Mereu mi-a plăcut sonoritatea toponimului Nisporeni, de asta şi mi-am propus să vă provoc să ajungeţi şi dvs. aici. Administrativ localitatea are statutul de oraş, dar dacă te uiţi mai atent la drumuri şi case constaţi că poţi să-i spui târguşor.
Nisporeniul este atestat documentar la patru ianuarie 1618 şi e situat pe câteva impresionante coline, de-a lungul râuleţului Nârnova, afluent al Prutului. Se presupune că denumirea localităţii ar proveni de la primul om care s-a aşezat aici, pe care-l chema Nicipor sau Nisipor. O altă versiune a toponimicului vine de la caracteristica solului care este nisipos.
Pe la jumătatea secolului XIX la Nisporeni erau 20 de mori de vânt, trei mori cu cai, 340 de crame şi teascuri şi un atelier de produs butoaie. Peste ani, autorităţile oraşului s-au inspirat din tabloul de cândva al Nisporenilor atunci când au elaborat stema şi drapelul localităţii. Astăzi, nu mai există morile de vânt şi nici cele cu cai, au rămas câteva crame pe la gospodari pe-acasă şi pe ici-acolo câte un dogar mai poate fi găsit. În schimb, aici oricine poate gusta o licoare a lui Bachus deosebită. Toţi cei de prin părţile Nisporenilor o să-ţi spună că de gând se ştiu mai bun vin ca la ei nu au întâlnit. Şi asta datorită climei benefice la care se adună aroma codrului, razele soarelui, hărnicia oamenilor şi frumuseţea cântecelor îngânate la cules de vii. Nisporeniul este înconjurat de 700 de ha de vie, predominând soiurile albe – Aligote, Sauvignon, Chardonay.
Cei de la Nisporeni lansează invitaţia ca turiştii să treacă pe la locul unde se află pietrele de început ale localităţii, prin parcul de cultură şi odihnă, pe la monumentele lui Ştefan cel Mare şi Sfânt şi Mihai Eminescu. De asemenea, vizitatorii pot admira flora şi fauna din pădurile din împrejurimi. Iar nisporenenii, iubitori de frumos şi tradiţie sunt gata să delecteze oaspeţii cu folclorul şi datinile locului.
Oraşul Nisporeni, se află la 70 de km de Chişinău şi doar la 12 de râul Prut. Atât de aproape, dar şi departe de Europa. Poate că-ntr-o zi visul mai multor oameni de-ai locului se va împlini. Până atunci, privesc de pe culme în zare cum asfinţeşte soarele pe râul despărţirii noastre.
