Lovit la mansardă, se spune despre cineva care a luat-o razna. Sau, mai moldovenește: cu acoperișul dus. Sau, mai în zona argoului sovietic: cu krâșa dusă. Mai pe scurt, cum ar zice Constantin Cheianu, sau, stimați ascultători, cum zice Iulian Ciocan: administratorii Moldovei sunt cu krâșa dusă! Asta vezi zi de zi la știri, indiferent de canal. De-i frig, de plouă, de bate vântul, cum ar spune Ion Druță acest lucru.
Dar să vorbim cu exemple. De câțiva ani, Chișinăul s-a umplut de mansarde. De multe ori locatarii blocurilor au protestat când s-au că trezit că se lucrează pe acoperișul lor. Nu cred că mulți au reușit să fugărească firmele de construcții, care apăreau cu tot felul de ciorne, pe post de acte. Sau ciorne semnate de autorități, în schimbul mitelor grase. Unii însă au reușit. Nu li s-au construit blocuri noi lângă geamuri, nu li s-au făcut mansarde. Cu tot cu semnăturile de la primărie. Pentru că erau semnături greșite. Semnăturile greșite sunt tot mai dese, încep să cred că sunt de fapt o regulă. Și le poți corecta doar cu proteste. Uneori nici protestele nu ajută, probabil pentru că plicul băgat în buzunar e prea gros.
Ieri, la propriu, unor oameni dintr-un bloc de pe strada Alba Iulia li s-a prăbușit mansarda. Noroc că nu era nimeni prin preajmă, că era zdrobit. Dar mai e timp. Avem mansarde și – de-i frig, de plouă, de bate vântul – mansardele lunecă de pe blocuri. Pentru că așa sunt construite: cât mai rapid, anapoda, doar să scoată mai repede banii băgați în buzunarele celor care dau autorizații de construcție. Pe blocuri vechi, pentru mansarde-cuști.
Cine ar fi răspuns dacă mansarda ar fi omorât pe cineva? Probabil timpul. Că-i frig, că plouă, că bate vântul. Dar totul este sub control, zic administratorii Moldovei. Care control? întreba Moni Stănilă într-un editorial. Sub controlul unor oameni cu mansarda dusă, trebuie de adăugat.
