O mică piaţă provoacă pe cei de trec pe traseul Chişinău-Edineţ să cumpere mere, pere, miere, fel de fel de dulceţuri produse de harnicii gospodarii de la Răcăria, Râşcani. Oamenii te îndeamnă să le vezi şi satul, chiar dacă e unul cu o istorie nu prea veche (a fost atestat documentar 1809), e înconjurat de locuri pitoreşti. Cel mai mult, însă, cei de la Răcăria se mândresc cu biserica.
Sfântul locaş cu hramul „Naşterea Maicii Domnului” a fost ridicat din lemn acum 110 ani. Pe atunci, creştini locului din dorinţa de a avea o biserică, s-au implicat care şi cum a putut, unii au adunat bani, alţii au participat la construcţie. La 1902, cei de la Răcăria şi-au văzut visul împlinit.
Timp de 48 de ani, enoriaşii s-au închinat cu pietate şi s-au rugat cu tărie. Dar, la 1950, au încetat să mai bată clopotele şi s-a pus lacăt la biserică. Satrapii comunişti, susţinuţi şi de unii activişti din sat au distrus toate obiectele de cult. După ce a lăsat în pace timp de zece ani sfântul locaş, conducerea de atunci a hotărât că acesta ar fi tocmai potrivit pentru un depozit de chimicale. După mai bine de patru decenii de experimente bizare, în 1991 biserica de la Răcăria este redeschisă, dar sfinţită în 1992 de Episcopul de Bălţi, Petru.
Era o zi frumoasă când am trecut pe la biserica „Naşterea Maicii Domnului”, de aceea albastrul ei părea şi mai impresionant. Am privit-o atent şi am observat că are formă de cruce şi e acoperită cu tinichea.
Răcăria se află la circa 175 kilometri de Chişinău şi 13 de centrul raional Râşcani.
