Connect with us

Opinii

Strivirea Europei de Est

Publicat

pe

*Pentru a citi, ascultați https://www.youtube.com/watch?v=nDbeqj-1XOo

În diminețile verilor anilor ‘90, cu grijă, întorceam frunzele de cartof și căutam gândaci de Colorado. Îi nimiceam atent și nici nu bănuiam pe-atunci că eu, sora mea și bunica continuam lupta cu armele imperialiste americane împotriva oamenilor iubitori de pace. Așa spuneau, după cel de-al doilea Război Mondial, jurnaliștii germani care au semnat o declarație prin care au condamnat aceste mici bombe atomice da, gândacii de Colorado.

Chiar și despre asemenea detalii se povestește în cartea lui Anne Applebaum Cortina de Fier: strivirea Europei de Est, apărută în publicată în 2012 și lăudată foarte mult de critici.

Applebaum este o jurnalistă americană, câștigătoare a premiului Pulitzer, care scrie despre comunism și dezvoltarea societății civile în Europa Centrală și de Est.  

Textul este o descriere detaliată a perioadei de după cel de-al doilea Război Mondial alternând cazurile dureroase de represiune cu kitsch-ul absurd al perioadei. Cartea nu este o înșiruire de generalizări despre evenimente, dar nici nu este o analiză profundă a proceselor. Ea ne arată viața locuitorilor din Ungaria, Cehia, Polonia și Germania de Est, prin mărturii și istorii despre oameni concreți. Prin ele înțelegem mai bine de unde venim, relativitatea alor noștri”, de importanța circumstanțelor, dar și de voința, demnitatea și încăpățânarea multor oameni care au rezistat. Totodată, înțelegem și de ce nu trebuie să îi judecăm prea aspru pe cei care nu au avut această rezistență.

Sunt două părți: prima povestește despre viața de după război, a doua – apogeul stalinismului.

***

După sfârșitul celui de-al doilea Război Mondial, pentru mulți viața parcă a început din nou. Puțini observatori ar crede că acești oameni tocmai și-au revenit dintr-o catastrofă sau că, de fapt, continuă să trăiască în condiții inumane. Dincolo de o infrastructură economică distrusă (de exemplu, 40% în Ungaria) și dispariția a 3-6% din populația acestor țări, au rămas traumele care au afectat fiecare aspect al vieții cotidiene. Cum spunea poetul polonez Czeslaw Milosz: Războiul scutură ordinea naturală a lucrurilor. Cândva dacă găseai un cadavru pe stradă, ai fi chemat poliția, oamenii s-ar fi adunat și ar fi vorbit și comentat. Acum, cadavrul trebuie evitat și trebuie de abținut de la a pune comentarii inutile.

Colapsul instituțional din timpul războiului a fost urmat de colapsul moral care a încurajat cinismul oamenilor referitor la societățile în care au crescut și valorile pe care le-au avut. Nu e de mirare că aceste societăți au fost atât de slabe și valorile lor atât de ușor deturnate.

În timp ce Churchill ilustra cu ajutorul la trei chibrituri soarta Poloniei, generația post-război încerca să se adapteze la noile realități. Autoarea parcă ne îndeamnă să nu fim prea categorici în a arunca etichete despre viața de după război: ocupație sau eliberare. Pentru mulți nu a fost o eliberare, ci un brutal început al unei noi ocupații. Pentru alții a fost o întoarcere la ceea ce părea rutina cotidiană. Pentru unii nu a însemnat nici una, nici alta.

Relatările tragice despre violurile în masă însă nu ne lasă să fim imparțiali. În 1945, Ungaria interzice avortul, iar statul este copleșit de numărul de copii abandonați exact la 9-18 luni după terminarea războiului.

Applebaum continuă să povestească detaliat despre ce s-a întâmplat cu organizațiile de tineret, cu radioul, alegerile și opoziția, epurările etnice și poliție. Aflăm despre tinerii foști naziști, care, deziluzionați de situația din țară, devin ceea ce au fost învățați de mici să urască – comuniști; despre tinerii bine-educați din clasa mijlocie care devin membri ai diferitor grupuri criminale; despre cum în 1946, la Treblinka se răstoarnă un tren, iar oamenii nu au sărit în ajutor, dar să fure lucrurile valoroase. Decadența morală este prezentată empatic, fără a fi judecată. Așa erau vremurile.

Este descrisă prima perioadă de după război, în care încă se permiteau  afacerile private, existau elemente ale unor alegeri libere și partide de opoziție, se tolerau bisericile și chiar presă liberă. În același timp, eforturi masive erau direcționate spre a înfiltra oameni în toate organizațiile cu riscuri, de a pregăti poliția secretă (informatorii trebuie să vegheze oamenii, iar poliția secretă informatorii) și antrenarea țăranilor să devină folk-comuniști.  

Bunăoară, în Polonia, tinerii se adunau într-un apartament să asculte jazz: noi nu știam nimic despre Katyn sau cum e să trăiești într-o țară liberă, noi nu aveam pașapoarte, cărți noi sau filme, dar aveam o nevoie firească de distracție și asta ne oferea jazz-ul.  Dar nu pentru mult timp, într-o zi, comuniștii au dat buzna și au distrus toate acestea.

Nu o să mă opresc la descrierile despre tentativele de alegeri corecte, sau despre luptele partizanilor sau hărțuirea preoților sau cum în referendumul din 1945 despre reforma pământului, germanii din Saxonia au trebuit să răspundă la o singură întrebare formulată astfel: doriți ca fabricile criminalilor de război și a criminalilor naziști să ajungă în mâinile oamenilor?  Referendumul a trecut.

În 1948, în toate țările din Europa de Est, sunt abandonate toate tentativele de legitimitate printr-un proces electoral și a fost stopată orice toleranță față de opoziție. Toată energia poliției a fost orientată spre biserică, spre deja învinsa opoziție și spre partid. Citim despre epurările din partide și cum membri de încredere ai Comitetului Central sunt interogați, arestați, torturați și uciși. Dar, în vorbele autoarei: spectacolul revoluției care își devorează proprii copii nu este nimic nou. Exact același set de obsesii a consumat sovieticii la sfârșitul anilor 30, perioada Marii Terori.

Avem imaginea scriitorului care plânge lângă un aparat de radio în Londra, ascultând confesiunea unui camarad despre inițierea pe un drum al adevărului și salvarea partidului. Partidul are mereu dreptate. Sau a femeii care, la întoarcerea din vacanță, își găsește soțul arestat și proclamat dușman al sistemului. Apoi, își pierde locul de muncă, apartamentul și majoritatea prietenilor, pentru că puțini au curajul să păstreze relația cu un oponent al regimului.

Dar să revenim la kitsch-ul perioadei. Autoarea descrie în profunzime cum se creează, cam stângace, noul om sovietic. Avem mici snoave ale perioadei. De exemplu, Alexei Stakhanov, un miner din Donbass care pe 31 august 1935 a săpat 102 de tone de cărbune în cinci ore și 45 de minute. De 14 ori cota necesară! Istoria de succes ajunge la urechile lui Stalin, iar în curând începe un mic cult al personalității. Cărți, articole, postere, străzi și scuaruri cu numele lui Stakhanov. Și, desigur, un mic oraș din Ucraina numit în cinstea sa. Fiecare țară avea un erou al său, cu versuri care să îl proslăvească: dacă vrei o scurtătură spre Rai, lucrează ca minerul Pstrowski” . Sau: nu-mi pasă de fete deja, mai degrabă îl urmăresc pe Ignor Pioler”  – un lucrător de fabrică care a atins planul său personal de 5 ani în doar patru ani! Așa au apărut competițiile socialiste, a căror idee era de terminat lucrul cât mai rapid, indiferent de calitate.

Kitsch-ul ne urmărește și în cinema, unde un regizor propune crearea de noi personaje și intrigă care ar dramatiza avantajele cooperativei. De exemplu, poate fi un copil care este devastat de refuzul tatălui de a se alătura cooperativei și se teme că viitorul lui va fi compromis. Tot el a criticat un alt film, unde un muncitor moare la final, iar asta nu este prea optimist. Un alt film, numit Căsătoria”, ne învață despre rolul partidului de conducere, semnificația competițiilor de lucru, valoarea diferitor tipuri de lucru și, desigur, despre importanța căsătoriei.

Dar și pentru asta existau soluții. Regizorul Andrzej Wajda povestește cum dialogul putea fi cenzurat, dar nu și imaginile. Imaginile pot fi ambigue. În filmul său, Ashes în Diamonds”, într-un local, doi indivizi au în față două pahare de vodkă și niște candele, iar fiecare din ei repetă câte un nume. Nimeni nu spune că sunt lumânări comemorative ale celor care au murit în timpul revoltei din Varșovia, dar audiența înțelege acest lucru.

Capitolul meu preferat rămâne a fi despre orașele ideale socialiste. Stalinvaros, Nowa Huta sau Stalinstadt. Autoarea povestește despre apariția acestor orașe, libere de vechile obiceiuri de lucru sau de principiile vieții burgheze. O pagină nouă. Muncitorii au venit entuziasmați din toate colțurile să pună umărul la aceste proiecte grandioase. Desigur, birocrația, lipsa de organizare și de viziune, au făcut ca, de la început, să apară probleme în construcție. Chiar dacă artiști, poeți sau chiar Shostakovich au fost încurajați să le viziteze pentru a inspira locuitorii, în scurt timp, haosul și mizeria au triumfat. Construcțiile grandioase nu s-au realizat, iar cele care s-au făcut erau departe de a fi perfecte. În vorbele autoarei, Nowa Huta rămâne un simbol al eșecului totalitarismului în Polonia: planificare eșuată, arhitectură eșuată și un vis utopic eșuat.

Să revenim însă la oameni. Anne Applebaum crede că unul din meritele sistemului a fost că reușit să facă atât de mulți oameni apolitici din atât de multe țări să accepte fără prea multe proteste. Probabil amintirea recentelor violențe și frica de potențiale violențe a planat asupra situației. Mulți din colaboratorii rezervați, așa cum îi numește autoarea, nu voiau să fie nici șefi de partid, nici disidenți furioși. Ei doar voiau să își continue viața, să își reconstruiască țările, să își educe copiii, să își hrănească familiile și să fie departe de cei de la putere. Dar în perioada de stalinism intens, era imposibil să fii neutru. Astfel, majoritatea est-europenilor nu au făcut un pact cu diavolul. Nu și-au vândut sufletul să devină informatori, dar mai degrabă s-au scufundat într-o constantă atotcuprinzătoare și cotidiană presiune economică și psihologică.

***

Un clișeu ne spune că pentru a putea să ne continuăm viețile, trebuie să ne cunoaștem trecutul. Citind mărturiile acelor perioade, devenim  mai empatici, mai puțin categorici, mai înțelegători, dar, mai ales, mai convinși că nu trebuie de ajuns în vremurile când ai trei opțiuni: să fii un aprig susținător al unui partid pe care îl urăști; să fii un colaborator rezervat, care încearcă să se țină departe de politică, deși nu prea îi reușește; sau să fii torturat prin gulag-uri. Vremurile sunt exact așa cum noi le facem.

Autoare: Vlada Ciobanu

Economie

Expert: Cine mișcă piața imobiliară din Chișinău?

Publicat

pe

De către

Evoluția de pe piața imobiliară din Chișinău pentru mulți este o enigmă. Am auzit de zeci de ori aceleași întrebări: pentru cine atâtea construcții? Cine cumpără, dacă toată lumea a plecat din țară?

Întrebările au și un substrat factologic. În ultimii cinci ani numărul mediu de apartamente date în exploatare anual este de peste 5 mii sau de două ori mai mult decât acum zece ani. Numărul tranzacțiilor cu apartamente în Chișinău anul acesta se va apropia de 15 000 apartamente sau cu 50% mai mult decât acum 5 ani în urmă când se vindeau pe an sub 10 mii de apartamente, scrie pe blogul său economistul IDIS Viitorul, Veaceslav Ioniță.

Cine mișcă piața imobiliară din Chișinău? Care sunt factorii care determină evoluția de pe această piață?

Avem de-a face cu cinci factori fundamentali, care mișcă piața. Cunoașterea lor va permite atât cetățenilor cât și firmelor de construcție să-și revadă strategia lor în domeniul construcțiilor/vânzărilor/achiziționărilor de apartamente.

  1. Migrația internă. Da, oamenii continuă să plece din țară, însă nu din Chișinău. În timp ce populația țării scade continuu, populația or. Chișinău în 10 ani de zile a crescut cu 30 mii persoane, de la 630 mii persoane în 2008 la 690 mii persoane în 2018. Această creștere se datorează migrației interne și înseamnă pentru or. Chișinău 14 mii de familii în plus, care au nevoie de apartamente. Și asta doar în ultimii 10 ani. Dar să nu uităm că în ultimii 10 ani în Chișinău s-au construit circa 40 mii de apartamente, așa că primul indicator nu răspunde încă la întrebarea noastră.
  2. Schimbarea comportamentului social. Nu știam cum să definesc un fenomen fără precedent care are loc în țara noastră, dar în mod special în or. Chișinău, din acest motiv l-am denumit comportament social. Ce am în vedere? În ultimii 10 ani comportamentul populației or. Chișinău s-a schimbat mai mult decât în precedenții 6 mii de ani. Tinerii se căsătoresc mult mai târziu, chiar dacă nu sunt căsătoriți preferă să locuiască separat, iar dacă se căsătoresc preferă să nu aibă copii în primii ani de căsnicie, iar când decid să aibă copii, atunci numărul lor se limitează la un copil sau maxim 2 copii. Ce avem ca rezultat? În anul 2006 în or. Chișinău ponderea familiilor de o persoană era de 17%, iar în prezent sa dublat ajungând la aproape 33%. Iar alte 35% sunt familiile formate din două persoane. Numărul de familii din cinci persoane și mai mult, practic sunt pe cale de dispariție și ponderea lor sa redus în doar 12 ani de trei ori de la 7,6% în 2006 la 2,8% în 2018.

Drept consecință, chiar dacă populația or. Chișinău a crescut cu doar 30 mii persoane, numărul de familii, sub influența schimbării comportamentului social s-a majorat cu 96 mii.

Doar anul acesta numărul de gospodării în or. Chișinău se va majora cu aproape 20 mii, față de 5 mii apartamente noi date în exploatare.

Creșterea numărului de gospodării se datorează exclusiv micșorării numărului de membri într-o gospodărie.

Acest lucru a schimbat cardinal cererea pe piața imobiliară. Dacă 15 ani în urmă doar 10% din apartamentele vândute era cu una și două camere. În prezent ele au ajuns la 70%.

Acum 15 ani, un apartament construit avea în mediu peste 120 m2, iar în prezent a ajuns la sub 70 m2. Acest fapt are o singură explicație logică: creșterea fără precedent a numărului de gospodării formate din 1 sau 2 persoane, care evident preferă apartamente cu spații mici.

Dacă luăm în calcul și prețurile la apartamente, atunci în prezent companiile trebuie să vândă trei apartamente pentru a obține aceeași sumă de bani de la vânzarea unui singur apartament acum 10-15 ani în urmă.

1.Stabilizarea la nivelul de jos a prețurilor. Piața imobiliară din Moldova a cunoscut o explozie a prețurilor până în anul 2008, când ele au crescut de șase ori în doar zece ani, atingând nivelul record de 867 EURO/m2 în anul 2008. Apoi în urma crize imobiliare, ele s-au prăbușit până la nivelul de 525 EURO/m2 și deja al doilea na consecutiv s-au stabilizat la acest nivel.

Pe termen mediu prețurile vor începe să crească, dar în prezent companiile de construcții se confruntă cu necesități enorme de lichidități. Multe din ele nu au rezistat crizei și au falimentat, altele au avut și continuă să aibă probleme cu întoarcerea creditelor la bancă. Băncile evită să crediteze companiile de construcții, drept consecință, cererea sporită de apartamente nu a dus la majorarea prețurilor, deoarece companiile preferă să obțină lichidități cât mai rapid posibil. În opinia noastră 2017-2019 sunt anii cu cele mai mici prețuri la apartamente, cel mai probabil după 2020 prețurile vor începe a crește.

2.Creșterea veniturilor populației. Să nu uităm că apartamentele se tranzacționează în Euro, din acest motiv veniturile populației trebuie examinate recalculate în Euro. După cum am anticipat încă din primăvară, datorită creșterii salariilor în lei și aprecieri Leului moldovenesc față de Euro, salariul mediu recalculat în Euro, în acest an va constitui în jur de 320 Euro/Lună.

Doar aprecierea valutei naționale din ultimii doi ani de zile a făcut apartamentele mai ieftine cu peste 10%. Drept consecință efortul financiar depus de o familie pentru procurarea unui apartament, este mult mai mic decât acum 10 ani.

Astfel, pentru procurarea unui apartament de 70 m2 acum 12 ani era nevoie de 36 salarii medii anuale, iar anul acesta indicatorul s-a redus de 3,8 ori până la 9,5 salarii medii anuale. Altfel spus efortul financiar depus de o familie este de aproape patru ori mai mic în prezent decât acum 10-15 ani.

3.Accesarea împrumuturilor ipotecare. Creșterea veniturilor recalculate în Euro nu rezolvă problema procurării de imobile, deoarece economiile sunt prea mici, pentru a rezolva problema.

O soluție a devenit creditele ipotecare, iar conjunctura este una extrem de favorabilă: 1) băncile se confruntă cu un surplus de lichidități fără precedent, 2) băncile foarte slab creditează companiile atât din lipsa de proiecte cât și ponderea mare a creditelor neperformante înregistrate la agenții economici 3) persoanele fizice sunt cei mai buni platnici, creditele neperformante la ei sunt de 5-6 ori mai mici decât la persoanele juridice.

În aceste condiții băncile au accelerat procesul de oferire a creditelor persoanelor fizice pentru procurarea de imobil. Într-un singur an creditele au crescut cu peste un miliard de lei.

Doar în luna octombrie volumul de credite ipotecare a crescut cu 180 milioane lei, comparativ cu primele nouă luni ale anului 2017.

Dacă luăm în calcul și sectorul nebancar, atunci observăm că industria de construcții a primit în acest an o injecție financiară din partea băncilor, mai mare decât oricând.

Anume acești cinci factori sunt fundamentali în înțelegerea a cea ce se întâmplă în sectorul construcțiilor și care sunt tendințele pe următorii ani.

Citește mai departe

Opinii

Există o probabilitate redusă ca, după parlamentare, PSRM, ACUM sau PDM să formeze un Guvern monopartid

Publicat

pe

De către

Analiza posibilelor rezultate în cadrul sistemului mixt actual indică următoarea distribuție a mandatelor pentru viitorul Parlament: 52 de mandate – partidele de centru-stânga și stânga, 14 mandate – partidele centriste, 35 de mandate – partidele de centru-dreapta și dreapta.

Aceasta este una din principalele concluzii a notei analitice, elaborate de Institutul pentru Politici și Reforme Europene (IPRE).

Potrivit autorului documentului, Mihai Mogîldea, pe eșichierul politic din Republica Moldova, partidele sunt divizate în funcție de agenda politică externă ce o promovează.

În acest sens, factorul geopolitic separă partidele în cel puțin trei grupuri distincte: partide autointitulate de centru-dreapta și dreapta, partide autointitulate centriste și partide autointitulate de stânga și centru-stânga.

Clivajul stânga-dreapta este determinat într-o mare măsură de orientarea pro-Est sau pro-Vest a partidelor și mai puțin de natura ideologică a programelor promovate de către acestea.

Astfel, analiza posibilelor rezultate în cadrul sistemului mixt actual indică următoarea distribuție a mandatelor pentru viitorul Parlament: (1) 52 de mandate – partidele de centru-stânga și stânga, (2) 14 mandate – partidele centriste, (3) 35 de mandate – partidele de centru-dreapta și dreapta.

Aceste date prefigurează o diviziune geopolitică aproape egală în viitorul Parlament.

„La prima vedere, Partidul Socialiștilor ar putea fi unul din principalii beneficiari ai sistemului electoral mixt. Socialiștii vor fi favorizați în mod clar de construcția circumscripțiilor electorale din Chișinău (în 9 din cele 11 circumscripții electorale) datorată modului de formare a circumscripțiilor.

Totodată, un alt partid care ar putea fi favorizat în circumscripțiile uninominale ar putea fi Partidul Democrat, având în vedere că acesta deține resurse financiare, media afiliată și controlul ridicat asupra autorităților locale și centrale.

Astfel, afilierea politică a primarilor are o relevanță particulară pentru rezultatele alegerilor în circumscripțiile electorale”, este de părere Mihai Mogîldea.

Potrivit analizei IPRE, utilizarea frauduloasă a fundațiilor de caritate afiliate politic, eliminarea „Zilei tăcerii” și traseizmul politic al primarilor ar putea conduce la o competiție inegală și disproporționată între concurenții electorali.

De asemenea, una din principalele concluzii ale cercetării este că există o probabilitate redusă ca unul din cei trei concurenți (PSRM, ACUM, PDM) să obțină numărul necesar de locuri în viitorul Parlament pentru a forma un Guvern monopartid.

IPRE constată că aceste date prefigurează o diviziune geopolitică aproape egală în viitorul Parlament, iar autoritățile ar trebui să implementeze următoarele măsuri de intervenție:

Introducerea în legislația electorală a unor prevederi ce ar sancționa utilizarea fundațiilor de caritate drept paravan pentru promovarea imaginii partidelor politice și finanțarea de către partidele politice a unor activități de caritate fără reflectarea costurilor în rapoartele financiare prezentate către Comisia Electorală Centrală.

Organizarea dezbaterilor electorale în fiecare circumscripție electorală și difuzarea acestora în spațiul online, în special în circumscripțiile unde nu există canale TV locale;

Desfășurarea unei campanii de informare de către Comisia Electorală Centrală, prin care să fie explicată alegătorilor procedura de cuantificare a voturilor în mandate parlamentare sub formula electorală mixtă;

Creșterea implicării ONG-urilor locale, prin granturi și suport financiar din partea donatorilor interni și externi, în procesul de monitorizare a campaniei electorale la nivelul circumscripțiilor uninominale.

Aplicarea unor sancțiuni severe pentru instituțiile media ce promovează știri false și dezvoltarea unor campanii de fact-checking pentru identificarea produselor media cu conținut fals promovate în timpul campaniei electorale.

Citește mai departe

Opinii

Ce spun internauții despre investirea lui Corneliu Gurin

Publicat

pe

De către

Corneliu Gurin, fostul procuror general al Republicii Moldova, a fost numit ieri, 11 decembrie, în funcția de judecător la Curtea Constituțională. Decizia a fost luată de către membrii Consiliului Superior al Magistraturii (CSM). Gurin va ocupa această funcție timp de șase ani.

Curtea Constituţională se compune din șase judecători: doi judecători sunt numiţi de Parlament, doi de Guvern şi doi de Consiliul Superior al Magistraturii. Propunerea de a-l numi pe Gurin în funcția de judecător al Curții a venit din partea lui Victor Micu, președintele CSM. Vineri, 14 decembrie, la ședința Parlamentului, judecătorul nou-numit la Curtea Constituţională va depune jurământul în faţa Parlamentului, Preşedintelui Republicii Moldova şi Consiliului Superior al Magistraturii.

Această nouă numire a uimit pe mai mulți internauți. Aceștia s-au arătat deranjați de felul în care a fost propus și acceptat noul judecător, după o zi de la demiterea precedentului.

Andrei Lutenco, reprezentantul Centrului de Politici și Reforme:

Prin prezentul status, eu totusi o sa ma mir de desemnarea lui Gurin ca judecator constitutional.#HaidetiTotusiSaNeMiram

Geplaatst door Andrew Clayton op Dinsdag 11 december 2018

„L-am cunoscut pe Gurin prin 2010. Pe atunci mergea cu transportul public și umbla mereu în același costum și cu o mapă subțioară. În 2011 Corneliu Gurin a devenit vicepreședintele Partidului Acțiunea Democratică și tot atunci și-a cumpărat, probabil, prima lui mașină. Un Volkswagen Sharan (dacă îmi aduc bine aminte) pe care a dat 7000 de euro… În 2013, a devenit Procuror General, iar acum se plimbă cu o Toyota Highlander care costă vreo 20.000 euro. Acum a fost desemnat judecător la Curtea Constituțională și chiar sunt curios care va fi noua lui achiziție.”

„Dacă cineva mai avea dubii, iată dovada că CSM este controlat complet de Plahotniuc. Cândva Corneliu Gurin era o figură respectată în mediu de către experți, apoi s-a aventurat în politică devenind chiar procuror general (mai degraba avocat al lui Plahotniuc), iar acum merge mai departe la Curtea Constituțională. Până unde?”

„Nu se face nici măcar un concurs, iar Plahotniuc ne promitea că judecătorii vor fi aleși de către cetățeni…”, se revoltă Petru Neaga.

„Ţara asta merge în cerc. Aceeaşi oameni, mutaţi doar cu locul pe o tabla de şah. De cineva. Cam trist nu ştiu cum”, opinează teologul Victor Gotișan.

„Am ajuns să o vedem și pe asta – candidatura pentru membru al Curții Constituționale, desemnat peste noapte, exact ca în lumea știți voi a cui. CCM functionează fără un membru de când a plecat doamna Iftodi, actuala ministră a Justiției (din martie 2018, nu?). De atunci Guvernul nu a anunțat nici concurs si nici nu a numit vreo persoană „cu reputație ireproșabilă” fără concurs. Acum aflăm că domnul Doela și-a dat demisia din funcția de judecător (nu am văzut niciun anunț public la acest subiect) și CSM-ul deja a numit o altă persoană. Făcând abstracție de la persoana dlui Gurin, ce e cu această grabă? Cum în februarie 2018 același CSM a putut să anunțe concurs după ce dl. Pantiru și-a dat demisia, iar în decembrie 2018 CSM-ul decide peste noapte pe cine să numească? Ce s-a schimbat de atunci? Această grabă nu o pot interpreta altfel decât sfidarea tuturor regulilor unui stat de drept și un semnal la cât de mult regresăm cu pași terifiant de rapizi.”



Corneliu Gurin și-a început cariera de jurist în calitate de consultant  principal în Direcţia Juridică a Aparatului Parlamentului, funcție pe care a deținut-o în perioada 1995-2001. Între anii 2001-2005, Corneliu Gurin a fost director general al Aparatului Parlamentului, consilier al preşedintelui Parlamentului în probleme juridice şi relaţii cu organele de drept. În perioada 2005-2012, a fost coordonator de programe la Asociaţia Obştească ADEPT. În noiembrie 2011, Corneliu Gurin a aderat la Partidul Acţiunea Democratică, condus de Mihai Godea. El a părăsit formaţiunea, înainte de a fi desemnat preşedinte al Comisiei speciale pentru selectarea candidatului la funcţia de procuror general. La 18 aprilie 2013, Legislativul l-a numit noul procuror general. În 2015, în această calitate, el a solicitat arestarea lui Vladimir Filat după ce i-a fost retrasă acestuia imunitatea parlamentară. La 26 februarie 2016, Gurin a anunțat că pleacă de la șefia Procuraturii Generale în aceași zi când Parlamentul a votat în a doua lectură Legea cu privire la Procuratură.

Corneliu Gurin nu a mai apărut de ani ani buni în spațiul public, însă ultima sa apariție a fost memorabilă. În decembrie 2016, mai multe fotografii îl arătau pe fostul procuror general încoronat la un bal somptuos organizat de un club de sport din Chișinău. Fostul procuror a fost desemnat drept rege al balului și a primit ca premiu o noapte pentru două persoane în apartamentul prezidențial de la hotelul Nobil, precum și o plimbare cu un automobil Jaguar, relatează anticoruptie.md.

Clubul de sport al cărui invitat a fost Corneliu Gurin aparține unui partener de afaceri al lui Veaceslav Platon, iar coroana de rege i-a fost pusă pe cap fostului procuror de o ex-administratoare a companiilor lui Vlad Plahotniuc. Olga Iftodii, directorul comercial al clublului de sport, cea care i-a pus coroana pe cap lui Corneliu Gurin, a lucrat timp de aproape 15 ani în companiile lui Vlad Plahotniuc.

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Partidul Acțiune și Solidaritate15 ore în urmă

Platforma DA și PAS au semnat acordul de constituire a Blocului electoral ACUM// VIDEO

Platforma Demnitate și Adevăr și Partidul Acțiune și Solidaritate au semnat astăzi acordul de constituire a blocului electoral „ACUM Platforma...

Partidul Liberal16 ore în urmă

Partidul Liberal a decis sa meargă la alegeri parlamentare în cadrul blocului ACUM// VIDEO

Partidul Liberal  a decis să participe la alegerile din 24 februarie în cadrul Blocului ACUM, a anunțat duminică președintele președintele...

Social17 ore în urmă

Atenție șoferi! Lapoviţă şi gheţuş pe drumurile din întreaga ţară

Inspectoratul Naţional de Patrulare informează că pe întreg teritoriul ţării se circulă în condiții de precipitații sub formă de ploaie...

Externe19 ore în urmă

Mormânt vechi de 4 400 de ani, descoperit în Egipt. Ce au găsit înauntru i-a uimit pe arheologi

Un mormânt vechi de peste 4.400 de ani, care i-a aparținut unui preot de rang înalt din Egiptul Antic, a...

Externe19 ore în urmă

Ucraina are de sâmbătă propria biserica ortodoxă „fără Putin”

Ucraina şi-a înfiinţat sâmbătă o biserică ortodoxă independentă de Moscova, punând capăt unei tutele religioase de 332 de ani. Un...

Externe21 de ore în urmă

Cele mai proaste parole folosite în anul 2018: 123456, admin și … donald

Anul 2018 a fost plin de atacuri informatice, dar în ciuda avertismentelor date de experții în securitate informatică, oamenii continuă...

Social22 de ore în urmă

Serviciul Vamal atenționează posesorii de autoturisme înmatriculate în străinătate

Persoanele fizice rezidente şi cele nerezidente care nu au scos mijloacele de transport declarate prin acţiune nu au dreptul să...

Advertisement

Opinii

Advertisement
WP Facebook Auto Publish Powered By : XYZScripts.com