De Paul Hodorogea
Cu microfonul Europei Libere la Cotul Morii după inundații.
De la inundaţiile de pe Prut s-a scurs mai mult de o lună şi au mai rămas doar trei şi jumătate până când sinistraţii fără case ar trebui să intre în locuinţe noi aşa cum le-au promis autorităţile. Ce se întâmplă acum în zonele inundate? Paul Hodorogea a vizitat satul Cotul Morii din raionul Hânceşti:
Nechifor Bunescu
„Te duci in sat, ce poti sa iei de acolo? Totul e putred, tare jălos, ca şi cand n-a fost satul ăsta..” Pe Nechifor Bunescu l-am cunoscut langa drumul care duce spre satul Cotul Morii, păzit cu stricteţe de poliţişti. Oamenii au acces in sat doar escortaţi de soldaţi.
„A ramas o albie intreaga de apă. Ce-am avut nu mai avem. Va inchipuiti? 70 de ani lucrezi la o casă şi timp de o sutcă nu mai este nica. Cade o bombă pe casa si tot mai gasesti ceva. Dar asta a mers pe curat si a spalat. In locul casei a ramas o movilă de gunoi. Toti stam cu gandul ca vor face, ei spun ca or sa faca, dar când? Pana cand lumea umbla liber ca e cald. Dar peste o luna si jumătate vin frigul. Si atunci va fi mai urat, se apropie problemele.”
Europa Liberă: Acum trăiţi la alţi oameni?
„Pe capul altora. Mai tare ei sunt interesati daca se duce apa ori nu – decat noi. Trebuie sa te pricepi, noi mai rarim cu şezutul la ei, trecem aici cu vedere, ne ducem, venim, trece timpul mai repede.”
„Cand deschizi uşa străină, o zi două merge, dar o lună şi jumătate e foarte greu. Daca ne-or face case mai repede, ar fi foarte bună.”
„Ce case? Stai că ne iau in primire ţânţarii!”
„Trebuie sa se gandească oleaca Guvernul. Sunt batrani, sunt copii, e un sat intreg, nu-s 10 oameni.”
Europa Liberă: Pana la urma s-au apucat să construiască casele celea?
„Acolo au inceput numai drumul. Chiar pe data de 23, am ascultat la televizor ca se apuca de construcţii. Dar n-a spus in care lună.”
La Chisinau locuiesc feciorii lui Nichifor Bunescu. L-am intrebat daca s-ar muta cu traiul în capitală: „Nu, sa las tintarii sa bocească din urma mea? Eu m-am trezit cu danşii, cu danşii am să adorm. La 72 de ani ce Chisinau imi mai trebuie? La etaj? Vreun peştişor langa Prut aici, dar chică şi cate un somnişor… nu trebuie lăsat. Pana si la 40 de kg, aşa bucati ati vazut vreodată?”
„Este peşte mult, dar e interzis, ca poate are vreo boală.”
„Ei nu se dă voie. Daca vrei, prinzi, daca nu vrei, nu prinzi.”
Vera Parfeni, asistenta medicala din Cotul Morii totuşi avertizează: „Este holeră, in peşte s-a gasit embrionul holerei, si lumea vad ca prinde peşte. Trebuie sa ies la marginea satului sa le spun sa nu mai prindă peşte.”
Colonelul Ciobanu, responsabil de securitatea sătenilor vorbeşte despre felul cum e sa ai acces in sat: „Inainte de a intra in ograda, politistul se uita care este starea casei, şi daca este posibil de intrat – intră, daca nu – accesul ramane interzis. In rest oamenii intra in casa si politistii le acorda ajutorul, dupa care ies toti inapoi”.
La mijlocul zilei s-au agitat spiritile. Ion Bunescu s-a intors din sat, vădit nefericit: „Am gasit mare tragedie acolo. E dezastru. Dar in afara de asta nişte hoti au fost si mi-au fărmat porţile la garaj si au scos de acolo nişte instrumente, un balon de gaz. In alta casa o fărmat uşa de la beci şi a vrut sa intre, si cand a vazut ca este apă acolo – s-a oprit.”
Primarului comunei Cotul Morii, Mihai Merzâncu i s-a permis să mearga totuşi cu maşina în sat: „Mergem sa mai vedem casele, de azi incepe evaluarea lor, speram ca va fi constructia caselor, nu s-a inceput incă, abia drumurile se repară”.
Oamenii de aici dau neputincioşi din umeri, sugerand ca nu au prea mare incredere in politicieni, dar mai cu seama inaintea alegerilor: „La alegeri toti veneau promiteau. Dar acum… Poate acum sa fie iar alegeri, ca nu vom vota pe niciunul. Pe cine sa votez? Noi stăm pe drumuri, dar lor li-i a alegeri.”
