Istoria unei povești feminine
țesute cu tabuuri
țesute cu tabuuri
„Am început să sângerez în timpul orei de matematică. Eram speriată. Aveam 12 ani și nimeni de acasă nu mi-a vorbit despre asta. Cu toate acestea știam că are să mi se întâmple și mie, după ce o colegă a trecut prin marea rușine de a-și păta haina și scaunul de la școală, fără să aibă unde se ascunde. Toți băieții din clasă au râs atunci. M-am ascuns în toaleta școlii. Am stat acolo până la sfârșitul orei. Apoi am alergat spre casă, înfofolită în haina groasă de iarnă, să-mi ascund pata de sânge care părea că trece prin materialul gros al fustei, îl face greu și lipicios... Simțeam că toți știau ce mi se întâmplă.” (Eugenia, amintire din 1983)
„Mă gândeam că rămân însărcinată după ce am fost sărutată pe buze de un băiat din sat…” (Iana, amintire din 1975)
„La lecția de biologie profesoara ne-a vorbit despre organele sexuale… Rostea fiecare cuvânt cu vocea tot mai scăzută, încercând să pară plictisită, iar noi nu ne puteam opri din chicoteli…” (Mihaela, amintire din 2006)
„Ne-au spus să ne adunăm la ușa cabinetului asistentei medicale de la parterul școlii. Eram trei clase de fete. Repetau că e un control obligatoriu, iar dacă nu stăm cuminți au să ne trimită cu părinții la ginecolog… Nu aveam ce ascunde, dar felul în care o spuneau ne inspira o rușine pe care parcă o împrumutaserăm de la adulți. Intram în încăperea mică câte două. Acolo trebuia să ne dezbrăcăm mai jos de brâu și să ne cocoțăm pe o bancă acoperită cu un cearșaf gri… Uneori, asistenta ironiza pe seama fetelor mai mari: Ileana, 16 ani și deja îți faci de cap?! Vorbea atât de tare că o auzeam și noi, cele care așteptam după ușă. Era controlul peste care voiam să trecem mai repede și de care să nu ne mai amintim. Dar și după atâția ani tot țin minte cât de murdare ne simțeam, acolo unde trebuia să primim sprijin și atenție”. (Sorina, amintire din 1987)
„Nu striga așa de tare! Nu ești prima care naște! Lasă, că nu mai mori!” (Alina, amintire din 2018)
„Mă gândeam că rămân însărcinată după ce am fost sărutată pe buze de un băiat din sat…” (Iana, amintire din 1975)
„La lecția de biologie profesoara ne-a vorbit despre organele sexuale… Rostea fiecare cuvânt cu vocea tot mai scăzută, încercând să pară plictisită, iar noi nu ne puteam opri din chicoteli…” (Mihaela, amintire din 2006)
„Ne-au spus să ne adunăm la ușa cabinetului asistentei medicale de la parterul școlii. Eram trei clase de fete. Repetau că e un control obligatoriu, iar dacă nu stăm cuminți au să ne trimită cu părinții la ginecolog… Nu aveam ce ascunde, dar felul în care o spuneau ne inspira o rușine pe care parcă o împrumutaserăm de la adulți. Intram în încăperea mică câte două. Acolo trebuia să ne dezbrăcăm mai jos de brâu și să ne cocoțăm pe o bancă acoperită cu un cearșaf gri… Uneori, asistenta ironiza pe seama fetelor mai mari: Ileana, 16 ani și deja îți faci de cap?! Vorbea atât de tare că o auzeam și noi, cele care așteptam după ușă. Era controlul peste care voiam să trecem mai repede și de care să nu ne mai amintim. Dar și după atâția ani tot țin minte cât de murdare ne simțeam, acolo unde trebuia să primim sprijin și atenție”. (Sorina, amintire din 1987)
„Nu striga așa de tare! Nu ești prima care naște! Lasă, că nu mai mori!” (Alina, amintire din 2018)
Istoria sănătății ginecologice pe teritoriul Republicii Moldova este un șir lung de circumstanțe dureroase, șoptite și adesea învăluite într-o rușine profundă care a marcat generații de fete și femei. Corpul feminin a fost perceput ca o proprietate a statului sau o simplă mașină reproductivă, nu ca un subiect autonom cu drepturi, lăsând femeile vulnerabile la umilire și control, de la prima menstruație până la naștere. Acest articol este o călătorie prin controale ginecologice obligatorii și adesea degradante din școli, prin contracepția tabuizată și experiențele traumatizante din maternități. Povestim despre lupta grea pentru dreptul la consimțământ și intimitate, precum și cât de mult a evoluat societatea de la un sistem bazat pe tăcere la unul care începe, în sfârșit, să prioritizeze autonomia și sănătatea femeii. Nu putem rămâne indiferente nici la mărturiile celor care s-au simțit „murdare,” „abandonate” sau supuse procedurilor fără să li se ceară acordul.
Mame și gospodine, de la naștere
De-a lungul secolelor, corpul fetelor și femeilor a fost privit ca un mecanism indispensabil de a face copii. Însă dezvoltarea acestui corp a fost sexualizată, pentru a fi tabuizată și învăluită în rușine. Era interzis să vorbești despre corpul și nevoile unei femei. Menstruația, indicatorul sănătății feminine, a fost transformat în ceva murdar, un instrument de umilire și vulnerabilizare a acestora. „În primele decenii ale secolului XX, mulți erau dispuși să exagereze gravitatea menstruației pentru organismul feminin. Din aceste considerente ei se îndoiau de faptul că fetele erau în stare să învețe la școală împreună cu băieții, făcând față programei școlare, când gândurile le erau împrăștiate de durerile abdominale”, găsim în „Ieri fetiță, azi adolescentă” de A. G. Hripcova, D. V. Colesov, carte publicată în 1983.
Cărțile de istorie cu privire la sănătate și igienă spun că mamele și bunicile erau responsabile să le vorbească fetelor despre menstruație. Însă, de cele mai multe ori, acestea se jenau să abordeze astfel de subiecte, alegând să tacă. Fetele aflau despre menstruație după prima sângerare care-i speria. Abia atunci adulții le vorbeau despre igiena personală și cârpele pe care trebuiau să le folosească pe post de absorbante.
Ce se folosea în perioada sovietică în loc de absorbante
Cârpe: Bucăți de material tăiate din cearșafuri vechi, prosoape uzate sau haine de bumbac. Materialul era împăturit în mai multe straturi. După folosire, cârpele erau spălate manual și apoi fierte (pentru igienizare), după care refolosite. Fetele primeau aceste cârpe de la mame sau bunici, într-un mic pachet ascuns, numit adesea „pachetul pentru zilele roșii”.
Vată și tifon: În orașe, femeile care aveau acces la vată în cantități mai mari, înveleau o bucată de vată în tifon. Acesta era prins în lenjerie cu un ac de gămălie sau cu elastic.
„În timpul menstruației, femeile trebuie să poarte bandaj menstrual, care poate fi făcut din vată și tifon sau din ceva vechi, dar curat. De bandaj se cos panglici cu care el se leagă de brâu. Bandajele se vor schimba de câteva ori pe zi”, scrie în cartea „Lecții pentru gravide și mame”, publicată în 1964.
Cârpele de menstruație se păstrau ascunse. Spălatul acestora era considerat rușinos și trebuia făcut discret, mai departe de ochii bărbaților.
În anii ’80, în magazine au apărut absorbante fabricate în URSS. Acestea însă erau puțin eficiente și greu de găsit. De aceea, femeile preferau să folosească în continuare cârpele.
Absorbantele importate au apărut în magazinele din Moldova abia după independență. În 1997, moldovencele puteau găsi o gamă largă de absorbante în orice magazin cu produse de igienă.
Vată și tifon: În orașe, femeile care aveau acces la vată în cantități mai mari, înveleau o bucată de vată în tifon. Acesta era prins în lenjerie cu un ac de gămălie sau cu elastic.
„În timpul menstruației, femeile trebuie să poarte bandaj menstrual, care poate fi făcut din vată și tifon sau din ceva vechi, dar curat. De bandaj se cos panglici cu care el se leagă de brâu. Bandajele se vor schimba de câteva ori pe zi”, scrie în cartea „Lecții pentru gravide și mame”, publicată în 1964.
Cârpele de menstruație se păstrau ascunse. Spălatul acestora era considerat rușinos și trebuia făcut discret, mai departe de ochii bărbaților.
În anii ’80, în magazine au apărut absorbante fabricate în URSS. Acestea însă erau puțin eficiente și greu de găsit. De aceea, femeile preferau să folosească în continuare cârpele.
Absorbantele importate au apărut în magazinele din Moldova abia după independență. În 1997, moldovencele puteau găsi o gamă largă de absorbante în orice magazin cu produse de igienă.
Nici școala nu era dispusă să abordeze subiecte precum pubertatea sau sexualitatea. Elevii aflau despre menstruație din manualele sovietice de biologie (clasele VII–IX) și doar dacă puteau descifra limbajul de lemn: „În organismul femeii are loc, periodic, descuamarea mucoasei uterine, însoțită de eliminare sanguină.” Profesorii rareori foloseau cuvântul „menstruație”, apelând la formularea „proces fiziologic periodic”.
În pofida lipsei educației sexuale, în perioada sovietică, fetele învățau să fie mame, gospodine, dar și bune lucrătoare ale colhozului. Abordările despre sănătatea reproductivă se concentrau pe rolul social, nu pe autonomia fetei. „Să dăruiești viață unui copil și să îl pregătești de o experiență de sine stătătoare - iată destinația biologică esențială a femeii! Fericirea ei depinde de aceea, cum va îndeplini ea această destinație”, menționează în repetate rânduri autorii cărții „Fata devine femeie”, tradusă și publicată la editura Cartea Moldovenească din Chișinău în 1972.
În pofida lipsei educației sexuale, în perioada sovietică, fetele învățau să fie mame, gospodine, dar și bune lucrătoare ale colhozului. Abordările despre sănătatea reproductivă se concentrau pe rolul social, nu pe autonomia fetei. „Să dăruiești viață unui copil și să îl pregătești de o experiență de sine stătătoare - iată destinația biologică esențială a femeii! Fericirea ei depinde de aceea, cum va îndeplini ea această destinație”, menționează în repetate rânduri autorii cărții „Fata devine femeie”, tradusă și publicată la editura Cartea Moldovenească din Chișinău în 1972.
Controalele ginecologice din școli
Autoritățile sovietice erau cele care controlau sistemul medical și cel educațional. Asta însemna că «statul știe mai bine», iar «specialistul în medicină are autoritate deplină asupra corpului copilului». Elevii erau tratați ca «viitori cetățeni sănătoși ai statului», nu ca indivizi cu spațiu personal și autonomie, motiv pentru care explicațiile medicale erau minime sau inexistente. În Constituția URSS era stipulat că adolescenții și copiii pot beneficia de asistență ginecologică în instituții specializate, precum și în creșe, grădinițe, sanatorii și școli. „Asta în scopul depistării bolilor ginecologice și a devierilor survenite în dezvoltarea sexuală. Tot în funcția acestui medic mai intră și tratarea în condiții de ambulator a fetițelor și adolescentelor, precum și munca de educație sanitară… Asta pentru prevenirea dereglării funcției reproductive (sterilitate, nașterea prematură), precum și a bolilor ginecologice în maturitate, în primul rând a bolilor oncologice”, relatează cartea „Ieri fetiță, azi adolescentă” de A.G. Hripcova, D.V. Colesov (1983).
Sexualitatea era văzută potențial destabilizatoare, de aceea trebuia supravegheată. Astfel, examinările medicale erau obligatorii, fără posibilitatea de refuz. Acestea erau efectuate în mod automatizat. Concluziile medicului influențau statutul școlar sau social al fetei. Scopul oficial: «protejarea sănătății reproductive a viitoarei mame sovietice».
În RSS Moldovenească, la fel ca-n celelalte republici sovietice, medicii veneau pentru o zi sau două la școală, pentru a examina fetele din clasele mai mari. Singura explicație pe care o primeau elevele era: „Așa trebuie. E obligatoriu”. Consimțământul părinților nu era solicitat. De cele mai multe ori aceste controale erau umilitoare pentru fete, în special pentru că erau și primele lor interacțiuni cu medicii ginecologi, iar tonul autoritar folosit de către medici curmau orice încercare de a pune întrebări.
În RSS Moldovenească, la fel ca-n celelalte republici sovietice, medicii veneau pentru o zi sau două la școală, pentru a examina fetele din clasele mai mari. Singura explicație pe care o primeau elevele era: „Așa trebuie. E obligatoriu”. Consimțământul părinților nu era solicitat. De cele mai multe ori aceste controale erau umilitoare pentru fete, în special pentru că erau și primele lor interacțiuni cu medicii ginecologi, iar tonul autoritar folosit de către medici curmau orice încercare de a pune întrebări.
„Pe atunci nici nu obișnuiai să-ți pui prea multe întrebări. Rigiditatea sistemului medical făcea să nu vrei să interacționezi cu niciun fel de specialist. Simțeai mereu că ai greșit, că ai făcut ceva incorect…”, spune Natalia. Femeia are acum 47 de ani și spune că experiențele din copilărie și adolescență au făcut-o să nu ezite să vorbească deschis cu cele două fiice ale ei. „Nu am vrut să le las sigure cu schimbările care se produc în corpul lor începând cu pubertatea. Corpul trebuie înțeles și cunoscut, ci nu să te sperii de el”, conchide ea.
Controale medicale obligatorii se făceau și băieților, ca parte a sistemului de medicină preventivă. Acestea includeau examinarea organelor genitale externe, herniei inghinale, dezvoltării pubertare (schimbarea vocii, pilozitatea corporală, greutatea și înălțimea), pentru a preveni problemele de sănătate care ulterior ar putea exclude sau limita serviciul militar la vârsta de recrutare. Fișele medicale școlare erau folosite ca primul filtru medical înainte de înrolare.
La mijlocul anilor 2000, după ce au fost adoptate mai multe legi cu privire la protecția sănătății, drepturi și responsabilități, controalele ginecologice din școli au dispărut, fiind făcute doar la policlinici. A început să se vorbească despre dreptul la intimitate al copilului și se promovează drepturile adolescenților asupra propriului corp.
Controale medicale obligatorii se făceau și băieților, ca parte a sistemului de medicină preventivă. Acestea includeau examinarea organelor genitale externe, herniei inghinale, dezvoltării pubertare (schimbarea vocii, pilozitatea corporală, greutatea și înălțimea), pentru a preveni problemele de sănătate care ulterior ar putea exclude sau limita serviciul militar la vârsta de recrutare. Fișele medicale școlare erau folosite ca primul filtru medical înainte de înrolare.
La mijlocul anilor 2000, după ce au fost adoptate mai multe legi cu privire la protecția sănătății, drepturi și responsabilități, controalele ginecologice din școli au dispărut, fiind făcute doar la policlinici. A început să se vorbească despre dreptul la intimitate al copilului și se promovează drepturile adolescenților asupra propriului corp.
„Frângerea” femeilor vulnerabile
Unul dintre scopurile autorităților sovietice era sporirea numărului populației. Ducând o politică pronatalistă, tema contracepției era tabuizată. În schimb, imaginea mamelor eroine care nășteau mai mult de cinci copii era promovată pe afișe și în discursuri. Metodele de contracepție la care apelau pe atunci femeile, susțin specialiștii, erau de cele mai multe ori ineficiente, iar uneori chiar periculoase.
Până în anii '80, când în ginecologie a început să fie folosit steriletul, avortul a fost cea mai răspândită formă de contracepție. În perioada anilor 1960–1965, în URSS, se înregistrau câte 7-8 milioane de avorturi pe an.
Până în anii '80, când în ginecologie a început să fie folosit steriletul, avortul a fost cea mai răspândită formă de contracepție. În perioada anilor 1960–1965, în URSS, se înregistrau câte 7-8 milioane de avorturi pe an.
Elena Șiman a absolvit facultatea de medicină în 1975. De atunci este ginecologă în Orhei, consultând femei din patru raioane ale țării: Telenești, Rezina, Șoldănești și Orhei. În toți acești 50 de ani, a observat lacunele sistemului medical, al reformelor, rigiditatea statului sovietic, dar și transformările care au loc în ultimul deceniu.
„La început făceam examinările ginecologice fără mănuși. Apoi am primit mănuși pe care trebuia să le fierbem pentru dezinfectare și reutilizare. Iar acum am ajuns să avem săli medicale bine echipate și cu toate utilajele necesare.”
„La început făceam examinările ginecologice fără mănuși. Apoi am primit mănuși pe care trebuia să le fierbem pentru dezinfectare și reutilizare. Iar acum am ajuns să avem săli medicale bine echipate și cu toate utilajele necesare.”
Elena Șiman, ginecologă
Cea mai urâtă etapă din activitatea sa, își amintește ginecologa, a fost în perioada sovietică. „Femeia era privită ca un obiect pe care trebuie să-l examinezi, să faci ce ai de făcut și să-l raportezi, fără să îi explici prea multe.”
Deși, în 1975, deja existau contraceptive, femeile refuzau să le folosească, crezând că din cauza acestora s-ar putea îngrășa sau le va crește păr pe întregul corp. „Apoi a apărut steriletele, contracepția intrauterină și s-a început cea mai urâtă etapă…” Nu-i place să vorbească despre asta. Pentru că este perioada în care a făcut parte și ea din sistemul care decidea ce are să facă cu corpul unei femei. „Autoritățile ne obligau ca, în cazul femeilor «depravate», cum le plăcea autorităților sovietice să numească pe unele femei, să le frângem, să le punem acel sterilet, uneori fără a le cere acordul sau poate chiar și fără ca acestea să fi știut. Era urât, dar asta se făcea…”, suspină specialista.
Dar atitudinea statului, cât și a sistemului medical față de femei s-a schimbat în ultimele trei decenii. „Asta după ce am început să avem mai multe contacte cu țările străine, să preluăm acele metode noi, acele concepții de la lumea mai civilizată și să vorbim, în sfârșit despre consimțământ și informare”, subliniază ginecologa.
Dar atitudinea statului, cât și a sistemului medical față de femei s-a schimbat în ultimele trei decenii. „Asta după ce am început să avem mai multe contacte cu țările străine, să preluăm acele metode noi, acele concepții de la lumea mai civilizată și să vorbim, în sfârșit despre consimțământ și informare”, subliniază ginecologa.
Nașteri la minore
După independență, din cauza crizei economice, mulți părinți au plecat să muncească peste hotare. Copiii au rămas în grija rudelor îndepărtate sau a bunicilor. Aceste circumstanțe i-au făcut pe mulți adolescenți să se simtă abandonați, arată studiul realizat de sociologa Diana Cheianu-Andrei.
„Absența părinților din familie lipsește copilul de atașament, afecțiune, ajutor, îndrumare și condiționează carențe în formarea identității de sine a copilului în perioadele cele mai importante ale creșterii”, constată sociologa.
Astfel, la începutul anilor '90, rata nașterilor premature s-a triplat. Potrivit Biroului Național de Statistică, în 1990 - 105 minore au născut, în 1995 - 178, în 2000 - 104.
Pentru a soluționa această problemă, în anul 2005 au apărut primele centre de sănătate prietenoase tinerilor, deschise de rețeaua Y-PEER, agențiile UNICEF, UNFPA, dar și ulterior de către Ministerul Sănătății. Astfel, în Republica Moldova a început să se vorbească tot mai deschis despre importanța consultării ginecologice. S-a trecut de la discursul general că „femeia trebuie să fie mamă” la „sănătatea personală e prioritară”.
„Absența părinților din familie lipsește copilul de atașament, afecțiune, ajutor, îndrumare și condiționează carențe în formarea identității de sine a copilului în perioadele cele mai importante ale creșterii”, constată sociologa.
Astfel, la începutul anilor '90, rata nașterilor premature s-a triplat. Potrivit Biroului Național de Statistică, în 1990 - 105 minore au născut, în 1995 - 178, în 2000 - 104.
Pentru a soluționa această problemă, în anul 2005 au apărut primele centre de sănătate prietenoase tinerilor, deschise de rețeaua Y-PEER, agențiile UNICEF, UNFPA, dar și ulterior de către Ministerul Sănătății. Astfel, în Republica Moldova a început să se vorbească tot mai deschis despre importanța consultării ginecologice. S-a trecut de la discursul general că „femeia trebuie să fie mamă” la „sănătatea personală e prioritară”.
Tot în 2005, Ministerul Educației a „încercat” să introducă în școli disciplina „Educație sexuală”. Manualele au fost distribuite în instituțiile de învățământ, profesorii au început pregătirile pentru a preda într-un limbaj accesibil adolescenților. Urmau să aibă loc ore despre sănătate, igienă, protecție, responsabilitate și riscurile începerii timpurii a vieții sexuale. Însă, la scurt timp, inițiativa s-a ciocnit de un zid de opoziție format din reprezentanți ai comunității creștin-ortodoxe, cât și de unii părinți. Ei afirmau că: «această disciplină încurajează comportamentele imorale; subminează valorile familiei tradiționale și strică inocența copiilor… Iar copiii noștri sunt prea mici! Asta nu e treaba școlii, ci e o problemă a familiei!», strigau ei. După doar câteva luni, Ministerul Educației a decis să retragă manualele, iar disciplina să fie eliminată din Curriculum.
„Lipsa comunicării în domeniul sănătății reproductive și sexualității adolescenților sporește vulnerabilitatea situației… Disciplina avea menirea să informeze elevii pe teme „incomode” pentru majoritatea părinților, cum ar fi: viața sexuală, metodele de contracepție, maladiile sexual transmisibile etc… Însă, în loc să scoată doar câteva fragmente, pentru a liniști preoții și pe unii părinți, Ministerul Educației a decis să scoată tot cursul. Iar subdezvoltarea programelor speciale de prevenire a sarcinilor la adolescente la nivel comunitar și școlar constituie o barieră în reducerea sarcinilor la minore. Astfel, în anul 2011 aproape 2000 de minore au avortat”, constată sociologa Olga Gagauz în cercetarea sa „Sarcina în vârsta adolescenței”.
Religia și corpul femeii
Biserica a fost și continuă să dicteze „regulile jocului” în societate. De cele mai multe ori, aceasta impune ce poate, dar și mai mult ce nu trebuie să facă o femeie, adesea învinuită și pentru sexualitatea ei. „Nu Biblia, în sine, este sexistă, ci interpretările pe care i le dau unii oameni, în contexte patriarhale”, susținea Phyllis Trible, o teologă cunoscută pentru „depatriarhalizarea” interpretării Bibliei. Ea a fost cea care a anulat interpretări de secole ale Bibliei în care s-ar fi presupus că femeia era net inferioară, comparativ cu bărbatul în fața lui Dumnezeu.
Cu toate acestea, în comunitatea bisericească din Moldova și nu doar este promovată modestia, smerenia și supunerea femeii în rugăciune, în familie și la biserică. „Femeia nu ar trebui să se ridice deasupra bărbatului… Cei care acuză Biserica de discriminare menționează versetele care spun că «femeia trebuie să se teamă de bărbat și să i se supună, pentru că bărbatul este capul nevestei, după cum și Hristos este Capul Bisericii». Dar și mai mulți dintre ei uită că un pic mai sus este menționat că bărbatul trebuie să-și iubească femeia ca pe sine însuși… Deci, Biserica pune femeia pe rol de cinste, pentru că ea îndeplinește cea mai mare jertfă - nașterea”, declarau doi preoți care au participat la o dezbatere cu societatea civilă privind egalitatea de gen.
Cu toate acestea, în comunitatea bisericească din Moldova și nu doar este promovată modestia, smerenia și supunerea femeii în rugăciune, în familie și la biserică. „Femeia nu ar trebui să se ridice deasupra bărbatului… Cei care acuză Biserica de discriminare menționează versetele care spun că «femeia trebuie să se teamă de bărbat și să i se supună, pentru că bărbatul este capul nevestei, după cum și Hristos este Capul Bisericii». Dar și mai mulți dintre ei uită că un pic mai sus este menționat că bărbatul trebuie să-și iubească femeia ca pe sine însuși… Deci, Biserica pune femeia pe rol de cinste, pentru că ea îndeplinește cea mai mare jertfă - nașterea”, declarau doi preoți care au participat la o dezbatere cu societatea civilă privind egalitatea de gen.
Pentru a evita un nou val de nemulțumiri, în 2015, Ministerul Educației a introdus educația sexuală sub umbrela unei discipline opționale numită „Educație pentru sănătate”. Astfel, susțin sociologii, opunerea Bisericii a făcut ca educația sexuală în Moldova să fie implementată treptat, precaut. Deși nemulțumirile nu au ezitat să apară, însă, de această dată nu erau atât de categorice.
Între timp, în practicile medicale din Republica Moldova a apărut și conceptul de „consimțământ”. Formarea medicilor începe să includă etica medicală contemporană, adică medicul trebuie să explice procedura și să ceară acordul pacientei înainte de a face orice examinare, iar pacientul are dreptul să refuze. „Fiecare student la medicină studiază deontologia față de pacient. Învață ce are voie și ce nu are voie să facă în momentul interacțiunii cu pacientul. Iar acest aspect e un capitol important în studiile pe care le face un viitor specialist în medicină, inclusiv cei de la obstetrică și ginecologie”, explică doctora în științe și conferențiara universitară Nadejda Codreanu.
Între timp, în practicile medicale din Republica Moldova a apărut și conceptul de „consimțământ”. Formarea medicilor începe să includă etica medicală contemporană, adică medicul trebuie să explice procedura și să ceară acordul pacientei înainte de a face orice examinare, iar pacientul are dreptul să refuze. „Fiecare student la medicină studiază deontologia față de pacient. Învață ce are voie și ce nu are voie să facă în momentul interacțiunii cu pacientul. Iar acest aspect e un capitol important în studiile pe care le face un viitor specialist în medicină, inclusiv cei de la obstetrică și ginecologie”, explică doctora în științe și conferențiara universitară Nadejda Codreanu.
Schimbări legislative privind consimțământul medical
Legea ocrotirii sănătății (Legea nr. 411-XIII din 28 martie 1995) este una dintre legile fundamentale în domeniul sănătății. Potrivit legislației, obținerea consimțământului pacientului este obligatorie pentru prestarea oricărui serviciu medical. Medicii nu pot face intervenții fără să informeze pacientul și să primească aprobarea lui, chiar dacă este vorba de proceduri de rutină sau investigații cu risc scăzut.
Legea drepturilor și responsabilităților pacientului (Legea nr. 263 din 27 octombrie 2005) explică ce informație trebuie să ofere medicii unui pacient:
Reglementări suplimentare și protocoale medicale
Ministerul Sănătății a elaborat protocoale și ghiduri care concretizează „lista intervențiilor cu risc sporit” pentru care este obligatoriu acordul informat scris. În lege deja se vorbește explicit despre „doctrina acordului informat”, în care pacientul este considerat agent autonom, nu doar obiect al deciziilor medicale.
Legea drepturilor și responsabilităților pacientului (Legea nr. 263 din 27 octombrie 2005) explică ce informație trebuie să ofere medicii unui pacient:
- scopul intervenției,
- metodele,
- riscurile posibile,
- consecințele (medicale, sociale, psihologice),
- alternative de tratament.
Reglementări suplimentare și protocoale medicale
Ministerul Sănătății a elaborat protocoale și ghiduri care concretizează „lista intervențiilor cu risc sporit” pentru care este obligatoriu acordul informat scris. În lege deja se vorbește explicit despre „doctrina acordului informat”, în care pacientul este considerat agent autonom, nu doar obiect al deciziilor medicale.
Vaccinarea împotriva cancerului de col uterin
Anual, aproape zilnic o femeie din Republica Moldova este diagnosticată cu cancer de col uterin, iar la fiecare trei zile o femeie moare din cauza acestuia. Îl depășește la nivel de mortalitate doar cancerul mamar. Majoritatea cazurilor de îmbolnăvire cu cancer de col uterin sunt înregistrate la femei cu vârsta cuprinsă între 35 și 60 de ani. Însă, acesta poate fi prevenit de un vaccin administrat încă în copilărie - vaccin care a devenit accesibil în Republica Moldova abia în 2015.
În anul 2012, coordonatoarea științifică Nadejda Codreanu a publicat un studiu cu privire la barierele de implementare a vaccinării cu Cervarix în Republica Moldova. „Acesta nu se bucură de prea mare popularitate din cauza costului mult prea mare al vaccinului care trebuia administrat în câteva doze, cât și de neîncrederea oamenilor în asistența medicală existentă. De aceea, este nevoie de crearea unor programe naționale de informare pentru introducerea vaccinării cu Cervarix în masă”, scria autoarea studiului.
În 2015, când în Moldova deja erau înregistrate 3.914 femei cu cancer de col uterin, a apărut și posibilitatea de vaccinare împotriva Virusului Papiloma Uman (infecția HPV), a cărei consecință poate fi cancerul de col uterin. În anul 2016, au fost lansate campanii naționale de informare, iar Ministerul Sănătății de atunci a primit aproximativ 15 mii de vaccinuri pentru fete cu vârsta de 10 ani, care au fost vaccinate pe parcursul a doi ani. Ulterior, numărul vaccinurilor a fost continuu suplinit, însă nu de fiecare dată campaniile se bucurau de un total succes. „Mulți părinți au fost sceptici și nu și-au adus fiicele la vaccinare, de frică să nu li se întâmple ceva, crezând în mituri împrăștiate prin târg”, constată cu tristețe Nadejda Codreanu.
În anul 2012, coordonatoarea științifică Nadejda Codreanu a publicat un studiu cu privire la barierele de implementare a vaccinării cu Cervarix în Republica Moldova. „Acesta nu se bucură de prea mare popularitate din cauza costului mult prea mare al vaccinului care trebuia administrat în câteva doze, cât și de neîncrederea oamenilor în asistența medicală existentă. De aceea, este nevoie de crearea unor programe naționale de informare pentru introducerea vaccinării cu Cervarix în masă”, scria autoarea studiului.
În 2015, când în Moldova deja erau înregistrate 3.914 femei cu cancer de col uterin, a apărut și posibilitatea de vaccinare împotriva Virusului Papiloma Uman (infecția HPV), a cărei consecință poate fi cancerul de col uterin. În anul 2016, au fost lansate campanii naționale de informare, iar Ministerul Sănătății de atunci a primit aproximativ 15 mii de vaccinuri pentru fete cu vârsta de 10 ani, care au fost vaccinate pe parcursul a doi ani. Ulterior, numărul vaccinurilor a fost continuu suplinit, însă nu de fiecare dată campaniile se bucurau de un total succes. „Mulți părinți au fost sceptici și nu și-au adus fiicele la vaccinare, de frică să nu li se întâmple ceva, crezând în mituri împrăștiate prin târg”, constată cu tristețe Nadejda Codreanu.
În Republica Moldova, atât vaccinarea contra HPV, cât și testul citologic sunt servicii care se oferă gratuit la medicul de familie. Astfel, toate femeile cu vârsta de 25-61 de ani, atât cele asigurate, cât și neasigurate medical pot să se adreseze medicului de familie și să efectueze testul citologic de prevenție, care se face o dată la trei ani. „Iar părinții sunt îndemnați să fie proactivi pentru a vaccina fetele începând cu vârsta de nouă ani împotriva infecției HPV”, subliniază Codreanu.
Istoria medicală a nașterilor
Până în perioada sovietică o mare parte dintre femei, în special cele din mediul rural, nășteau acasă, fiind asistate de femei în vârstă cu experiență de naștere. Aceste practici au fost interzise fiind considerate periculoase. Riscul că o eroare ar putea duce la infertilitatea femeii speria cel mai mult statul sovietic, care visa să sporească natalitatea.
În cărțile de istorie sovietică, maternitățile sunt descrise ca locuri curate, dar austere, cu reguli stricte: niciun contact al familiei cu mama sau copilul în primele zile. Nașterea era considerată un act medical și nu un eveniment familial. Medicul era autoritatea de bază în spital.
Și pentru că maternitățile erau pline, nașterile aveau loc într-o cameră comună unde puteau fi până la zece femei.
În cărțile de istorie sovietică, maternitățile sunt descrise ca locuri curate, dar austere, cu reguli stricte: niciun contact al familiei cu mama sau copilul în primele zile. Nașterea era considerată un act medical și nu un eveniment familial. Medicul era autoritatea de bază în spital.
Și pentru că maternitățile erau pline, nașterile aveau loc într-o cameră comună unde puteau fi până la zece femei.
Situația în maternități a rămas similară mulți ani după independență. Însă, în Republica Moldova a scăzut accentuat natalitatea din cauza migrației cauzate de dificultățile economice cu care s-a ciocnit noua țară formată. În anii 2000–2020, rata natalității a fost printre cele mai scăzute din Europa de Est (în jur de 9–10 nașteri la 1000 de locuitori). Însă, condițiile din maternități treptat s-au îmbunătățit, constată Nadejda Codreanu, care activează deja de aproape patru decenii inclusiv ca medică consultantă la Maternitatea nr.1 și la Spitalul nr. 3, secția ginecologie. „Femeile nu mai nasc câte 4-5 în sală, ci fiecare are salonul său unde se află soțul ei și moașa. Iar doctorul vine când e nevoie”, spune ea.
Nașterile
Femeile cu care am discutat și care au născut în instituțiile medicale de stat confirmă că au avut parte de condiții îmbunătățite. Totuși, afirmă acestea, atitudinea personalului medical nu e întotdeauna aliniată la lege. Potrivit unui studiu din 2023, privind violența obstetricală și ginecologică din Republica Moldova, o treime dintre femei au fost supuse măcar o dată în timpul nașterii unor manevre obstetrice fără consimțământ sau unui tratament inadecvat.
Violența obstetricală și ginecologică include un spectru larg de abuzuri subtile, dar traumatizante, care subminează demnitatea și autonomia femeilor. Printre acestea sunt tratamentele umilitoare și lipsa de respect față de femeie – adresarea cu tonuri dure, mustrătoare, ignorarea deciziilor și dorințelor pacientei sau expunerea nejustificată a corpului. Deși fiecare a treia fată sau femeie a fost cândva victima violenței obstetrice sau ginecologice, cazurile raportate sunt infime. Motivele, susțin apărătorii drepturilor omului, sunt lipsa unei legi clare cu privire la această formă de violență, cât și nepedepsirea agresorilor. Acestea descurajează victimele și perpetuează abuzurile.
Deși Convenția de la Istanbul, ratificată și de către Moldova în anul 2021, care recunoaște dreptul femeilor la servicii de sănătate care respectă demnitatea umană, nu descrie explicit acest tip de violență. Ceea ce face ca în acest moment, în Moldova să se vorbească foarte puțin la acest subiect, iar victimele continuă să se ciocnească de lacunele din legislația care ar trebui să le apere în astfel de cazuri.
Violența obstetricală și ginecologică include un spectru larg de abuzuri subtile, dar traumatizante, care subminează demnitatea și autonomia femeilor. Printre acestea sunt tratamentele umilitoare și lipsa de respect față de femeie – adresarea cu tonuri dure, mustrătoare, ignorarea deciziilor și dorințelor pacientei sau expunerea nejustificată a corpului. Deși fiecare a treia fată sau femeie a fost cândva victima violenței obstetrice sau ginecologice, cazurile raportate sunt infime. Motivele, susțin apărătorii drepturilor omului, sunt lipsa unei legi clare cu privire la această formă de violență, cât și nepedepsirea agresorilor. Acestea descurajează victimele și perpetuează abuzurile.
Deși Convenția de la Istanbul, ratificată și de către Moldova în anul 2021, care recunoaște dreptul femeilor la servicii de sănătate care respectă demnitatea umană, nu descrie explicit acest tip de violență. Ceea ce face ca în acest moment, în Moldova să se vorbească foarte puțin la acest subiect, iar victimele continuă să se ciocnească de lacunele din legislația care ar trebui să le apere în astfel de cazuri.
În anul 2018, un grup de femei au trimis o petiție către Ministerul Sănătății, Centrul Național Anticorupție, Oficiul Avocatului Poporului și mass-media, în care povesteau despre experiențele negative prin care au trecut la maternitățile din țară. Mărturiile celor 98 de femei relatau despre abuzuri, corupție și violență obstetrică în sistemul medical prenatal.
Angela a născut primul copil în 2017. „Medicii au decis că va fi o naștere naturală. «Ești tânără, vei naște natural», mi-au spus ei. Însă lucrurile nu au mers bine. A fost o naștere cu complicații și cu un timp îndelungat de travaliu. Medicii strigau la mine să mă grăbesc, că nu nasc doar eu”, își amintește femeia. După naștere a fost lăsată singură, fără supraveghere pe scaunul de naștere pentru aproape o oră. „Eram atât de epuizată, că nu mai simțeam nimic. Aveam o hemoragie puternică. Eram abandonată și invizibilă. Au urmat minutele sau orele în care medicii au făcut foarte multe acțiuni pentru a mă ajuta să supraviețuiesc… Totul părea să se fi transformat într-un calvar… Experiența aceasta m-a făcut să aleg să nasc al doilea și al treilea copil într-un spital privat”, recunoaște Angela.
Pentru a evita astfel de cazuri, în 2025, specialiștii Ministerului Sănătății și ai Universității de Medicină au elaborat trei protocoale noi privind îngrijirea femeii în timpul sarcinii, în momentul travaliului și în perioada lăuziei, pentru a-i asigura o experiență pozitivă. „Până acum am avut doar diferite ghiduri, manuale - documente provizorii. Acum le-am sistematizat pe toate”, a explicat Olga Cernețchi, prim-prorector la Universitatea de Stat de Medicină și Farmacie „N. Testemițanu”, una din autoarele protocoalelor.
Contraceptive gratuite și absorbante în școli
Începând cu anul 2015, statul oferă gratuit contraceptive și prezervative la mai multe categorii de persoane. Printre acestea sunt tinerii de până la 24 de ani, persoanele social vulnerabile, cele cu venituri mici sau fără venituri, femeile din grupul de risc obstetrical sau persoane HIV pozitive. Contraceptivele pot fi găsite la medicii de familie și la asistenții medicali din cadrul instituțiilor de asistență medicală primară. Deși mai multe ONG-uri au solicitat ca prezervativele să fie plasate în spații publice, pentru că multe persoane se simt rușinate să vină la un centru medical și să le ceară, acest lucru nu a fost încă făcut.
În anul 2023, Ministerul Educației împreună cu Fondul ONU pentru Populație (UNFPA) a lansat un proiect pilot, care prevedea să asigure elevele din patru licee din țară cu absorbante. Printre acestea a fost și Liceul Teoretic „Mitropolit Nestor Vornicescu” din satul Lozova, Strășeni. „Am făcut mai multe ateliere de informare cu elevii despre igiena personală, în special, în timpul menstruației. Am invitat și ginecologi care să răspundă la toate întrebările elevilor. Și abia după asta am instalat dozatoare cu absorbante în toaletele pentru fete”, povestește Gabriela Oprea, directoarea liceului din Lozova.
În anul 2023, Ministerul Educației împreună cu Fondul ONU pentru Populație (UNFPA) a lansat un proiect pilot, care prevedea să asigure elevele din patru licee din țară cu absorbante. Printre acestea a fost și Liceul Teoretic „Mitropolit Nestor Vornicescu” din satul Lozova, Strășeni. „Am făcut mai multe ateliere de informare cu elevii despre igiena personală, în special, în timpul menstruației. Am invitat și ginecologi care să răspundă la toate întrebările elevilor. Și abia după asta am instalat dozatoare cu absorbante în toaletele pentru fete”, povestește Gabriela Oprea, directoarea liceului din Lozova.
Pentru a evita orice formă de discriminare sau replici neadecvate din partea băieților, profesorii au discutat deschis cu elevii despre menstruație, dezvoltare și sexualitate. „Desigur, la început au fost cazuri când băieții intrau în toaletele fetelor și lipeau pe pereți absorbantele din dozator, dar le-am explicat că menstruația este un fenomen fiziologic firesc și că anume noi putem începe schimbarea... La scurt timp aceste glume au încetat, pentru că astfel de comportament vine ca o reacție a necunoașterii”, explică directoarea instituției de învățământ.
Gabriela Oprea este și profesoară de biologie, iar sarcina de a vorbi despre pubertate, menstruație și sexualitate era în atribuțiile ei. „Copiii sunt curioși să afle mai multe lucruri, mai ales cele care sunt tabuizate de adulți. Misiunea noastră în calitate de pedagogi este ca în această perioadă, când există acces direct la orice fel de informație, să îi ghidăm pe copii să se informeze din surse sigure, să nu greșească”. Potrivit managerei liceului, un factor important în orice schimbare și reformă adusă la școală este să se lucreze și cu părinții, „pentru că ei sunt cei care acceptă cel mai greu schimbările, chiar dacă acestea sunt făcute pentru binele copiilor lor”, adaugă Gabriela Oprea.
Gabriela Oprea este și profesoară de biologie, iar sarcina de a vorbi despre pubertate, menstruație și sexualitate era în atribuțiile ei. „Copiii sunt curioși să afle mai multe lucruri, mai ales cele care sunt tabuizate de adulți. Misiunea noastră în calitate de pedagogi este ca în această perioadă, când există acces direct la orice fel de informație, să îi ghidăm pe copii să se informeze din surse sigure, să nu greșească”. Potrivit managerei liceului, un factor important în orice schimbare și reformă adusă la școală este să se lucreze și cu părinții, „pentru că ei sunt cei care acceptă cel mai greu schimbările, chiar dacă acestea sunt făcute pentru binele copiilor lor”, adaugă Gabriela Oprea.
În 2024, Ministerul Educației a anunțat că alte peste 130 de instituții de învățământ general din țară vor fi dotate cu dispensere (boxe) cu absorbante, care vor fi oferite gratuit elevelor, pe toată durata anului de studii. „Accesul liber la produsele de igienă menstruală în școli va reduce semnificativ rata absenteismului școlar în rândul fetelor, detabuizarea subiectului și reducerea cazurilor de bullying”, a declarat în cadrul unui eveniment Dan Perciun, ministrul Educației și Cercetării.
„Reformele cu privire la educația sexuală și pentru sănătate sunt esențiale pentru dezvoltarea în siguranță a copiilor. Un copil informat corect și la timp, poate fi protejat de viitoare greșeli care i-ar putea schimba complet viața. Iar dacă noi, adulții vom alege să nu vorbim despre temele cândva tabuizate, internetul va fi cel care o va face în locul nostru, însă nimeni nu ne garantează că informația găsită va fi una corectă”, subliniază directoarea liceului din satul Lozova, Strășeni.
După secole de tăcere și rușine îmbrăcate pe corpurile fetelor și femeilor, se depun tot mai multe eforturi pentru detabuizarea subiectului și comunicarea despre nevoi, intimitate, drepturi și decizii personale. Cu toate acestea, opunerea Bisericii, a unor autorități și a oamenilor încă mai persistă. De aceea, femeile continuă războiul pentru propriul corp pe câmpul de luptă patriarhal.
„Reformele cu privire la educația sexuală și pentru sănătate sunt esențiale pentru dezvoltarea în siguranță a copiilor. Un copil informat corect și la timp, poate fi protejat de viitoare greșeli care i-ar putea schimba complet viața. Iar dacă noi, adulții vom alege să nu vorbim despre temele cândva tabuizate, internetul va fi cel care o va face în locul nostru, însă nimeni nu ne garantează că informația găsită va fi una corectă”, subliniază directoarea liceului din satul Lozova, Strășeni.
După secole de tăcere și rușine îmbrăcate pe corpurile fetelor și femeilor, se depun tot mai multe eforturi pentru detabuizarea subiectului și comunicarea despre nevoi, intimitate, drepturi și decizii personale. Cu toate acestea, opunerea Bisericii, a unor autorități și a oamenilor încă mai persistă. De aceea, femeile continuă războiul pentru propriul corp pe câmpul de luptă patriarhal.
Text: Tatiana Beghiu
Editare: Ana Gherciu
Editare: Ana Gherciu
