Am trecut de mai multe ori pe la Mănăstirea Hârjauca, aflată în raionul Călăraşi, dar de fiecare dată am simţit trăiri puternice. Cel mai mult am fost zguduit de imaginea bisericii de iarnă „Sfântul Spiridon”, în care se află icoana Mântuitorului, batjocorită de topoarele ateilor mişei. Totodată, profunde emoţii m-au cuprins în biserica de vară „Înălţarea Domnului” când am văzut cu câtă cruzime „maeştrii” tirului au ochit în peretele pe care era pictat chipul lui Iisus Hristos.
Istoria mănăstirii Hârjauca porneşte pe la 1740 de la un călugăr pribeag, pe nume Hârju. Mai întâi aici au fost câteva chilioare împletite din nuiele şi o bisericuţă acoperită cu şindrilă.
Potrivit cercetătorului Pavel Cruşevan, un bătrân pe nume Teodosie ar fi făcut o casă de rugăciuni pentru mai mulţi oameni ascunşi în codri de frica tătarilor. După „Aşezăminte monahale din Basarabia”, primul stareţ al schitului Hârjauca a fost Teoctist, acelaşi Teodosie, tuns călugăr. Mai târziu, schitul a fost ars şi pustiit de tătari.
La 1818 pe pământul basarabean soseşte arhimandritul Spiridon Filipovici, sârb de neam, care şi zideşte Mănăstirea Hârjauca.
În anul morţii lui Stalin, începea cea mai neagră filă din istoria mănăstirii. Vechea catapeteasmă din lemn poleită cu aur, multe icoane, obiecte de preţ au fost arse lângă satul Răciula. Din cele peste 300 de volume de cărţi, iconostasele de la ambele biserici s-a ales scrumul, fiind arse pe cimitirul preoţilor şi ctitorilor, devenit mai apoi teren de dans. Mănăstirea este transformată în casă de odihnă. Biserica de vară, timp de patru ani, este folosită drept club. În momentul inaugurării staţiunii balneoclimaterice „Moldova Sovietică” (1959), în biserica „Înălţarea Domnului” se dansa şi se trăgea la ţintă.
În 1992 aici încep din nou să bată clopotele, biserica fiind frecventată de cei care se tratau la sanatoriul din preajmă. Peste un an, sfântul locaş revine la statul de Mănăstire. Biserică „Sfântul Spiridon” este în ruine.
Pădurea argintie de fagi, din apropierea mănăstirii, ştie istoria acestui loc. Dacă vreţi să înţelegeţi ce spun falnicii copaci, ascultaţi cum foşnesc frunzele când bat clopotele şi cheamă creştinii la rugăciune.
