Nu cred că e cineva cu acces la internet și cu respect față de sănătatea publică, care să nu poată afirma sus și tare că în ultimele 3 luni a văzut mai multe filme decât în ultimii 3 ani laolaltă. Chiar și cineaștii au nevoie din când în când să se oprească, să ia un loc și să privească ce au mai făcut alții, să te inspiri, să transpiri, să te bucuri, să plângi și apoi să-ți revii. Drept că, uneori, văzând câte un film moldovenesc… de fapt, haideți să fim sinceri, nu doar uneori, dar tare des, cineaștii moldoveni lasă impresia că au stat în abstenență toată viața, ca să se poată bucura de propriul film. Și, ferească-te sfântul să nu apreciezi capodopera.
Apropo, ca să ne dăm seama unde suntem cu cinematografia moldovenească, pe timp de carantină, șeful cinematografiei naționale, căruia îi expiră mandatul, a venit cu niște ajustări de lege (neaprobate, deocamdată) ca să rămână un fel de Putin peste filmagiii mămăligari. Iaka derajava, take kino, cum s-ar zice (iertați-mi transcripția aproximativă).
Și, ca să revenim la film, cu toată importanța dovedită în vreme de restriște a cinematografiei în viața omenirii, ea, cinematografia, va ieși destul de șifonată din această criză a virusului. Și, totuși, o să încerc să descriu niște chestii tari care s-au întâmplat de la Wuhan încoace. Subiectiv, desigur, fără să mă dau analist și fără să promit o sinteză completă și irefutabilă. Dacă nu aveți chef de citit sau dacă vă simțiți lezați în vreun fel de limbajul prezentei înșiruiri de litere, mergeți la sfârșit, apăsați pe link și bucurați-vă de ce vedeți, e gratuit și unic.
Așadar, prima ramură a cinematografiei (dacă vreți, putem polemiza dacă e sau nu e) care a ieșit în evidență, a fost industria porno. La început Italia, apoi Franța și Spania, dar pe urmă toată lumea s-a căpătuit cu pornhub fără perdele, vorba aia, mă rog, pornhub fără perdele e un pleonasm, dar omenirea a primit gratuit abonament premium, ceea ce înseamnă calitate 4k și fără publicitate. Iaca asta da penetrare de piață!
Mai slăbuț ca pornhub, dar, totuși, cu bani și mult peste așteptări, Netflix și-a tras 16 milioane de noi abonați în perioada izolării, de două ori mai mult decât prognozaseră ei pentru această perioadă, înainte să știe că va veni urgia. Și ca să nu crape de atâta bine (ceea ce le-am dori multor politicieni de la noi), Netflix a decis să dea și altora, astfel au creat un fond pentru susținerea industriei cinematografice în lume. Normal că primii sunt „neamurile”, astfel că o mare parte din bani s-a dus spre casele de producție care lucrau pe proiecte Netflix, dar s-a dat și altora. Ne bucurăm pentru ei și păstrăm abonamentul Netflix.
Pe de altă parte, în timp ce VoD-urile înfloreau, producătorii care și-au planificat premierele luni de zile, s-au trezit că nimic din ce au gândit nu mai e valabil. Netflix face filme „pentru televizorul de acasă” și modelul lor de business așa funcționează, dar există alte categorii de filme, de exemplu filmele de artă (art-house) care ajung întâi la un festival, două, zece, apoi la cinematograf și abia după ceva ani poate să ajungă pe online. Și oamenii care produc aceste filme, funcționează după alte algoritme, date brusc și ireversibil peste cap. Ca să nu ne ducem departe, vedeți ce zice Ada Solomon sau dacă aveți abonament la TIFF UNLIMITED vedeți ce zice și Cristi Puiu despre filmul lui – Malmkrog – lansat la Berlinale și băgat la cutiuță imediat după. Apropo, dacă tot ne-am dus pe pământ românesc, breasla de acolo s-a solidarizat ca niciodată, au scris petiții, au făcut interpelări, au venit cu propuneri către instituțiile statului, iar într-un final au avut o întâlnire de la care au ieșit cu ceva promițător, zic ei. Cel puțin, producțiile se reiau, iar ulteior se va interveni cu scheme de susținere. Bravo lor.
Și totuși, cel mai mult, distanțarea socială a afectat evenimentele. Unul după altul, marile festivaluri au anunțat că nu se mai țin. Ca să rămânem în zona noastră, pe 29 mai, de exemplu, trebuia să înceapă Transilvania International Film Festival, de departe unul din cele mai faine evenimente cinematografice la care am fost vreodată și unul din reperele culturale ale României și ale lumii cinematografice europene.
https://www.facebook.com/photo.php?fbid=10157684939774794&set=pb.534174793.-2207520000..&type=3&theater
Aici puteți vedea cum arăta prima zi de festival pentru Tudor Giurgiu, fondatorul TIFF, iar dacă vă imaginați fix așa câte un mesaj de la vreo 400 de oameni care participă în organizare și câteva zeci de mii care vizitau festivalul, o să vizualizați în gând o mică tragedie.
Și, totuși, la nivel global, ca și în alte domenii, au început să se solidarizeze oameni, companii, guverne, industrii și au început să apară zeci de inițiative, sute de linkuri utile, mii de filme
online, iar asta mă face să cred că totul va fi bine.
La final de monolog, vreau să vă dăruiesc activități pentru următoarea săptămână. Cea mai impresionantă inițiativă pe care am sesizat-o se numește WE ARE ONE (A GLOBAL FILM FESTIVAL) și este literalmente cel mai mare festival de film ținut vreodată, unde aveți acces la filmele care le-ar fi vizionat un grup de oameni norocoși, oaspeții câtorva festivaluri mari și foarte mari. VIZIONARE PLĂCUTĂ!
Foto principală: TIFF Chișinău
Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.