Mă ţin de cuvânt şi vă îndemn şi-n această săptămână la o călătorie spirituală prin Chişinău. E o biserică foarte cunoscută, căutată şi îndrăgită de mulţi creştini şi are hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”. Cocoţată pe un deal, e simplă, frumoasă, micuţă, dar încăpătoare pentru cei care doresc să se roage cu dragoste şi râvnă.
Biserica „Sfinţii Constantin şi Elena”, unul din cele mai vechi monumente arhitecturale, apare în arealul spiritual la 1777, fiind o ctitorie a spătarului Constantin Râşcanu. Se spune că sfântul locaş a fost ridicat pe locul unde există încă pe la 1730 o bisericuţă de lemn. Până la 1834, biserica din dealul Visternicenilor, a avut hramul „Învierea Domnului”, apoi – „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena”, numită întru cinstirea memoriei ctitorului Constantin Râşcanu. Acesta a şi fost înmormântat chiar la intrarea în Biserică. În apropierea sfântului locaş sunt mormintele membrilor mai multor familii de nobili şi boieri, cum ar fi Donici, Catargi, Russo, care pe parcursul anilor au contribuit la înflorirea acestei biserici.
Potrivit documentelor, biserica a avut de suferit de pe urma unui cutremur. Şi chiar dacă avea nevoie de restaurare, nu a mai fost posibil acest lucru, or au venit la putere sovieticii. Totuşi, câţiva ani, ateii nu fost „deranjaţi” de prezenţa sfântului locaş, acesta urmând să cheme la rugăciune creştinii.
La sfârşitul anilor ’50 – începutul anilor ’60 ai secolului trecut, biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” a fost incendiată, apoi condamnată la tăcere, fiind invocate diverse motive… Prea era în văzul tuturor acest sfânt locaş ca să mai cheme lumea la rugăciune în anii înfloririi ateiste!!! Şi a zăcut în uitare aproape trei decenii.
… Şi din nou au început să bată clopotele, chemând în chip tainic lumea la rugăciune.
