*Pentru a citi, ascultați: Michelle Gurevich – To Be With Others

Promiscuitatea se referă la un amestec de indivizi, de sex opus, care locuiesc împreună (în mizerie!) și au un comportament necuviincios. Promiscuitatea este, în mod evident, ceva rău. O mică cercetare a etimologiei ne spune că, da, este vorba de un amestec de oameni, dar nediscriminatoriu, inclusiv nediscriminatoriu în eventuale relații sexuale. Cum a ajuns un simplu amestec să însemne un lucru rău, imoral, mizerabil?

În anul 2010, Cacilda Jethá și Christopher Ryan publică cartea „Sex at Dawn”, menționată de mai multe ori în articole despre poliamorie, în care se descrie sporadic evoluția relațiilor sexuale, asemănările și deosebirile cu tot felul de primate și de ce toate poveștile se termină exact la timp, după petrecerea de trei zile și trei nopți. Cartea este scrisă într-un limbaj tipic de pop science, pe-alocuri prea familiar și nițel iritant, dar, probabil, depinde și de cititor.

„O femeie modestă rareori are nevoie de satisfacție sexuală”

Autorii încep prin a descrie secolele negre în care femeilor le-a fost negată sexualitatea și plăcerea. Iluștri medici ai vremii protejau lumea și familia, uneori recomandând chiar înlăturarea clitorisului. Ideea dominantă era că femeile nu caută plăcere în relații, ci mai degrabă siguranță emoțională și materială: „dacă femeile ar fi la fel de libidinoase ca bărbații, societatea s-ar prăbuși!”. Un oarecare lord Acton spunea, în 1875, că „majoritatea femeilor, din fericire pentru ele și societate, nu sunt deranjate cu trăiri sexuale de orice fel, iar cele mai bune mame, soții și manageri de gospodării (sic!) știu puțin sau nimic despre răsfățurile sexuale. În general, o femeie modestă rareori caută satisfacție sexuală”. Istoria ne învață că bărbații caută să investească în ovulele femeiești, iar femeile sunt în competiție pentru investițiile bărbaților.

Antropoloaga Helen Fisher numește procesul un Contract Sexual: bărbații oferă bunuri și servicii, în schimbul la acces sexual exclusiv și consecvent. Un fel de prostituție?

O urmare a contractului sexual este că femeile sunt mai supărate de o potențială infidelitate emoțională, pe când bărbații sunt mai îngrijorați de o potențială infidelitate sexuală. Femeile caută siguranță și nu vor să o împartă cu nimeni, bărbații vor urmașii genetici să fie clar ai lor.  

În 1886, un neorolog german descria spiritul vremii: „dacă o femeie este normal dezvoltată mintal și bine-educată, dorința ei sexuală este minimă. Dacă nu era așa, întreaga lume ar fi fost un bordel, iar căsătoria și familia – imposibilă”. Tot pe-atunci, alții au sugerat înlăturarea prin operație a clitorisului – o soluție pentru a preveni alunecarea de la plăcere spre imbecilitate sau chiar moarte. În 1936 (!), un manual medical respectat, recomanda înlăturarea clitorisului – un leac pentru masturbare. Oricum, ceva mai bine decât în anii 1600 când fetele cu un clitoris mai mare, un sfârc al diavolului, erau condamnate la moarte.

Dar o fi această imagine a cuplului monogam, bazat pe un nescris contract sexual, forma în care toți oamenii au trăit? Alți cercetători ne spun că totuși, în preistorie, oamenii trăiau în mai multă promiscuitate: bărbații aveau mai multe partenere, femeile – mai mulți parteneri. Nimic straniu sau nenatural. Homo sapiens erau niște libertini viguroși și ființe sexuale fără de rușine. Autorii țin să menționeze că femeile și bărbații trăiesc sexualitatea lor diferit, doar că ambii găsesc o plăcere considerabilă în proces.

Cartea judecă modelul standard a psihologiei evoluționiste: în care femeile recurg la trucuri pentru a se căsători cu un bărbat de nădejde, dar puțin plictisitor, iar de îndată ce soțul adoarme pe canapea, fug repede la club pentru a se lăsa însărcinate de un Neanderthal bărbos. Conform aceleiași istorii, bărbatul se va căsători, în urma unor promisiuni goale de iubire, cu o fată inocentă și frumușică. O va lăsa însărcinată cât mai rapid, apoi va începe să lucreze până târziu cu cât mai multe secretare.

Dacă familia nucleară, în care bărbatul caută să lase moștenire genetică, iar femeile caută siguranță emoțională și materială, este cadrul natural de a conviețui, autorii se întreabă de ce atât de mulți și-ar risca reputația, familia, cariera sau chiar imaginea prezidențială pentru ceva care este împotriva naturii umane?

Cimpanzeii hobbesieni și bonobo adepții lui Rousseau

Comportamentele sexuale ale oamenilor pot fi analizate și prin diferite obiceiuri ale primatelor – toate poligame, cu excepția maimuței Gibon. Autorii compară pacifiștii și sexual-liberii bobono cu agresivii cimpanzei. În cazul maimuțelor bonobo, femelele joacă un rol esențial în conviețuire, în cazul cimpanzeilor – masculii. Cimpanzeii rezolvă problemele sexuale prin putere, bonobo – prin sex. Cei din urmă fac sex pentru a reduce tensiunea și stresul, a stimula împărțirea hranei și a-și reafirma prietenii. De altfel, printre primate, capacitatea și dorința de a face sex oriunde și oricând o au doar bonobo și oamenii. Receptivitatea extinsă înseamnă că femeile pot fi sexual active toată durata ciclului menstrual, pe când majoritatea mamiferelor fac sex doar atunci când trebuie.

În urma lecturii mai multor cărți, bonobo par să fie tot mai drăgălași, de exemplu, înainte de actul sexual, bonobo se uită îndelungat unii în ochii altora. Aaaaaw.

Autorii se întreabă ce s-ar fi întâmplat dacă noi descopeream bonobo înainte de cimpanzeu.  Probabil discuțiile despre evoluția omului nu erau atât de mult despre violență, război, dominanță masculină, dar mai degrabă empatie sexuală, grijă și cooperare.

Libertatea sexuală

Să revenim însă la oameni. În perioada vânătorilor și culegătorilor, adică aproximativ 70 de mii de ani în urmă, o femeie putea fi puțin însărcinată”. Colectarea spermei este un proces, până un fetus se formează. Respectiv, ea căuta un asortiment de bărbați și solicita contribuții de la cei mai buni vânători, cei mai buni povestitori, de la cei glumeți, buni, puternici și frumoși – cu speranța că al ei copil va avea câte ceva din fiecare.

Astfel, copiii fără un tată nu sunt numiți bastarzi și judecați, dar sunt recunoscători că fiecare a contribuit cu ceva. În loc să fie geloși, ei sunt mai uniți.

Beneficiile libertății sexuale se exemplifică prin două comunități: Mehinaku din Brazilia și Mosuo din China.

Cercetătorii au remarcat că în Mehinaku există 88 de relații printre 37 de adulți. Ele contribuie la coeziunea satului, consolidarea relațiilor dintre persoane din diferite clanuri și promovarea relațiilor bazate pe afecțiune reciprocă. Acolo nu există fiici și feciori, doar copii. Nici un membru nu se gândește doar la sine.

Mosuo nu au cuvinte pentru crimă, război sau viol. Bărbații și femeile locuiesc în absolută libertate sexuală. Ei nu au nici cuvinte pentru soț sau soție, ci doar prieten. Mosuo mai este și matriarhat: adică proprietatea și numele trec de la mamă la fiică.  

Ce vor să ne zică autorii prin aceste două exemple: societățile în care nu este negată sexualitatea femeii (și le lipsesc sechelele istorice la acest capitol), în care femeile au mai multă autonomie și autoritate și în care predomină libertatea sexuală, tind să fie relaxate, tolerante și foarte sexy. „Dacă nu sunteți mulțumiți de cantitatea de sex din viețile voastre, nu dați vina pe femei, ci asigurați-vă că au acces la putere, avuție și statut”.

Unii cercetători spun că, acolo unde coalițiile între femele sunt ultima autoritate socială și individuală nu există frică de masculi, acolo unde femeile sunt îndrăznețe și pline de încredere – libere să exprime părerea și sexualitatea, fără frică sau rușinea persecutării – tind să fie locuri mult mai plăcute și pentru bărbați, în detrimentul societăților conduse de o elită masculină.

Competiția spermei

Mai mulți cercetători au conectat dezvoltarea fizică a primatelor cu obișnuințele lor sexuale. O să ne referim doar la unele aspecte. Autorii ne spun că cimpanzeii, bonobo și oamenii trăiesc de fapt competiția spermei. Adică, istoric, organele sexuale ale bărbaților s-au dezvoltat mai mult, decât la gorile spre exemplu. Masculii gorile sunt mai musculoși pentru că lupta dintre ei este în afara corpului uman, în același timp organele sexuale sunt mult mai mici și nedezvoltate. Cum spune autorul: câmpul de joc este diferit. Prin urmare, acolo unde nu există competiție a puterii fizice, bărbații pot să se relaxeze, să coopereze și să evite anumite perturbări sociale.

Autorii ne conving cu mai multe argumente de ce competiția spermei există, dar concluzionează că în împerecherile monogame, unde o femeie face sex doar cu un bărbat, nu există competiția spermei cu alți bărbați. Sexul devine ca alegerile în dictatură (Salut, Putin!), cu doar un candidat care câștigă, indiferent de câte voturi sunt.

„New is always better?”

Un interes constant al primatelor este noutatea și varietatea. Pentru femei, o atracție mare o reprezintă nefamiliarul, iar bărbații, care au aventuri extramaritale, în majoritate spun că sunt fericiți cu partenera lor, doar au avut nevoie de puțină schimbare. Societatea însă promovează în continuare ideea de căsătorie monogamă, unde, de obicei, soțul „rămâne să lucreze până târziu”, iar femeile nu se prea dau în vânt după sex. Antropologul Symons spune că femeile nesățioase sunt găsite de obicei, dacă nu în exclusivitate, în ideologia feminismului, speranțele băieților și frica bărbaților. Atât pentru bărbați, cât și pentru femei, sexul este o plăcere. Atât pentru bărbați, cât și pentru femei, noutatea joacă un rol important. Bărbații și femeile se supără în egală măsură pe infidelitatea atât emoțională, cât și fizică.

Nu înțeleg de ce până la urmă autorii discută mai mult despre necesitățile bărbaților, cumva întărind prejudecățile deja existente în societate, dar încheie ei prin faptul că monogamia duce la monotonie, iar aceasta nu are nicio legătură cu atractivitatea sau dragostea pentru parteneră. Noutatea este în sine o atracție. Din păcate, autorii se referă aici doar la bărbați.

Ce e de făcut?

Nu pot să zic că autorii cărții m-au convins. Exemplele ilustrate nu sunt de-ajuns. Iar ideile nu par rumegate până la capăt și bine-structurate. Oricum, avem imaginea clară a sexualități și plăcerii femeii negate timp de secole și a faptului că dragostea, cuplarea și căsătoria sunt construcții sociale care nu au nici un înțeles în afara culturii date. Modele noi, mai puțin frustrante și care nu implică divorțuri, apar încetișor și discret. Dar mai este mult timp până a fi îmbrățișate de toată societatea și de a nu fi judecate de bărbații care lucrează până târziu și femeile care stau și îi așteaptă cu mâncarea nici caldă, nici rece.