A scrie despre locuri cunoscute e foarte greu, dar, totodată, şi uşor. Greu, pentru că există riscul de a înclina spre subiectivism, uşor, pentru că, totuşi, e vorba de ceva pe unde ai păşit. Astăzi vă lansez provocarea de a ajunge la baştina subsemnatului – Parcova, Edineţ. Aceasta se află la circa 200 de kilometri de Chişinău şi 12 de centrul raional.
Parcova este o veche localitate răzăşească, atestată documentar la 1552, pe timpul scurtei domnii a lui Ştefan Rareş. Cartea de vizită a localităţii este Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”, un sfânt locaş cu o istorie interesantă, dar şi zbuciumată. Pe timpurile sovieticilor, pe o placă neagră la intrare în ograda bisericii scria – Traurnâi dom – Casă de înmormântări. Ceea ce mai amintea de credinţa neamului erau crucile din cimitirul aflat mai sus de sfântul lăcaş. Abia, prin 1988, s-a auzit din nou dangătul clopotelor.
Actuala biserică a fost construită în anii 1911 -1916, cu binecuvântarea arhierească a Episcopului de Chişinău şi Hotin, Serafim. Şi acum se mă păstrează „Gramota” ce are semnătura înaltului prelat şi data de 2 martie 1911. Până la înălţarea noului lăcaş enoriaşii de la Parcova s-au rugat într-o bisericuţă de lemn, care se presupune că ar fi fost deschisă prin secolul al XVII-lea. Aceasta se afla spre răsărit de biserica noua. După ce a fost zidit un nou lăcaş, biserica de lemn a fost dăruită creştinilor de la Cupcini, ulterior această a fost distrusă de un incendiu. Pe locul bisericuţei de lemn, acum este o cruce mare, care aminteşte că pe acel loc s-au rugat cei de la Parcova.
Biserica de piatră are două turle şi trei cruci a câte trei metri înălţimea, care se văd de pe dealul de la Chetroşica-Veche. Aflat la vreo patru kilometri de traseul principal Chişinău – Edineţ, sfântul lăcaş poate fi vizitat de cei dornici să vadă măreţia şi frumuseţe. Când soarele este darnic, atunci cele două cupole, sclipesc precum diamantul. Pe lângă mulţimea de icoane, în biserică se află copia icoanei Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Hârbovăţ. De asemenea, sunt multe icoane pictate de Maria Mardare-Fusu şi donate sfântului lăcaş de către familiile Fusu şi Lupaşcu.
Scăldat de apele Ciuhurului şi ale afluentului acestuia – Ciuhureţul, inundat de peisaje încântătoare, satul are recorduri, cel puţin la nivel raional. Or, aici sunt tocmai cinci monumente – cel al eroilor căzuţi în al Doilea Război Mondial; al satului – zidit la cea de-a 435-a aniversare de la prima atestare documentară, al poetului Mihai Eminescu, al domnitorului Ştefan cel Mare şi unul dedicat sfârşitului războaielor daco-romane.
La Parcova sunt 11 tumuli, numiţi de localnici – movile. Se spune că în tumuli este ascuns aur, doar că, deocamdată, nimeni nu a găsit metalul preţios.
Iubitorii de frumos pot veni în lunile iulie-august în localitatea de malul Ciuhurului pentru a admira lucrările create de participanţii la Tabăra Internaţională de creaţie „Acasă la Parcova”.
