Relația bisericii ruse cu Kremlinul nu are nevoie de introducere. L-ați văzut nu o dată pe Patriarhul Kirill alături de prietenul său Vladimir Putin în campanii electorale și cu discursuri publice de susținere pentru „salvatorul nației”.
Odată cu invazia rusească extinsă din februarie, Biserica Ortodoxă Rusă a devenit un actor politic și mai implicat. A fost destul de vocală și în 2014, salutând anexarea Crimeei, s-a bucurat și atunci când armata rusă a intrat în cele două regiuni din estul Ucrainei în 2014. Acum, însă, acest război, pardon, această „operațiune specială” a venit cu o misiune înălțătoare pentru apostolii lui Iisus din Federația Rusă – să susțină „binele” împotriva răului, așa cum se exprimă chiar ei. Răul fiind homosexualii, egalitatea de gen și alte valori vestice. „Binele” e statul rus și valorile rusești de secole, familia tradițională (un elogiu minunat adus familiei tradiționale de un stat în care rata divorțurilor în 2020 a trecut de 73%). „Binele” e armata rusă care nu a intrat ilegal în Crimeea, apoi Luhansk și Donețk în 2014, cea care în urmă cu nouă luni și până astăzi nu a lansat rachete peste întreaga Ucraină, omorând mii de oameni nevinovați, cea care nu distruge infrastructura energetică a Ucrainei zilnic lăsând milioane de oameni în frig în prag de decembrie.
Patriarhul Kirill le-a promis chiar soldaților ruși care mor în Ucraina că vor fi iertați de toate păcatele. I-a comparat chiar cu Iisus Hristos. Ce bine! Altfel mergi pe front la aruncat rachete și furat mașini de spălat când ai aprobarea Patriarhului și promisiunea sa personală că vei ajunge în rai. E un act eroic să mori apărându-ți țara, nu contează că niciun soldat străin nu a intrat pe teritoriul țări tale să-i pericliteze suveranitatea.
Mai mulți slujitori ai Bisericii Ortodoxe Ruse au mers în Ucraina să-i îmbărbăteze pe soldați, să-i ungă cu mir pe frunte înainte ca aceștia să iasă la împușcat. Unii au devenit atât de pricepuți, încât oferă lecții soldaților de încărcare a gloanțelor în rezervor în timp ce zic rugăciuni evlavioase – „să ajungă preafericitul glonț în trupul dușmanului, nu în aer!”.
Autoritățile ruse anunță despre moartea a patru preoți din februarie, ultimul dintre ei, dar și cel mai vizibil fiind Mihail Vasiliev. Acesta a însoțit armata rusă în ultimii douăzeci și cinci de ani în Cecenia, Kosovo, Abhazia, Osetia de Sud, Siria și în alte regiuni unde Rusia a alimentat conflicte. S-a întors nevătămat de fiecare dată, nu și de data asta.
Preotul Mihail Vasiliev a spus într-o emisiune cu puțin înainte de decesul său că mamele nu trebuie să își ascundă fii de mobilizare pentru că e vina lor că au născut doar un copil sau doi. „Dacă nu ar recurge la metode de contracepție, femeile ar naște mai mulți copii și nu le-ar fi atât de greu să suporte pierderea unui fiu”. Sper doar că preotul Mihail nu e singurul copil al mamei sale și că aceasta a trecut foarte ușor peste decesul său.
Să văd atâția preoți susținători înflăcărați ai acestui război îmi provoacă cel puțin o disonanță cognitivă. Să promovezi moartea, violul, furtul de obiecte și pământuri, nu-s oare acestea printre păcatele capitale biblice?
Mitropolia Moldovei, după modelul celei rusești, a fost tot timpul alături de anumiți politicieni. Mitropolitul Vladimir l-a susținut public pe candidatul pro-rus Igor Dodon la alegeri, iar în 2009 a fost decorat de însăși Vladimir Putin. Recent s-a întors dintr-o vizită la Moscova. Ca instituție Mitropolia Moldovei a condamnat războiul încă din primele zile ale acestuia, declarând că e alături de poporul ucrainean. În realitate însă, mai mulți cititori ne-au raportat că în mai multe localități din Republica Moldova preoții lansează mesaje similare preoților membri ai Bisericii Ortodoxe Ruse – e un război duhovnicesc, iar vinovată – Ucraina.
Propaganda războiului ajunge la moldoveni nu doar prin televizoare, dar și din fața altarelor. Serviciile secrete ucrainene au anunțat în ultimele zile despre mai multe percheziții la biserici și mănăstiri unde au găsit susținători ai Federației Ruse și materiale de propagandă. Cu propagandiștii noștri în haine bisericești ce facem?
