Salut! Sunt Oana și o să-ți recomand săptămânal filme

Mereu mi-a fost greu să mă prezint în mod serios în fața cuiva, dar cred că cea mai simplă introducere ar fi:

Bună, sunt Oana Rusu, sunt studentă la Imagine de film și TV și filmez/montez reportaje pentru Moldova.org. Dragostea mea față de film s-a născut cam odată cu mine. Ai mei fiind actori, am avut bucuria să văd multe filme bune de când eram copil și să ascult discuțiile lor după vizionări. În adolescență, dragostea mea pentru film a fost betonată de prima filmare serioasă, lungmetrajul „Lumea e a mea” (r. Nicolae Constantin Tănase), care poate fi vizionat pe Netflix în România și pe CINEPUB în Republica Moldova. Tot atunci am luat decizia de a urma calea filmului după liceu.

Aceasta este prima mea încercare timidă de a scrie despre filme. Nu credeam că o să vină prea curând această zi, dar autoizolarea mi-a dat această ocazie. Pe mine filmele mă ajută să mai uit puțin despre ce se întâmplă afară, așa că am făcut o listă cu trei filme alese aleatoriu din topul preferatelor mele.

Moonrise Kingdom (2012) – r. Wes Anderson

Wes Anderson nu dă greș niciodată în procesul de a crea o lume aparte, de poveste, în care vizualul bucură în fiecare secundă prin compoziție și culoare. Firul narativ al acestui film este destul de simplu: o fată și un băiat se îndrăgostesc și decid să fugă impreună; în timp ce părinții fetei și câțiva localnici pornesc în căutarea lor, o furtună se apropie de insula pe care are loc acțiunea.

În Moonrise Kingdom, Wes Anderson explorează câteva întrebări pe care poate ni le punem și noi acum: De ce avem nevoie de alți oameni în viețile noastre? Cum ne procesăm emoțiile atunci când suntem îndepărtați de alții? Este posibil ca cineva să ne schimbe viața într-un mod semnificativ? Într-un film cu personaje de toate vârstele, aceste întrebări complexe sunt explorate prin ochii copiilor. Emoțiile copiilor nu sunt mai puțin valide sau complexe decât cele ale adulților, dar ei procesează toate aceste emoții mai simplu, mai direct, un mod din care adulții au multe de învățat dacă își dau timp să asculte și să se asculte.

The Fall (2006) – r. Tarsem Singh

Într-un spital din Los Angeles, în anii 20, o fetiță (Alexandria) se împrietenește cu un cascador (Roy) cu picioarele paralizate în urma unei căzături. Ce este probabil cu adevărat minunat la această poveste este felul în care aceste două personaje se împrietenesc.

Roy este depresiv în urma căzăturii și a faptului că dragostea vieții lui l-a părăsit pentru altcineva. Hotărăște să se sinucidă, dar fiind imobilizat, o folosește pe Alexandria pentru a-și duce planul la bun sfârșit. Astfel începe să creeze o poveste, pe care o întrerupe spunându-i fetei că o va termina dacă aceasta ii aduce morfină. Într-o secvență în care Roy încearcă să omoare toate personajele poveștii, Alexandria îi amintește că este și povestea ei, se include și pe ea ca personaj și le salvează pe celelalte.

Pe tot parcursul filmului, Alexandria îi creează lui Roy o nouă perspectivă, o nouă poveste după care poate începe din nou să trăiască. O idee explorată minunat în acest film și un sentiment prezent în actualitatea noastră, de altfel, este faptul că suntem toți conectați între noi. Fiecare persoană pe care o întâlnim este o parte a vieții noastre, noi toți împreună suntem participanți în acest proces complex pe care îl numim viață, iar asta este un avantaj de care ne putem folosi.

În perioada aceasta de pandemie, „The Fall” ne reamintește rolul nostru în viețile celor care ne înconjoară – cum putem schimba ceva radical dacă ne implicăm (sau ne retragem) la timp.

Thelma & Louise (1991) – r. Ridley Scott

„Thelma & Louise” spune povestea a două prietene cu vieți banale ce se hotărăsc să plece într-o călătorie care schimbă destinul acestora în câteva secunde din cauza unei împrejurări nefericite.

Ce face filmul acesta special? Considerat acum un clasic, în 1991, a apărut ca o inovație, punând rolurile feminine pe plan principal. Din acest motiv este considerat de unii ca fiind un film feminist.

După aproape 30 de ani de la apariție, problemele cu care se confruntă protagonistele sunt încă trist de actuale. Cât de departe sunt dispuse să meargă Thelma și Louise pentru a-și recâștiga libertatea și pentru a-și dicta singure regulile? Chiar până la capăt de linie. Călătoria lor este o frumoasă metaforă pentru dorința de a evada din realitatea banală și uneori dură.

Finalul nu are un deznodământ fericit și nici nu ar trebui să aibă. Important în această poveste este procesul prin care trec personajele până a ajunge la acel punct. Mesajul pe care îl transmite filmul este în măduva acțiunii, în felul în care acționează și reacționează. În final, cel mai valoros mesaj cu care rămânem după vizionare este importanța prieteniei, legăturii care se formează prin iubire și încredere. O poveste despre două femei care se reinventează prin dorința de a se încuraja una pe alta și care inspiră multă lume în acest proces.

Atât pentru săptămâna aceasta. Ai grijă de tine și stai acasă!

După 20 de ani în România, am revenit în țară și am studiat Imagine de film. În timpul facultății am venit în echipa Moldova.org mai întâi ca operatoare și editoră de imagine, iar acum mă ocup de producția video a redacției. Îmi place să învăț lucruri noi și cea mai mare dorință a mea e să inspir toată echipa video să evoluăm constant.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.