Ghid practic: cum identificăm
conținutul generat de IA
Sigur ai văzut pe internet în ultimul timp tot mai multe imagini create cu Inteligența Artificială. Fie că sunt meme-uri amuzante, povești emoționante sau scene îngrozitoare de la locuri cu accidente, multe dintre ele pot fi ușor confundate cu fotografii reale.

Așa cum o bună parte din populație alege să se informeze din spațiul online, este oportun să învățăm să identificăm conținutul real și cel generat artificial.
De ce e important să distingem imaginile reale
de cele create cu AI? Care sunt riscurile?
Deși inofensive la prima vedere, paginile care folosesc conținut generat de IA câștigă rapid în popularitate, făcând apel la latura emoțională a utilizatorilor.

O investigație a peste 100 de pagini de Facebook care postează în mod regulat conținut IA a constata că multe dintre acestea sunt implicate în înșelătorii și spam. Fie conțin linkuri către site-uri web unde pot colecta venituri din publicitate, fie promovează produse generate de IA care nu există în realitate.

Cercetătorii mai spun că ar putea fi vorba de pagini rău intenționate care încearcă să atragă audiență care să fie mai târziu utilă fie economic, fie politic.

Am descoperit multe pagini populare, din Moldova și România, cu conținut creat de IA. Atunci când am început să interacționăm cu ele, adică să dăm like sau să comentăm, algoritmul, ne recomanda și alte pagini din această categorie.

Deși postările sunt în mod evident create cu IA, comentariile și reacțiile utilizatorilor par a fi reale.
Sfaturi practice
Detectarea imaginilor generate cu IA poate fi un proces provocator. Cu toate acestea, există anumite aspecte la care putem acorda atenție când intenționăm să identificăm dacă acel conținut este generat cu IA sau nu.

Să luăm drept exemplu această fotografie de pe una dintre paginile prezentate mai sus.
1. Atenție la detalii

Deși în ansamblu fotografia arată credibil, atunci când acordăm atenție la detalii putem să identificăm rapid incoerențe.

  1. Scrisul pe uniforme și mașini este neinteligibil.
  2. Vehiculul de salvare din stânga are deformări nenaturale la far.
  3. Elicopterul pare să nu aibă o formă clară, iar elicelor le lipsește efectul de mișcare în aer.
  4. Fețele salvatorilor nu se pot recunoaște, iar proporțiile căștilor de protecție nu corespund realității.
Un studiu realizat în Marea Britanie a constatat că persoanele care și-au făcut timp să mărească fotografiile și să analizeze cu atenție diferite părți ale ei au reușit mai bine să le detecteze pe cele modificate.
2. Reverse Image Search sau căutarea inversă a imaginilor

Acest lucru se poate face prin diferite motoare de căutare, precum Google Images și TinEye. Astfel, se poate identifica sursa imaginilor, laolaltă cu data publicării sau alte locuri în care au mai apărut.

Proveniența imaginii de sus nu a putut fi identificată, în schimb am fost redirecționați către alte articole și materiale cu imagini similare, majoritatea reale. Astfel, putem compara direct care par să fie reale și care modificate.
3. Detectori de imagini IA

Acești detectori folosesc identificarea modelelor de pixeli și analizează probabilitatea unei imagini de a fi sau nu generată cu IA.

În cazul imaginii de mai sus am descoperit un lucru interesant. Dacă imaginea este încărcată cu partea care conține text – detectoarele nu o percep ca fiind generată cu IA.

În momentul în care încărcăm doar imaginea, fără cartonul care conține text, rezultatele se modifică.
Conform unui studiu care a analizat distingerea artei create de oameni și a imaginilor generate de IA, detectorul Hive funcționează cel mai bine la detectarea artei create de oameni vs IA, cu o rată de precizie de 98,03%.
4. Scepticism și gândire critică

Un alt mod eficient de a identifica conținutul generat artificial este să tratezi tot ce apare în spațiul mediatic cu o doză de scepticism. Întreabă-te ce urmărește această imagine, ce tip de conținut postează frecvent, cine sunt utilizatorii care comentează și ce trimiteri face pagina. Nu accesa linkurile dubioase și evitați să cumpărați produse promovate de astfel de pagini.
Cum depistezi videourile deepfake?
Termenul „deepfake” se referă, de obicei, la un conținut video, imagine sau audio generat de Inteligența Artificială care este conceput pentru a imita o persoană sau o scenă din viața reală.

Un exemplu cunoscut de video deepfake este cel cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski, care apare în spatele unui podium, spunându-le ucrainenilor să depună armele și să se predea Rusiei. Materialul apărut în 2022 a stârnit numeroase reacții din partea ucrainenilor și rușilor, deopotrivă.

Videourile deepfake au vizat și politicieni de la noi. Unul dintre acestea, care a fost viral pe mai multe pagini de Facebook, ilustrează președinta Maia Sandu îndemnând cetățenii să completeze un formular care ar urma să compenseze banii furați de escroci.

Nu toate deepfake-urile sunt plauzibile, însă, pe măsură ce tehnologia se îmbunătățește, acestea devin din ce în ce mai realiste și mai greu de detectat. Totuși, există câteva indicii și în direcția asta.
Să exersăm!
Te provoc să fii parte a experimentului de mai jos și să testezi cât de ușor poți detecta imaginile IA vs cele reale.
Test 1
Test 2
Test 3
Test 4
Test 5
Test 6
În acces liber pot fi găsite și alte tipuri de teste de detectare a conținutului deepfake. Poți încerca aici în engleză.
Pe 17 iulie 2025, Iuliia Svîrîdenko a fost numită prim-ministră a Ucrainei, devenind prima femeie care ocupă această funcție în ultimii 15 ani. Noua prim-ministră are 39 de ani și a fost principala negociatoare în acordul Ucrainei cu administrația Trump privind mineralele. Dacă în primă fază Statele Unite ale Americii (SUA) impuneau condiții dure, cum ar fi controlul economic asupra Ucrainei, datorită contribuției Iuliiei Svîrîdenko, Ucraina a reușit să obțină un contract în termeni mai avantajoși.   Fostul ministru al Economiei, Timofei Mîlovanov, spunea despre aceasta că ar fi fost singura și principala lideră în această negociere și că fără ea acordul ar fi fost imposibil de realizat.  Svîrîdenko promite să crească producția internă de armament, să modernizeze infrastructura economică a Ucrainei și să sprijine reconstrucția țării după pagubele suferite în război.  

Ce știm despre Iuliia Svîrîdenko și cum a ajuns aceasta în politică?

Iuliia Svîrîdenko s-a născut în orașul Cernihiv (Cernigău), în nordul Ucrainei, aproape de granița cu Belarus.   Conform informațiilor disponibile pe portalul guvernamental al Ucrainei, Iuliia Svîrîdenko a absolvit cu mențiune Universitatea Națională de Comerț și Economie din Kîiv, obținând titlul de magistră în domeniul managementului concurenței.  În 2008, și-a început cariera în sectorul privat, iar din 2015, a deținut funcții de conducere în cadrul Administrației Regionale de Stat Cernihiv: a condus Departamentul pentru Dezvoltare Economică, a ocupat funcția de primă adjunctă a șefului administrației, iar în 2018, a condus Administrația Regională de Stat.  Ulterior, în septembrie 2019, a fost numită viceministră, iar din iulie 2020 a devenit prim-viceministră a Dezvoltării Economice, Comerțului și Agriculturii Ucrainei.  În decembrie 2020, prin decretul președintelui Volodîmîr Zelenski, aceasta a fost numită în funcția de adjunctă a șefului Oficiului Președintelui Ucrainei, iar în noiembrie 2021, a fost numită prim-viceprim-ministră și ministră a economiei Ucrainei.  Iuliia Svîrîdenko este considerată o lideră pragmatică, cu etică a muncii, abilități de gestionare a crizelor și capacitatea de a lua decizii bune în fața unor situații extreme. Presa ucraineană a scris că, în calitate de ministră a Economiei, Iuliia Svîrîdenko a reușit să reorienteze piața combustibilului către Europa, având în vedere contextul crizei de resurse de combustibil din primăvara anului 2022, cauzată de invazia rusă la scară largă.  

Viziunile de viitor ale noii prim-ministre

Iuliia Svîrîdenko ajunge la cârma guvernului ucrainean într-o perioadă dificilă, Ucraina se află într-un război de uzură cu Rusia, iar economia țării este grav afectată de acesta. Potrivit presei locale, prioritățile noii șefe a guvernului ucrainean sunt restabilirea economiei, care vizează creșterea producției interne de armament, în special a construcției dronelor și a altor tehnologii avansate de luptă, modernizarea sectorului agricol al țării, sector care reprezintă o parte semnificativă a economiei ucrainene, sprijinirea afacerilor mici din țară și atragerea investitorilor străini care ar contribui la planul de reconstrucție a țării de după încheierea războiului. Totodată, Iuliia Svîrîdenko se va focusa pe digitalizarea economiei și dezvoltarea tehnologiilor verzi.  Propunerea Iuliiei Svîrîdenko la funcția de prim-ministră a venit din partea președintelui ucrainean Volodîmîr Zelenski, după ce fostul prim-ministru, Denis Șmîhal, a demisionat din funcția pe care o ocupase din martie 2020 și a preluat postul de ministru al Apărării.  

Dragă M.,

De doi ani sunt prinsă într-o relație toxică (în prezent suntem despărțiți), o relație în care am fost împreună și despărțiți de mai multe ori, aproape de fiecare dată la inițiativa lui.

Este genul de bărbat care, la început, se grăbea: după doar două săptămâni deja rămânea la mine, aducea mâncare fără să întrebe, de parcă locuiam împreună. Am auzit de „love bombing”, dar nu cred că era vorba de asta, fiindcă putea să se supere pe detalii mărunte și să dispară. La început, lipsea câteva zile, apoi tot mai mult, ajungând să nu dea niciun semn două luni. Cel mai des reapărea o dată pe lună. De fiecare dată se comporta ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat, ca și cum nu am fi fost despărțiți atâta timp, iar apoi, practic, locuia la mine până la următoarea dispariție, declanșată mereu de o situație minoră.

Mi-a spus odată că am prea multă mândrie, că nu-l sun, iar apoi am aflat că fostele lui îl sunau și îl implorau să se întoarcă. Părea o metodă clară de manipulare: dacă nu-i convenea ceva (de exemplu, dacă mâncam eu ultimele dulciuri), se ridica, se îmbrăca și spunea că pleacă. Se vedea că aștepta să-l opresc, dar nu am făcut-o niciodată. Pleca, nu-l căutam, iar peste o lună revenea. Abia după un an de astfel de despărțiri și împăcări a început să-și ceară scuze.

Cel mai recent ne-am împăcat în martie, când a venit la mine acasă, pentru prima dată, fiindcă nu îi răspundeam la mesaje. I-am spus că nu vreau să fiu cu el, dar am început din nou să ne vedem. Era la mine zilnic, iar prezența lui devenise sufocantă, dar nu i-am cerut să plece. Pentru el, o relație serioasă însemna să stea cu mine non-stop – am aflat ulterior că singura lui relație de durată a funcționat exact la fel: locuia practic la parteneră.

De data aceasta, am rezistat împreună două săptămâni. Într-o zi s-a supărat iar pe un motiv trivial și a început să vorbească urât despre femei, în general. A sunat un prieten și a continuat să jignească întreg „genul feminin”. Era deja tradiție să privim un film înainte de culcare, dar eu am stins calculatorul, iar pentru el acesta a fost un motiv să mă considere „rea”. Dimineața, surprinzător, m-a sărutat în somn – un gest care, în trecut, însemna că totul era bine. După acea dimineață, nu l-am mai văzut decât recent, la patru luni distanță.

A încercat să mă sune în mai, dar i-am spus că am un iubit nou. A șters chatul nostru și am crezut că de data asta e final. La sfârșitul lunii, însă, m-a contactat din nou. Eram convinsă că doar vreau să-mi iau revanșa și am acceptat să-l întâlnesc. Dar am căzut din nou în capcană. După ce am rămas peste noapte la el, a doua zi mi-a spus că nu vrea o relație serioasă și că vom „petrece doar timpul împreună”. A adăugat că nu se va vedea cu alte fete, dar la doar două zile distanță, în fața mea, se uita la alte femei într-un mod evident, chiar sexual.

Atunci am înțeles că situația devenise și mai toxică. Nu i-am mai răspuns la mesaje, iar după câteva zile a încetat să mă caute. Totuși, când am dat peste niște fotografii cu el, am început să plâng. Nu știu ce e cu mine – e ciudat. Nu cred că îl iubesc, dar am tolerat un comportament urât, repetat, care m-a rănit de fiecare dată.

Aș putea scrie o carte despre tot ce s-a întâmplat. De exemplu, după o împăcare anul trecut, m-a alungat noaptea din casa lui, deși știa că nu aveam cum să ajung acasă. Motivul? Faptul că mă simțeam rău. Nici măcar nu mi-a oferit ceva de mâncare.

Nu înțeleg de ce pot să-l las să plece ușor, fără să-l caut, știind cât de nesănătoasă e relația noastră, dar, în clipa în care îmi scrie, nu mă pot abține să răspund. (Menționez că am încercat să ies cu alți bărbați în perioadele în care eram despărțiți și că îmi ocup timpul cu hobby-uri și muncă, mai ales ca să nu mă gândesc la el. Când dispare, nu simt dor, mai degrabă oboseală decât tristețe. Totul se răstoarnă, însă, când îmi trimite un mesaj.)

Răspunsul psihologului:

Ceea ce descrii este un exemplu clar de violență psihologică — o formă de abuz care nu lasă urme vizibile pe piele, dar rănește profund în interior. Umilința, manipularea, retragerea afecțiunii ca pedeapsă, reaparițiile bruște, schimbările de dispoziție și amenințările voalate (de tipul „plec dacă nu-mi convine ceva”) sunt toate comportamente abuzive. Nu trebuie să existe lovituri pentru ca o relație să fie toxică și periculoasă pentru sănătatea emoțională și mentală.

Este firesc să te întrebi de ce, de fiecare dată când el reapare, simți impulsul să-l primești din nou. Relațiile de acest tip creează un tipar de dependență emoțională, bazată pe „hrana” emoțională oferită când și când: puțină afecțiune, urmată de respingere. Acest mecanism produce confuzie și te face să te îndoiești de tine însăți. Nu este slăbiciune, ci efectul unei manipulări repetate, subtile.

Totuși, ai făcut deja multe lucruri bine:

  • Ai păstrat distanța fizică atunci când el dispărea;
  • Nu l-ai căutat, nu l-ai implorat;
  • Ți-ai ocupat timpul, ai continuat să-ți cunoști nevoile și să te protejezi.

Chiar și când te-a rănit profund (prin dispreț, lipsă de respect, abandon), ți-ai păstrat demnitatea. Asta spune mult despre forța ta interioară.

Ce poți face mai departe:

Recunoaște abuzul. Să numești ceea ce ai trăit „violență psihologică” poate fi inconfortabil, dar este primul pas spre eliberare. Cât timp rămâi blocată între „poate exagerez” și „poate e vina mea”, rămâi prinsă în cerc. Scrie negru pe alb ce ai trăit. Compară cu exemple de abuz emoțional. Uneori, claritatea vizuală te ajută să validezi ceea ce simți.

Stabilește limite ferme. Limitele sunt un act de iubire față de tine. Fără ele, creierul tău rămâne prins în confuzie.
  • Blochează-l pe toate canalele de comunicare;
  • Evită locurile unde știi că îl poți întâlni;
  • Când simți impulsul să răspunzi, alege altceva: scrie într-un jurnal, sună pe cineva apropiat, ieși la o plimbare. Repetă afirmații care te sprijină, precum: „Fiecare răspuns îmi fură din liniștea mea” sau „Mă îndepărtez de ceea ce mă rănește.” Creează un cerc de sprijin. Abuzul izolează. Caută 1-2 persoane de încredere cu care poți vorbi deschis, fără teamă de judecată. Sprijinul unui psiholog sau al unei comunități poate face diferența.Vindecă partea vulnerabilă din tine. Atracția față de cineva indisponibil emoțional ascunde, adesea, răni mai vechi: frica de respingere, nevoia de validare, dorința de a fi „aleasă”. Partea din tine care se agață de această relație nu e slabă; poartă doar nevoi neîmplinite.
  • Întreabă-te ce îți promite (fals) această relație: siguranță? iubire? validare?
  • Găsește modalități sănătoase de a-ți hrăni aceste nevoi, fără compromisuri.

Despărțirea definitivă poate veni în pași mici, dar conștienți. Nu te judeca pentru ceea ce simți. Reamintește-ți mereu: ceea ce ai trăit nu este vina ta.

Meriți o relație în care să fii în siguranță, nu într-o luptă continuă. Meriți să fii văzută, aleasă și respectată. Și, până vei întâlni acea relație, fii tu cea care îți oferă protecție, respect și iubire.

Ai deja în tine tot ce îți trebuie ca să mergi mai departe.

Rubrica „Dragă M.” este realizată de Moldova.org în parteneriat cu specialiștii Asociației Obștească ”Femeia și Copilul – Protecție și Sprijin”.

Oricine ne poate scrie anonim despre problemele cu care se confruntă, completând acest formular, având și posibilitatea să lase o metoda de a fi contactați pentru întrebări de concretizare din partea specialistei/ului în sănătate mintală care va prelua cazul. Confidențialitatea datelor cu caracter personal este asigurată.

Văd ușa de metal verde pe care am mai văzut-o de sute de ori când treceam pe lângă cămin. Acolo, în dosul casei, era Poliția pentru zona noastră de la Ciocana. Ușa rece cu miros de mucegai, care a văzut la viața ei tot felul de alcoolici și antisociali, a ajuns să ne vadă pe mama și pe mine intrând tiptil și neîncrezători. Secția de poliție semăna mai mult cu un apartament într-o stare deplorabilă, decât cu o instituție care trebuia să te apere.  După vreo 15 minute de așteptare într-un hol plin de fum proaspăt de țigară și miros de sudoare, am fost chemați să intrăm în cabinetul unui polițist tânăr, care părea că nu de mult a ieșit de pe băncile universității. Avea mustăți de muschetar și șapcă de miliționer sovietic. La cât de tare îmi doream să fiu acolo, i-am uitat numele odată și pentru totdeauna imediat ce ni l-a spus.  Domnul inspector ținea o cuvântare despre autosesizare. Cică „am privit Pro-TV și am văzut că s-a întâmplat, și iată că noi, fiind polițiști de sector, ne-am autosesizat”. Eu, până la vizita la poliție, habar nu aveam că există un astfel de cuvânt, cu „auto” și „sesizare”. Polițistul a scos o foaie A4 albă ca zăpada și un toc ros puțin la capăt.    – Domnule Florea, vă rugăm să scrieți așa cum a fost.  Mda, așa cum a fost ziceți, bine… Scrisoare de lămurire către Poliția sectorului Ciocana.   Data: nu țin minte, pentru că memoria s-a asigurat să uit și data, și anotimpul.   Lecția de geografie a luat sfârșit; era unul dintre obiectele care chiar îmi plăcea și manifestam un interes sincer. Am ieșit ultimul din cabinetul plin de hărți politice și miros de cretă. Urma să merg la lecția de fizică spre următorul cabinet.  În calea mea veneau accelerat doi băieți de două ori mai zdraveni ca mine. Erau din clasa paralelă, de dansatori. Primul, cu un semizâmbet pe buze, mă lovește dur cu umărul său mășcat de buhai, tamponând violent umărul meu. Eu instant ripostez cu un urlet: „Ce, te-ai a*uit?”   Simt karma instant. Obrazul meu, rece ca gheața, începe să ardă, după palma primită în cap. Era prima palmă primită vreodată de la cineva străin, după una primită în trecut de la mama pentru „bună purtare”.  Urmează și palma de la partenerul său, care dă dovadă de implicare și începe să-mi dea palme cu note de cai verzi pe pereți ori constelații. Timpul curgea așa de încet; în acel moment credeam că am dispărut și privesc această scenă de sus, exact cum fac acum dronele ucrainene de asalt în câmpul de luptă. Reușesc să-l apuc pe un buhai și să-i proiectez un genunchi în piept, dar asta nu îmi salvează situația. Din ce țin minte, am primit încă vreo patru palme și am reușit să evadez într-o parte, sub rânjetele celor doi și privirile celor din hol.   Fața îmi ardea, am apucat cu ambele mâini obrajii și încercam să văd dacă am pe față vreun lichid ce seamănă a sânge sau dacă am vânătăi, sau să aflu ce dracu’ s-a întâmplat în acele cinci minute. Am intrat în baia puturoasă și m-am spălat cu apă rece. Eram roșu pe obraji și umilit în suflet. Lecția de (agresiune) fizică a avut loc în avans pentru mine.   După regulile cartierului, trebuia să merg cu cineva mai mare decât mine și cu mai multă autoritate să rezolvăm situația, să-mi recuperez onoarea. Singurul pe care l-am găsit acasă era Ruslan. I-am lămurit situația: trebuia să mergem la școală și să organizăm așa-numita „strelcă”, un fel de întâlnire din cultura pușcăriașă la care se rezolvă conflictele iscate în cartier. Dar doar gândul că va trebui să trec din nou prin rezolvarea acestui conflict m-a făcut să abandonez ideea de a merge și a mă lămuri cu cei care mi-au lăsat obrajii roșii și sufletul terfelit.   Nu eram copilul care împărtășea detalii cu părinții; puteam să fiu întrebat cum e la școală și să le răspund pe scurt cum stau lucrurile: cât trebuie de dat pentru fondul școlii sau când e adunarea de părinți. În rest, părinții mei nu prea știau ce se întâmplă în cele patru etaje de beton armat. Dacă telefonul suna în momentul când ne așezam să luăm masa, putea să sune doar un om și această regulă mistică funcționa mereu, fără greș. Suna Violeta, prietena mamei și profesoară de istorie în școala la care învățam. După ce mama a zis de vreo două ori „Doamne ferește!” deja intuiam că s-a auzit prin școală că poate m-au bătut sau cine știe cine a adus vestea la urechea Violetei. Dar, după ce s-a menționat „Pro-TV?!”, la mine în cap s-au unit vreo patru fire lipsite de izolație care tot făceau scurtcircuite ce strigau DE CE?  În povestea celor doi buhai care m-au agresat apare un al treilea, cel care filma după colț. Ca să filmezi în anul 2007 trebuia să ai un telefon performant cu funcție video; să te pregătești bine, pentru că camera nu avea rapiditate să filmeze instant un eveniment. Era o capcană. Iar eu am fost ales prada.  Filmulețul a fost plasat pe cel mai popular site de piraterie la acele vremuri, torrentsmd, de unde descărcam muzică electronică trance și filme, dar uneori se strecurau și fișiere virale de interes public, cum ar fi temele pentru BAC sau videouri amuzante din Chișinău. Cine a încărcat acel video pe torrents – nici până azi nu știu. Dar știu că bătaia cu mine s-a văzut pe fiecare telefon din școală și a fost prima știre la cea mai popular buletin din țară. Eu n-am văzut videoul niciodată. Știrea sau reportajul – la fel, nu le-am văzut și nu cred că am destule mațe ca să le pot vedea nici acum.  Am decis să nu merg la școală o săptămână. Aveam nevoie de timp, ca să mă recuperez de la gândurile care mi se tot învârteau în cap. Toți vor arăta cu degetul spre mine și vor șușoti pe la spate: „Iată-l pe acela care a mâncat bătaie”, „cel care nu a putut merge să se războiască ”, „cel care e un fricos”.  Pauza de stat acasă mi-a fost întreruptă de un nou force majeure, cel puțin la fel de traumatizant. Băieții de la Pro-TV au decis să dezvolte această minunată istorie, prin care și-au propus să distrugă psihicul copiilor. Am fost anunțat că vor veni la școală și că e obligatoriu să vin în uniformă. Mi-am pus cravata roșie, pe care tata o împrumuta să meargă la nunți, costumul de mire Lucinschi style, mi-am lustruit pantofii cu forma botului ca la Aladin și am mers să dau interviu, primul din viață.  Pășind pragul școlii, mi-am pus masca de everything is fine și, cu fața din meme-ul „Harold care își ascunde durerea”, am intrat în cabinetul directorului școlii. Directorul, cu masca lui de om bun, m-a salutat și mi-a zis să vorbesc frumos, cum m-a învățat la limba română. Interviul a fost grețos. Am relatat că totul a fost „o joacă ca între băieți”, „se mai întâmplă”, „o să ne împrietenim”.  Voiam mai repede să șterg Pro-TV din ochii și viața mea și să am timp pentru următorii zeci de ani să refulez acest eveniment și să neg impactul pe care-l va avea în viața mea.  Au urmat anii de liceu cu absențe la toate obiectele, în care fiecare hi-hi, ha-ha pe holul școlii îmi oferea siguranța certă că râd de mine, momente neplăcute când dădeam ochii cu „cei doi” prin școală, care mă salutau cu umilitorul „noroc, Pro-TV!”. Relația mea cu orice obiectiv de filmat sau fotografiat s-a transformat în fobie acută; practic nu am fotografii din acea perioadă. Evenimentul s-a consumat în câteva săptămâni, iar eu l-am trăit ani. În anii de liceu am mers la box și am așteptat momentul răzbunării, care așa și nu a mai avut loc. Mă bucur că nu a avut loc. Acum îmi dau seama că ar fi fost mai necesar să merg la un psiholog decât la box.  Deși uneori am senzația că am trecut peste acel moment, în mine mai trăiesc aceste întrebări care nu-mi dau pace.  De ce eu?  De ce nu a fost cerută permisiunea părinților pentru reportaj?   De ce poliția s-a autosesizat, dar psihologul școlar nu?  Încă nu am răspunsuri. Autor: Alexandru Florea. Acest eseu a participat la Subiectiv 2024.
Endava își extinde Programul de Internship pentru toamna anului 2025, oferind o nouă oportunitate pentru cei pasionați de tehnologie și inovație. Această ediție va pune accent pe instrumentele Salesforce, Microsoft Dynamics şi ServiceNow. O atenție sporitǎ va fi acordatǎ integrării tehnologiilor de inteligență artificială (AI), reflectând tendințele actuale din industrie. Ce presupune programul de Internship? Programul oferă tinerilor profesioniști oportunitatea de a dobândi experiență practică în configurarea și dezvoltarea de soluții bazate pe platforme low-code și no-code, larg utilizate în mediul de afaceri actual. Participanții vor învăța cum să creeze și să personalizeze aplicații folosind instrumente Microsoft Dynamics precum Power Apps, să analizeze și să vizualizeze date cu Power BI și să automatizeze procese de business cu Power Automate. În direcția Salesforce, internii vor lucra cu cea mai utilizată platformă de gestionare a relației cu clienții (CRM), explorând atât partea de configurare, cât și dezvoltarea prin instrumente declarative și limbajul de programare Apex. Ei vor avea ocazia să învețe cum să construiască obiecte și relații între acestea, să implementeze reguli de validare, să personalizeze interfețele de utilizator și să automatizeze procesele de business. În ServiceNow, internii vor lucra cu una dintre cele mai populare platforme de automatizare a proceselor IT și business, utilizată la scară globală pentru digitalizarea serviciilor interne într-o organizație. Participanții vor explora atât partea de configurare, cât și elemente de dezvoltare folosind JavaScript. Ei vor învăța cum să creeze și să gestioneze aplicații personalizate, să configureze flowuri, să dezvolte UI Actions și UI Policies, să automatizeze procese prin Flow Designer și să lucreze cu tabele. De asemenea, vor dobândi noțiuni despre IT Service Management (ITSM) și vor înțelege cum ServiceNow sprijină digitalizarea întregului ciclu de viață al serviciilor IT. Platforma pune la dispoziția internilor competențele necesare pentru a naviga cu ușurință în cadrul acesteia, iar internshipul le va permite să înțeleagă cum se dezvoltă și se extinde o platformă low-code/no-code într-un mediu real de lucru. Integrarea AI în Programul de Internship Un element distinctiv al acestui internship va fi integrarea tehnologiilor de inteligență artificială în platformele Salesforce, Microsoft Dynamics şi ServiceNow. AI joacă un rol din ce în ce mai important în automatizarea proceselor și personalizarea interacțiunilor cu utilizatorii. Prin instrumente precum AI Builder din Power Platform și Einstein AI din Salesforce, participanții vor avea șansa de a explora soluții inteligente care îmbunătățesc eficiența și calitatea deciziilor de business. Ce cunoștințe și abilități ar trebui să aibă un candidat? Un candidat ar trebui să posede gândire analitică orientată spre rezolvarea problemelor, abilități solide de comunicare, capacitatea de a lucra în echipă și un nivel avansat de cunoaștere a limbii engleze. Cunoștințele tehnice sunt de asemenea binevenite, inclusiv:
  • Principii ale programării orientate pe obiecte
  • Cunoștințe de bază de HTML, CSS și JavaScript
  • Înțelegerea sistemelor de control al versiunilor, precum GIT
  • Înțelegere de bază a bazelor de date și a gestionării datelor (tabele, câmpuri, înregistrări)
  • Cunoștințe de bază de SQL: interogări, join-uri și manipulare a datelor
  • Înțelegere de bază a unor termeni IT precum API-uri, JSON-uri etc.
  • Reprezintă un avantaj cunoașterea de bază a Power Platform, Salesforce sau ServiceNow
Ce competențe vor dobândi internii? Pe parcursul celor trei luni de internship, participanții vor dobândi cunoștințe tehnice solide și le vor aplica în proiecte reale. Competențele-cheie includ:
  • Configurarea și dezvoltarea de aplicații în Microsoft Dynamics, Salesforce şi ServiceNow
  • Utilizarea Power BI pentru analiza și interpretarea datelor
  • Automatizarea fluxurilor de lucru cu Salesforce și Power Automate
  • Dezvoltarea de soluții integrate cu AI în cadrul platformelor
  • Colaborare în mediu Agile
De ce să aplici? Platformele Salesforce, Power Platform şi ServiceNow sunt din ce în ce mai căutate în industrie, iar acest internship oferă o oportunitate excelentă de a dobândi experiență practică. Endava oferă un mediu de învățare dinamic, acces la tehnologii de ultimă generație și sprijin din partea unor mentori experimentați. Dacă ești pasionat de soluții digitale inovatoare și vrei să îți construiești o carieră în IT, acest program este pentru tine. Pozițiile disponibile și materialele de studiu pot fi accesate AICI.
Pe 8–9 august 2025 va avea loc primul Târg Online de Cariere dedicat exclusiv cetățenilor Republicii Moldova stabiliți peste hotare sau celor reveniți recent în țară. Evenimentul este absolut gratuit, în format digital și accesibil global, oferind o platformă interactivă unde participanții pot descoperi oportunități reale de angajare, pot interacționa direct cu angajatorii și pot primi sprijin concret pentru o revenire planificată acasă. Târgul se adresează moldovenilor cu experiență internațională, care își doresc stabilitate, sens profesional și o reconectare autentică cu țara de origine. Companiile din Republica Moldova sunt invitate să participe în calitate de angajatori în cadrul acestui eveniment. Târgul oferă o oportunitate valoroasă de a atrage talente din diasporă, de a promova imaginea de angajator și de a contribui la readucerea capitalului uman în țară. Fiecare companie va beneficia de un stand virtual personalizat, acces direct la candidați din diasporă, vizibilitate extinsă prin canalele partenerilor, expunere în webinare tematice, prezentări și interviuri în cadrul agendei oficiale, precum și asistență tehnică completă din partea organizatorilor. Evenimentul se desfășoară exclusiv online, de la orele 14:00 (ora Moldovei), pe platforma https://carierediaspora.md/, unde companiile vor prezenta ofertele de muncă, vor interacționa prin chat live cu vizitatorii și vor avea sesiuni online de maximum 15 minute pentru interacțiune cu candidații din diasporă sau cei recent reveniți. Participarea este complet gratuită, iar platforma este ușor de utilizat și prietenoasă atât pentru angajatori, cât și pentru candidați. Acces direct la profesioniștii din diaspora. Pentru a vă înregistra ca angajator, completați formularul disponibil la acest link: https://carierediaspora.md/ Târgul Online de Cariere pentru Diaspora Republicii Moldova este implementat în parteneriat de către Biroul relații cu diaspora (BRD), Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă (ANOFM) și MentorMe, cu suportul GIZ Moldova, în cadrul proiectului “Policy Advisory Fund” finanțat de Ministerul German pentru Cooperare Economică și Dezvoltare (BMZ). Pentru detalii suplimentare, contactați echipa de organizare în chat pe platforma: https://carierediaspora.md/
Arta drag este la început de cale în Republica Moldova. Deși în multe țări ale lumii reprezentanții acestui gen de artă, drag queens și drag kings, participă la spectacole cu public larg, la noi în țară puțini se pot lăuda că au văzut spectacole cu participarea acestor artiști.  Dar și cei care merg pentru prima dată la astfel de show-uri în multe cazuri rămân uimiți de machiajul strident, ținutele extravagante și mișcările scenice ale acestor artiști.  Dar ce se ascunde în spatele acestor ținute? Este adevărat că toți artiștii drag fac parte din comunitatea LGBTQ+? Care sunt mesajele transmise în timpul acestor show-uri? De ce sunt criticați drag queens și drag kings? Și de ce acești artiști declară că ținutele lor nu sunt decât o armură împotriva homofobiei și ignoranței? Despre toate acestea și multe altele vorbim cu: Medeea, drag queen Venus, drag queen Luv, drag queen Vivi, drag king. *Am păstrat numele de scenă ale personajelor pentru a le proteja identitatea. * Acest episod este recomandat persoanelor 18 +.  Acest produs media a fost realizat cu sprijinul Elveției. Conținutul acestuia nu reflectă neapărat punctul de vedere al donatorului.
Cea de-a treia ediție a Creative Accelerator, singurul program din Moldova dedicat industriilor creative, s-a încheiat oficial prin Demo Day – evenimentul final care a reunit peste 100 de invitați, parteneri și susținători ai ecosistemului local. Programul, lansat în martie 2025, a început cu peste 100 de participanți selectați în faza inițială și s-a finalizat cu 11 echipe care au parcurs toate etapele acceleratorului. După 4 luni de mentorat de grup și  individual, workshopuri, feedback și multe iterații, iată rezultatele finale: Locul I – Cardneto ($5,000) Locul II – eTraining.md ($2,500) Locul III – KidKit ($2,500) Alte premii speciale: Agenția Purple Media a oferit vouchere în valoare de: – €2,000 pentru Home Hero – €1,000 pentru Hodina Din partea Yep!Moldova, echipele au primit: – 6,000 MDL pentru echipa Mood of Child pentru testare și marketing – bilete la Web Summit 2025 (Lisabona) pentru echipele Mood of Child, KidKit și eTraining Echipele și produsele participante la ediția 2025: 1. Cardneto – aplicație de networking inteligent pentru evenimente 2. eTraining – platformă de cursuri digitale pentru profesioniști și companii 3. KidKit – aplicație și instrumente educaționale pentru copii 4. Home Hero – aplicație care motivează copiii să contribuie la treburile casnice 5. Hodina – platformă B2B pentru turism autentic în Moldova 6. Collabra – spațiu digital pentru colaborare în industriile creative 7. Pluto Games – studio de jocuri inspirate din mitologia moldovenească 8. Kmech Toys – fișiere 3D printabile pentru jucării modulare 9. Moldadventure – aplicație de turism gamificată pentru Moldova 10. Mood of Child – design și produse vestimentare pentru copii, bazate pe emoții
  1. Bizionaire – platformă B2B care simplifică extinderea internațională pentru startupuri și IMM-uri
Creative Accelerator este mai mult decât un program de accelerare standard, este un proces de transformare a ideilor creative în afaceri viabile, sustenabile și scalabile. Dincolo de premii, participanții au beneficiat de sprijin personalizat, mentorat internațional și acces la o comunitate cu potențial enorm în industriile creative. Creative Accelerator 2025 a fost posibil datorită sprijinului generos al Ukraine-Moldova American Enterprise Fund (UMAEF) – partener strategic care investește constant în ecosistemul antreprenorial din Moldova și Ucraina. “Nu premiile au fost cele mai valoroase, ci curajul de a testa, de a greși și de a merge mai departe. Echipele noastre au demonstrat ce înseamnă să crești o idee – cu răbdare, muncă și pasiune.”  – Viorica Cerbușca, fondatoare Yep!Moldova 📩 Pentru mai multe informații despre Creative Accelerator sau următoarele ediții, accesați: www.yepmoldova.org



Cum am mers 2 zile cu autobuzul
de la Chișinău la Barcelona

Autobuzele care ne duc în Europa. Cu tot cu bagaj


În 2014 m-am mutat în Barcelona de la Chișinău. Am zburat din București, doar cu un rucsac, iar bagajul mare l-am trimis la autobuz – era mai ieftin așa, la 1,5 euro kilogramul. L-am luat peste câteva zile, la stația de metrou Sant Ildefons din suburbia Barcelonei. Mai mulți moldoveni stăteau la coadă, așteptându-și coletele de acasă.

De-a lungul anilor am trimis și primit nenumărate colete. Am trimis acasă jamon, cafea, conserve de pește și multe altele, pentru familie și prieteni. În schimb, am primit colete cu delicatese de acasă, inclusiv curechi murat, învelit în 20 de pungi de plastic de mama. Oricum mirosea de la o poștă. Oricum era savuros.

Ca să trimit un colet, de obicei trebuia să găsesc un număr de telefon și o adresă pe unul din nenumăratele grupuri de pe Facebook, care adună migranții moldoveni în Spania. Apoi, duceam pachetul la locul stabilit. De multe ori, la Sant Ildefons sau „acasă la Aurica”, soția unuia dintre șoferi. Aurica cântărea coletul direct în sufrageria ei, cu toată mobila și decorațiunile parcă smulse și transplantate aici dintr-un apartament obișnuit din Bălți. Televizorul, protejat de un mileu, arăta mereu filme rusești sau folclor dat la maxim.
Rugăciunea călătorului
Zece ani mai târziu am decis să fac și eu această călătorie. Ideea să petrec două zile în autobuz mă înspăimânta și-mi stârnea curiozitatea în același timp, mai ales pentru că de multe ori mi se face rău. Dar am zis că mulți oameni fac asta des, așa că e o experiență din viața de migrant pe care trebuie s-o trăiesc. Într-o zi de miercuri de iulie, la 8 dimineața ajung la o benzinărie din Buiucani.

Vorbisem la telefon cu unul dintre șoferi, pentru 130 de euro primesc un loc, o masă și bagaj „nelimitat”. Dar n-am găsit microbuzele vechi pe care le țineam minte. În loc mă așteaptă un autobuz modern, curat și cu două etaje, cu o cameră frigorifică imensă atașată. Un preot tocmai a terminat Rugăciunea călătorului, un ritual pe care-l ține în fiecare miercuri, atunci când autobuzul companiei Eve Tur pornește în călătoria de 48 de ore spre Barcelona.
Coletar, meserie nouă
Un bărbat bronzat, într-o cămașă gri cu logo-ul companiei, încarcă bagajele în autobuz. Pe trotuar are un cântar mic, dar puternic, pe care oamenii pun coletele care urmează să ajungă în Franța sau Spania. Bărbatul scrie într-un caiet numele, adresa și numerele de telefon. Îl cheamă Vitalie și e coletar, adică omul care are grijă de pasageri și de colete. Meseria de coletar a apărut recent. Anterior, companiile de transport foloseau microbuze mici, recondiționate astfel încât jumătate din corpul vehiculului să poată transporta șase pasageri, iar cealaltă jumătate - colete. Însă, pentru că numărul moldovenilor care călătoresc peste hotare a crescut, serviciile de transport au înflorit. Microbuzele au fost înlocuite cu opțiuni mai „civilizate”, iar șoferii și-au angajat ajutoare.
Coletar încă nu se regăsește oficial în nomenclatura profesiilor din Moldova și nici în dicționar. Asta și pentru că aceste afaceri operează într-o „zonă gri” a economiei, fiind înregistrate drept companii de transport pasageri, nu companii care transportă colete. În fața legii, toate coletele transportate aparțin pasagerilor și membrilor echipajului.

(stânga) Dima la volan

(dreapta) Stas cu pasagerii și coletele

Dima e șeful companiei de transport și are 34 de ani. Împreună cu Vitalie lucrează alți doi șoferi - Andrei, de 35 de ani și Stas, de 33. Uneori, la volan urcă și Dima. E înalt, ras pe cap și are ochi albaștri. Soția lui aduce mâncare făcută acasă pentru toată echipa înainte de pornire. „Pârjoalele-s fierbinți, băieți, să nu le puneți la frigider!”, le lasă ea instrucțiuni. Aici toate se fac ca-n familie. Afacerea a fost pusă pe roate în 2003 de tata lui Dima, iar Stas este prietenul lui din copilărie.
Fără filtru
Oamenii își iau rămas bun, se îmbrățișează, își șterg câte o lacrimă. Pornim. Locul meu e la primul etaj, casa mea pentru următoarele două zile. E spațios și curat, cu aer condiționat și doar un miros ușor de benzină. Stau singură pe două scaune, așa că s-ar putea chiar să reușesc să dorm. „Asta e zona șoferilor”, îmi spune Vitalie. „Acceptăm numai persoane VIP aici”, îmi face cu ochiul. În spatele meu, o femeie blondă strânge în brațe cel mai mic cățel pe care l-am văzut vreodată și are alți doi la picioare.

Valeria și Denisa, două adolescente lipite de telefon, sunt celelalte două pasagere de la etajul de jos. Fetele merg în vizită la tatăl lor, care lucrează în Franța. E a patra vară în care își petrec vacanțele astfel. Pentru că Valeria și Denisa călătoresc singure, Vitalie are grijă de ele. Când fetele află că eu merg pentru prima dată cu autobuzul, mă încurajează și-mi împărtășesc din experiența lor. „Cel mai frumos se vede în Italia”, spun ele. „Parcă plutești pe un pod deasupra mării.” Ca să mă convingă, Valeria face scroll pe Instagram și-mi arată niște fotografii spectaculoase pe care le-a făcut anul trecut din autobuz. „Sunt fără filtru”, mă asigură ea. Preferă autobuzul pentru că le plac priveliștea și atmosfera, iar părinții lor au încredere în echipaj.
(stânga) Cel mai mic cățeluș pe care l-am văzut
(dreapta) Valeria și Denisa
E aproape prânzul și încă n-am ieșit din Moldova. Am mai luat oameni și colete de la Bălți, iar acum ne apropiem de Costești-Stânca, un punct de trecere din nordul țării. Șoferii spun că alte puncte pot fi aglomerate vara, iar cozile de mașini și autobuze se întind pe kilometri întregi. Șoferii îi cunosc bine pe angajații vămii. Unii nu vor căuta nod în papură dacă vor găsi ceva în colete, cum ar fi carne, brânză sau un pic mai mult alcool decât e permis, în timp ce alții nu-i vor lăsa să treacă fără o amendă. Deși nimeni nu pronunță cuvântul „mită”, e parte din cultura noastră, la fel ca vinul pe care-l transportăm în burta autobuzului.
„Știi în ce te bagi”
Dima spune că a plătit amenzi de 5, 10 și chiar 14 mii de euro, în mare parte din cauza conținutului coletelor. „Plătesc amendă de 10 mii de euro în Europa și-mi confiscă produsele. Apoi, ajung în Spania și trebuie să plătesc și clienților pentru găină, ouă și vin”, se plânge el. „Dar știi care-s riscurile, știi în ce te bagi.”

Dima face acest lucru de la 16 ani, când îl ajuta pe tatăl lui să încarce și descarce coletele din microbuze. Acum au două autobuze mari și șase microbuze. Microbuzele sunt folosite mai mult pentru călătorii mai scurte, între orașele din Franța și Spania. Menținerea acestei afaceri cere sacrificii. Șoferii petrec acasă două zile pe săptămână, iar 5 zile sunt pe drum spre Spania și înapoi. „Fiica mea are 12 ani și am fost de două ori la ziua ei de naștere”, recunoaște Dima.
O ciorbă și 20 de grame de coniac
E aproape seară când ne apropiem de vestul României și urmează să trecem munții Carpați, făcând zigzaguri pe serpentinele înguste. De aceea, logic, ne oprim pentru o masă. Toată lumea pare bucuroasă să mănânce o ciorbă românească. Coborâm din autobuz și ne dezmorțim picioarele. Facem o coadă la baia restaurantului – autobuzul nu are veceu și trebuie să facem pauze la fiecare două-trei ore. Mâncăm în tăcere la masa lungă - încă n-am petrecut suficient timp împreună ca să legăm prietenii. Am făcut abia 400 km din cei 3300, dar am senzația că sunt în acest autobuz de-o veșnicie. Pasagerii se grăbesc înapoi după cină - cu cât mai repede pornim la drum, cu atât mai repede vom ajunge la destinație. Șoferii agață pungi de plastic de mânerul fiecărui scaun, „pentru gunoi”.
În autobuz ne întâmpină Vitalie, deschizând o sticlă de coniac, în timp ce-i dă Denisei o pungă cu bomboane Bucuria. Urcă la etajul de sus și oferă tuturor „20 de grame, pentru digestie”. Denisa împarte bomboane. Majoritatea acceptă fericiți - „poți să-mi dai și 50 de grame”, râde un bărbat de vârstă mijlocie cu o cămașă albastră cu beri galbene. Ospitalitatea moldovenilor e un dat, și nu doar în casele lor.
Prima noapte trece surprinzător de bine. Somnul ne este întrerupt de o scurtă pauză de mers la baie undeva prin Ungaria. Șoferii dorm pe rând. Au două paturi, unul într-un fel de văgăună între etaje, altul în spatele etajului de sus, după un rând de perdele. Stas îmi spune că de multe ori găsește patul de sus ocupat de adolescenți sau de oameni „care au servit”. „Ce-ai să le faci, ai să-i trezești?”, întreabă Stas plictisit.
Unul dintre locurile în care dorm șoferii
Europeni, dar nu prea
Ne trezim în Croația. Tricourile călcate și pantalonii șoferilor sunt așezate pe umerașe în salon. Multe din băile la care oprim nu au duș, dar problema se rezolvă ușor cu șervețele umede, deodorant și un tricou curat. Pe lângă pasageri, șoferii arată fresh și odihniți.

Avem și aparat de cafea, gratis, pentru toți doritorii. „Aici îmi șade cafeaua”, îmi arată Vitalie cu palma până la gât. „Dar ce să-i faci?”, râde și-și mai face una într-un păhăruț mic de hârtie. Spune că s-au obișnuit cu lipsa somnului pe drum, iar cu timpul s-au învățat să doarmă de parcă ar fi acasă.
Andrei e cel mai tăcut dintre șoferi, răspunde scurt și sec. A fost polițist, dar ca șofer câștigă mai bine. Stas, în schimb, e sufletul acestei petreceri pe roți. Ne aude pe mine și pe Valeria discutând despre referendumul pentru integrare europeană. „Voi ce, sunteți politicieni?”, ne întreabă amuzat.
În autobuz, sentimentul pro-european e cam leșinat. Mulți călători sunt dezamăgiți de actualul guvern. Alții sunt împotriva UE de principiu. Dezinformarea joacă un rol important. Oamenii se tem că Moldova va fi forțată să accepte căsătoriile între persoanele de același gen și să renunțe la „valorile tradiționale”. Unii dintre oamenii cu care am vorbit au familii, prieteni sau afaceri în UE, dar oricum nu-i încântă prea tare perspectiva de a ne alătura marii familii europene. Mulți se tem că vor crește prețurile sau că legile vor deveni mai aspre. Unul dintre acești oameni este Dima, care nu se vede foarte european. „Eu nu pot să mă schimb peste noapte. Poate copiii mei vor avea o educație diferită și o să se simtă bine în Europa. Eu o să fiu european la pensie, să beau cafea la o terasă, ca spaniolii în vârstă”,își imaginează el viitorul însorit.
„Măcar să mor în Moldova”
La etajul de sus al autobuzului îi cunosc pe Nikita, de 16 ani și mama lui Elena, de 42. Ei pleacă din Moldova definitiv. Sunt vorbitori de rusă. Vor să vorbească cu mine, dar mă roagă să nu le fac poze. După o scurtă ședere în Spania, ce doi vor merge în Alaska, SUA, unde îi așteaptă tatăl și fratele mai mic ai lui Nikita. Acolo Nikita va merge la școală, motivul principal al emigrării. „Nu ai multe oportunități într-o țară mică”, spune Nikita. Elena nu e la fel de entuziasmată. La Chișinău era profesoară de engleză la o școală privată și a plecat cu regret. Colegii au petrecut-o frumos, îmi arată în telefon pozele în care-și iau rămas bun.

În cea de-a doua și ultima noapte pe drum intrăm în Italia. Priveliștea chiar e demnă de Instagram. Mergem peste dealuri verzi, iar scenele încadrate de geamurile autobuzului sunt tot mai minunate cu fiecare tunel pe care-l trecem. Spre seară soarele se scufundă încet în mare, iar în orășelele mici de munte se aprind luminițe. De la distanță par de jucărie.
La fel ca mine, Nina călătorește cu autobuzul până în Spania pentru prima dată. Merge în vizită la sora ei din Barcelona. Îi duce castraveți, „proaspeți și murați, păstăi, un ieduț”. A mai mers mult cu autobuzul mulți ani, dar de la Chișinău la Moscova, unde a lucrat în construcții. A renunțat în 2006, după ce s-a îmbolnăvit. „Îmi era tare rău acolo. Dacă o să mor, măcar să mor în Moldova”. În ultimele decenii tot mai mulți moldoveni aleg Europa pentru lucru și trai, iar din 2022 numărul moldovenilor care lucrează în Rusia a scăzut la jumătate față de 2021.
Calitate spaniolă
Peste câteva ore suntem aproape de Franța, iar șoferii încep să sune recipienții coletelor. Dima îmi explică că profitul vine mai mult din colete. Oficial însă, nu le numesc colete, ci „bagaj, așa ca la avioane”, îmi  explică. Stas. „La vamă zicem că sunt ale pasagerilor. Ei ne întreabă de ce avem așa multe colete, iar noi le spunem că la noi în Moldova familiile sunt mari”, adaugă el. Încearcă să se asigure că oamenii nu transmit nimic ilegal, dar în același timp au încredere în clienții lor și-i cunosc pe majoritatea. Au multe povești despre ce-au văzut prin colete, de la jucării sexuale până la măsline și mandarine trimise din Moldova în Spania! Mă miră, dar nu prea tare. Am văzut cu ochii mei cum mulți oameni trimit acasă detergenți sau alte produse care se găsesc din abundență și la același preț și în magazinele moldovenești. Dar Stas nu e de acord cu mine. „Calitatea e diferită. Același Fairy sau detergent de rufe. E același brand, dar calitatea e mult mai bună în Spania. Chiar eu am testat”, mă asigură el.

Încerc să adorm, dar corpul mi-e așa de înțepenit, încât somnul nu se lipește de mine.
Valeria și Denisa, la fel. „E greu, dar imaginează-ți ziua după călătorie, când ajungi să dormi în patul tău… mmmm, parcă ești în rai”, spune Denisa. „Oricum simți că te clatină oleacă”, adaugă Valeria și râdem împreună.

E aproape miezul nopții când ajungem în Nisa. Denisa și Valeria se întâlnesc cu tatăl lor și-i sar în gât fericite. Se pupă, se țin în brațe câteva minute, apoi ne luăm rămas bun și promitem să ne mai vedem.
Cu autobuzul pe jumătate gol continuăm drumul spre Spania. Ajungem la Barcelona pe la 9 dimineața. Oprim într-o parcare imensă, în suburbii, și toată lumea coboară. Suntem obosiți, dar foarte bucuroși că am ajuns. Ne ajutăm unii pe alții cu bagajele. Ne facem câteva poze. Nimic nu ne unește mai tare ca două zile pe drum, fără duș.
Aici ne așteaptă microbuzele albe, cele care au început cândva această afacere. Ne grupăm câte șase, ne luăm rămas bun și pornim fiecare spre destinația finală - câțiva la Barcelona, câțiva spre Valencia, alții într-un orășel mai mic la o oră depărtare.
De acasă, acasă
În drum spre Barcelona, scăldați în soarele de dimineață, îmi dau seama că aceste autobuze sunt o metaforă pentru identitatea noastră. Ne transportă de la Est la Vest, cu tot „bagajul” nostru. De fapt, aduc toată țara mai aproape de Europa. În același timp, lucrurile se îmbunătățesc, chiar dacă noi nu le observăm. Microbuzele vechi au fost înlocuite de autobuze noi și spațioase, cu aer condiționat și frigider. Rămânem cu lucrurile familiare – ospitalitatea, deschiderea și scepticismul, 50 de grame și bomboane Bucuria. Dar nu mai arătăm exotic în acest peisaj european. Cel puțin nu așa cum arătam în 2014. Suntem parte din acest tablou divers.

„Aista-i magazinul meu preferat, Mercadona”, îi spune o călătoare cu experiență vecinei de scaun, care ajunge prima oară în Spania. Ajungem la legendara stație Sant Ildefons și aici călătoria noastră se sfârșește pe bune. În câteva minute, dispar toți pasagerii.

Trebuie să iau metroul, dar stația e închisă, se repară. Caut o alternativă, citesc panouri, dar nu înțeleg mare lucru. Lipsa somnului se face resimțită. Dintr-odată, bărbatul în cămașă albastră apare în fața mea: „Unde-ți trebuie?”, mă întreabă direct. Îi spun stația și-mi zice să-l urmez. Mă conduce la stația temporară ca să ajung la destinație. Dintr-odată, mă simt ca acasă, simt că nu există oameni străini în lumea asta, că toți sunt ai mei, mai ales cei cu care am parcurs 3300 de kilometri împreună.
Realizarea acestui reportaj a fost posibilă datorită unei burse Are We Europe. O versiune în engleză a textului a apărut în revista MigraVoice și poate fi citită aici.

Am absolvit Facultatea de Jurnalism la Iași și am acumulat o experiență de peste 10 ani în presa scrisă, televiziune, podcasting și presă online. Am lucrat și în domeniul jurnalismului financiar, comunicării guvernamentale și corporative. Îmi împart viața între Spania și Moldova și cred că scrisul are puterea de a schimba lumea.

Preluarea textelor de pe Moldova.org se realizează doar în limita maximă de 2000 de semne, cu 2 link-uri directe spre articolul citat în prima și ultima propoziție a fragmentului preluat. Fotografiile/infograficele de pe platforma moldova.org pot fi preluate în număr de maxim 2 bucăți per material și doar cu menționarea Moldova.org și numele autorului/autoarei.

Advertorial