De Constantin Tănase
* Marţi, Pomul de Crăciun din Piaţa Capitalei a fost inaugurat de primarul general Dorin Chirtoacă, avându-i în braţe pe fiul regretatului Valeriu Boboc şi pe Cleopatra Stratan, fiica trubadurului roşu Pavel Stratan. (Un isteţ rău de gură l-a numit pe Pavel Stratan „trubadur roşu”, după ce acesta a cântat în campania electorală pentru comuniştii lui Voronin.) Am urmărit şi eu aceste imagini din Piaţa Marii Adunări Naţionale şi am constatat cu foarte multă şi sinceră tristeţe cât de neliber este un jurnalist liber şi responsabil politic în zilele de grea cumpănă pentru Alianţă.
* M-a impresionat gestul lui Mihai Ghimpu care marţi, 1 Decembrie, Ziua Naţională a tuturor românilor, şi-a cerut iertare de la România pentru batjocura la care a fost supusă de capii fostului regim comunist. Acum dl Ghimpu mai are de făcut un lucru: să nu admită, în numele păstrării noii Puteri liberal-democratice, revenirea comuniştilor la putere prin uşa din dos a Alianţei. Prietenii mei ştiu ce am în vedere.
* Lupoaica a revenit în faţa Muzeului Naţional de Istorie de unde a dispărut acum cinci ani la ordinul lui Voronin. Acesta, cum afirmă unii, vizitând muzeul, ar fi întrebat revoltat: Cât o să mai stea căţeaua asta aişi? Problema însă nu e ce a zis Voronin; problema nu e nici de ce „responsabilii de cultură” nu s-au opus. Problema e alta: oare nu cumva cei care au executat ordinul lui Voronin acum au trecut în slujba noii Puteri? E o problemă, nu o întrebare.
* Gurile bine informate vorbesc că a avut loc şedinţa consiliului politic al PCRM, la care Voronin – timp de vreo trei ore – i-a dojenit pe ortacii săi, reproşându-le că i-a făcut oameni, iar ei acum sunt gata să-l trădeze. Lui Vladimir Ţurcan i-a dat 24 de ore să se gândească: ori promite că nu-l votează pe Lupu, ori va fi exclus din fracţiune. Cam acelaşi mesaj le-a transmis Voronin lui Stepaniuc, Calin şi Stoicov. Se pare că „mica rebeliune” în PCRM nu va avea loc şi cele opt voturi nu se vor găsi. Aşteptăm al doilea as din mâneca largă, plină de aşi, a conului Mihai.
* Cu ocazia electoralei din România, am avut ocazia să constat (încă o dată) că românii noştri basarabeni (cu paşapoarte) constituie un electorat specific. Dacă aş avea cetăţenie română şi dreptul de vot, aş spune totul ce cred despre ei, dar aşa nu pot. Prietenii mei, care nu cântă la pian, ştiu de ce.
* Se apropie sfârşitul anului şi a pornit febra (isteria) topurilor. Urmăresc de ani de zile această afacere şi constat că pe lângă „mafia cărnii”, „mafia peştelui”, „mafia zahărului” ş.a.m.d. în Moldovioara noastră cea veşnic… cântătoare şi limpede ca cristalul (ca Ozana lui Creangă) mai înfloreşte o mafie – mafia topurilor. Dacă cineva va dori, pot continua subiectul.
* În timpul URSS, în RSSM, exista un foarte bun poet, astăzi uitat pe nedrept. Numele lui e Liviu Damian. El a avut o culegere de versuri intitulată „Sunt verb”. Astăzi, sunt puţini poeţii ce ar putea spune, ca Damian: sunt verb. Dacă ar avea curajul să recunoască, ar spune: sunt copulă. Adică: un cuvânt care leagă subiectul de numele predicativ. Prietenii mei lingvişti ştiu ce înseamnă aceasta.
* Ieri a trecut pe la redacţie prietenul nostru nea Boris, de la Sărăteni, Teleneşti, bunicul celui cu dragostea din tei. Domnule Boris, transmit sincere sărutări de mână doamnei matale – nu numai plăcintele pe care ni le-aţi adus, dar chiar şi miezul de nucă e mai gustos decât în alte părţi.
