De opt martie, Centrul de Pelerinaj „Emaus” al Mitropoliei Basarabiei organizează un emoţionant pelerinaj la patru mănăstiri din inima Moldovei – Căpriana, Hâncu, Condriţa şi Suruceni. Toate sunt pline de istorie şi de o profundă încărcătură spirituală.
Primul popas va fi la una dintre cele mai vechi mănăstiri dintre Prut şi Nistru – Căpriana (de călugări). Aici, pelerinii vor participa la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, apoi vor afla mai multe despre bătrâna cetate spirituală a neamului. De altfel, prima menţiune datează cu anul 1420, iar cea de-a doua – cu 1429 (pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun). Până la 1940 mănăstirea s-a bucurat de mai multe perioade de înflorire. Apo, sovieticii i-au confiscat averea, iar 1962 au şi închis sfântul lăcaş. Aici a fost un spital pentru copii. Abia, în 1989 a fost redeschisă mănăstirea. De atunci, mii de pelerini îi trec pragul, mai ales pe 2 iulie, ziua în care voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt (unul dintre ctitorii mănăstiri) a plecat la Cel de Sus.
Urmează în traseul pelerinaj un sfânt locaş deosebit, la fel de frumos şi de căutat. E vorba de Mănăstirea Hâncu (de maici). Aici este un loc binecuvântat de Dumnezeu, iar puterea rugăciuni e cu totul aparte decât prin alte părţi. Mănăstirea Hâncu îşi are pornirea la 1678, iar fondator e considerat boierul Mihalcea Hâncu. Sfântul locaş din apropierea satului Bursuc, Nisporeni, a trecut prin perioade de glorie şi înflorire, dar şi prin ani grei de întuneric şi prigoană. Mănăstirea o are protectoare pe Cuvioasa Parascheva.
Pelerinii vor trece şi pe la Mănăstirea Condriţa (de monahi). Aceasta are o istorie interesantă şi e situată într-un cadru natural de poveste. Se spune că a apărut în arealul spiritual al neamul la 1783. Mănăstirea Condriţa, potrivit publicaţiei “Natura”, este plină de enigma. Se spune că de aici porneşte un tunel, care, cică, ar ajunge până la Căpriana. La Mănăstirea Condriţa picturile murale sunt deosebite.
La aproape 20 de km de Chişinău, pe şoseaua Balcani, se află satul Suruceni, Ialoveni, renumit prin Mănăstirea de maici “Sfântul Gheorghe”.Mănăstirea apare în spaţiul spiritual basarabean în anul 1785, mai întâi ca schit de călugări. Până la închidere (1959) aici s-au nevoit doar monahi. Atei au deschis aici un spital de narcologie. În 1992 se aude din nou chemarea la rugăciune. Aici încep să vieţuiască maici. Frumuseţile locului, dar şi bijuteriile sfinte atrag pe cei care cred cu tărie în puterea divină. Aici sunt mai multe icoane făcătoare de minuni, dar şi părticele din cele mai vechi moaşte din spaţiul danubiano-pontic.
Înger la drum!
