Lumânarea Recunoştinţei stă de veghe la Porţile Sorocii. De sus se vede ca-n palmă Nistrul, bătrăna cetate şi vechiul oraş. Soroca îşi deapănă firul istoriei de mai bine de jumătate de mileniu. Despre Soroca s-au scris multe pagini, au fost realizate nenumărate emisiuni radio şi tv, editate pliante şi cărţi. Cel mai interesant e că de la 1990 încoace s-a relatat mai mult despre Cetate, Dealul ţiganilor şi Lumânarea Recunoştinţei. Puţini au fost (co)interesaţi să afle, iar apoi să scrie despre sfintele lăcaşuri ale Sorocii.
În zi de mare sărbătoare am trecut pragul Catedralel “Adormirea Maicii Domnului”. După slujbă am stat de vorbă cu părintele Nicolae Robu, parohul sfântului lăcaş din inima Sorocii. Preotul s-a dovedit a fi un cunoscător deosebit al istoriei Catedralei. Mi-a vorbit despre perioadele de înflorire, de glorie, dar şi despre anii negri ai ateismului scrântit.
Anul 2012 a fost unul jubiliar pentru Catedrala “Adormirea Maicii Domnului”. Potrivit spuselor părintelui Nicolae, acum 180 de ani a fost luată decizia de a constui această biserică, pe locul uneia mai vechi, din lemn, care purta Hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. Peste un deceniu, sfântul lăcaş din piatră a fost târnosit.
Din puţinele documente care au mai rămas, or foarte multe au fost distruse de atei, aflăm că biserica a fost zidită la 1842, în formă de cruce, cu susţinerea boierului Costache Cerchez şi a guvernatorului Basarabiei Pavel Fiodorov.
Perioada sovietică nu a fost una prilienică nici pentru acest sfânt lăcaş. Părintele Nicolae spune: “Ateismul barbar a trecut cu buldozerul peste toate valorile noastre. Catedrala, amplasată în Centru, nu departe de cetate şi sigur, supăra regimul de atunci. Autorităţile şi-au „motivat” decizia prin faptul că oamenii din cauza dangatelor de clopot nu pot dormi, iar de Paşte, Crăciun şi Bobotează vine prea multă lume şi astfel tineretul „nu o ia pe calea potrivită”.
Astfel la 1971, Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” a fost condamnată la tăcere. Totuşi, pentru a nu aţâţa spiritele au redeschis biserica „Sfântul Teodor Stratilat”, aflată mai departe de ochii satrapilor.
Din 1971 şi până în 1990, la Catedrală a fost un depozit al Asociaţiei orăşeneşti de comerţ. Astfel, în biserică era multă marfă, în special băuturi alcoolice. Crucile de pe biserică au fost date jos, iar icoanele şi multe podoabe sfinte au fost distruse. Mai târziu, autorităţile şi-au propus să deschidă o Galerie de artă. Au făcut şi reparaţie, doar că nu şi-au dus planul la bun sfârşit.
În primăvara lui 90, părintele Nicolae Robu este preot paroh al Catedralei „Adormirea Maicii Domnului”. Venit la Soroca, a găsit sfântul lăcaş într-o stare jalnică. „Atunci îmi spuneam că sunt între cer şi pământ. În biserică era pământ gol în loc de podea, iar cerul era în loc de acoperiş”, spune părintele.
Datorită bunului Dumnezeu şi creştinilor, Catedrala a început să arate ca pe timpuri – frumoasă şi impunătoare. Anatol Chişner, pe atunci primar de Soroca, la fel a contribuit la reparaţia sfântului lăcaş. Printre ctitorii de bază ai Catedralei au fost fraţii Mircea şi Valentin Cerari, oameni de afaceri.
Catedrala de astăzi are aspectul pe care îl avea la 1842. Chiar dacă au fost făcute multe reparaţii s-a ţinut cont de tradiţia creştină. Până şi acoperişul de culoare verde este exact ca acel de acum 170 de ani.
Cu greu au fost recuperate o parte din podoabe. Astfel, iconostasul este original, de la 1842. De la dechiderea de acum 170 de ani mai sunt policandrul şi câteva sfeşnice.
Părintele susţine că e o mare bucurie că la Catedrală sunt adevărate bijuterii creştine la care ţine cu mare sfinţenie. Şi astăzi, la Marile Sărăbători, feţele bisericeşti citesc din Evanghelia de la 1697, tipărită la Snagov. Totodată, la Catedrală mai sunt Evanghelii din 1740, 1742, 1806, 1840 şi 1911.
Părintele Nicolae spune că în sfântul lăcaş sunt bijuterii ortodoxe de o profundă încărcătură duhovnicească. Aici, creştinii se închină la icoane la care au îngenuncheat genraţii la rând.Astfel, la Catedrală se află uşile diaconeşti ale unei vechi biserici de lemn de la 1750. De atunci, acestea nu au fost restaurate. Totodată, catapeteasma este cea de la deschiderea bisericii şi a fost păstrată la Biserica „Sfântul Teodor Stratilat” de la Soroca.
Icoana Adormirea Maicii Domnului la fel este veche şi este printre puţinele rămase de la 1842. Aceasta a fost păstrată în mare taină de creştini. La redeschidere bisericii icoana a fost adusă de soţia preotului Dumitru Panceoha, ultimul paroh al Catedralei, până la 1971.De 170 de ani este şi Icoana „Sfinţii Foca şi Anastasia”. Picturile murale sunt noi, or cele vechi au fost distruse cu nemiluita de atei.
Acum, la Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” vine foarte multă lume. Vine pentru a se ruga, pentru a asculta Sfânta Litrughie, cântările corului, dar şi predicile feţelor bisericeşti. Într-un fel aparte, la Soroca este sărbătorită Naşterea Domnului. Enoriaşii ţin cu sfinţenie şi la Hramul Catedralei „Adormirea Maicii Domnului”, care este şi Hramul oraşului Soroca.
Am să revin cu mare drag pe la Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”. Însă, cu certitudine, voi trece şi pe la celelalte două vechi biserici – „Sfântul Teodor Stratilat” şi „Sfântul Dumitru”, pentru a afla mai multe şi a vă spune şi dvs. despre aceste bijuterii ortodoxe.
