Această întrebare și ceea ce ar fi în mod normal un răspuns evident s-au complicat mult pe 14 octombrie. Atunci doi protestatari ecologiști de la Just Stop Oil au aruncat supă de roșii pe pictura Floarea soarelui a lui Vincent van Gogh, la Galeria Națională din Londra.
O mare parte din presă și public a avut atitudine negativă față de acest protest. Mulți au pus la îndoială eficacitatea lui. Protestatarii au fost criticați pentru compromiterea cauzei. Mulți au spus că, punând în pericol una dintre cele mai iubite opere de artă din lume, grupul și-a umbrit adevăratul mesaj.
Totuși, protestatarii nu au distrus pictura lui Van Gogh. Tabloul, fiind acoperit cu sticlă, a rămas complet nevătămat. Galeria Națională a confirmat ulterior că doar cadrul a fost ușor deteriorat și că protestatarii au fost arestați.
Acțiuni ale ecologiștilor și reacții
„Aruncarea supei în tablouri nu va salva clima”, cita media. Creatorii de conținut pe TikTok au înaintat imediat teorii ale conspirației. Conform acestora protestatarii au fost de fapt angajați de industria petrolieră pentru a îndrepta publicul împotriva protestelor petroliere. Mulți au auzit doar că Floarea soarelui fusese țintită, nu că pictura era în regulă.
Mai mult, puține redacții au menționat scopul final al Just Stop Oil: oprirea noilor licențe petroliere în Marea Britanie. „Deci: A fost un protest reușit?”, se întreabă cei de la Vox.com.
Un protest similar a avut loc în 23 octombrie. Atunci, grupul ecologist german Last Generation a aruncat piure de cartofi pe una dintre picturile din celebra serie Haystacks a lui Monet la Muzeul Barberini din Potsdam. Opera de artă s-a vândut pentru suma-record de 110 de mil. de dolari în 2019.
„Dacă este nevoie de o pictură pentru a aminti societății că combustibili fosili ne omoară pe toți, atunci vă vom oferi #MashedPotatoes (din eng. piure) pe o pictură!”, a scris mai târziu grupul pe Twitter.
Potrivit publicației, rapoartele serioase despre schimbările climatice sunt adesea interpretate greșit și înțelese greșit. Aceasta duce la mai multă confuzie și mai puțină claritate cu privire la miza reală.
Deseori, persoanele care luptă împotriva schimbărilor climatice sunt portretizați în presă drept subiecți perturbați mental sau obsedați de apocalipsă. Acest stereotip a fost verbalizat de Ziua Pământului, când activistul Wynn Bruce a murit prin autoincendiere pe treptele Curții Supreme. Presa, care nu a ignorat moartea lui Bruce, l-a portretizat ca fiind instabil mental și emoțional.
Scandaluri, Just Stop Oil și XR
Grupul Just Stop Oil a fost înființat în 2022 și promovează un obiectiv mai optimist – de a-și transmite mesajul direct industriei petroliere. Acesta a fost fondat după ce fondatorul Extinction Rebellion (XR) a comparat schimbările climatice cu Holocaustul. El a sugerat că elitele se abțin de la acțiunile climatice ca o formă de menținere a puterii. Mai mult, acestea a prezis că criza climatică va duce la violuri în masă. Hallam a fost acuzat că a cultivat o mentalitate de „cult al morții” în rândul membrilor XR.
Și Just Stop Oil Grupul a stârnit scandal în presă din cauza blocării circulației pe străzi în Marea Britanie și Europa.
În aprilie, Miranda Whelehan, o protestatară din XR, a devenit cunoscută după un interviu pe care l-a oferit. Asta pentru că discuția semăna foarte mult cu dialogurile din drama „Don’t Look Up”. „Mă tem că vor înțelege realitatea crizei climatice doar atunci când va fi în prag. Poate când apa de la inundații se va infiltra necontrolat în casele lor sau când nu vor mai găsi mâncare în supermarketuri”, a scris mai târziu Wilehan.
Legătura dintre artă și protestul politic are o istorie lungă
De ce s-a orientat Just Stop Oil către artă în încercarea de a face protestul mai eficient? Și de ce acest protest a atras mai multă atenție decât toate celelalte proteste la un loc?
În 1913-14, numeroși sufragiști britanici au distrus sau vandalizat mai multe picturi, inclusiv faimosul nud Rokeby Venus al lui Velasquez. Aceasta ca răspuns la încercarea guvernului de a suprima munca liderei lor, Emmeline Pankhurst. Logica lor era că, dacă guvernul avea de gând să distrugă femeile, ele pot distruge arta care înfățișează femeile: „Poți să obții o altă imagine, dar nu poți obține o viață”, a spus presei atunci una dintre sufragiste.
În 2012, un bărbat a ajuns la închisoare pentru că a făcut o gaură într-un tablou de Monet (tabloul a fost reparat) într-un vag protest împotriva „statului”. La începutul acestui an, un bărbat a aruncat cu tort asupra picturii Mona Lisa (o țintă frecventă a atacurilor motivate politic) într-un alt protest împotriva schimbărilor climatice.
Distrugerea operelor de artă a fost, de asemenea, o armă politică, mai ales în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Naziștii au distrus sau au pierdut opere de artă în timpul jefuirii sistematice de artă în întreaga Europă.
Arta devine din ce în ce mai mult o formă convenabilă de exploatare
Valoarea culturală colectivă a operelor de artă și natura poate fi subiectivă. De exemplu, în 2013, un tablou de John Constable s-a vândut cu 5.200 de dolari. Peste doi ani prețul lui s-a ridicat la 5,2 milioane de dolari. Scena artei contemporane este plină de falsificatori și scheme de spălare a banilor. Arta „zgomotoasă” aduce vânzări astronomice la licitații. Toate acestea pot face vânzarea de artă să pară mai mult un joc de înșelătorie decât un proces respectuos de conservare.
Artiști precum Banksy și-au construit cariera provocând relația dintre artă și consumerism. El s-a întrebat: în ce moment arta începe să aibă sens și valoare și în ce moment începe să pară o înșelătorie. Banksy și-a distrus pe jumătate celebra Fata cu balon în 2018 pentru a atrage atenția asupra consumerismului.
În același timp, valoarea tabloului său a crescut imediat datorită farsei sale. În septembrie, presa a scris că un investitor mexican NFT ar fi incendiat un tablou Frida Kahlo în valoare de 10 mil. de dolari pentru a-i crește valoarea ca activ digital.
Astfel de trucuri arată cât de volubilă poate fi reverența noastră culturală pentru artă. Într-un context, arta devine o armă politică incendiară, în alta chiar și distrugerea ei este doar o altă modalitate de a profita.
Respectiv, aruncarea supei de roșii peste tabloul lui Van Gogh, unul dintre cele mai scumpe tablouri din lume pare a contracara excesele de exploatare a culturii artistice.
Dacă poți deplânge pierderea tablourilor s-ar putea să plângi și pierderea ecosistemelor
Acesta pare să fie beneficiul suprem al aruncării supei de roșii peste Floarea soarelui de Van Gogh. Protestul artistic anterior nu a funcționat în același mod, deoarece puține opere de artă evocă un răspuns emoțional atât de instantaneu precum Floarea soarelui.
Totuși, protestatarii și-au spus că, dacă perspectiva pierderii acestor artefacte culturale îndrăgite doare, s-ar putea să doară și când afli că populația totală de animale a scăzut cu două treimi în ultima jumătate de secol. Sau că 2025 este ultimul an în care putem continua să creștem emisiile globale dacă dorim să limităm încălzirea globală la 2°C.
Între timp
Un activist de la Just Stop Oil și-a lipit joi capul cu o substanţă adezivă de sticla care acoperă renumita pictură „Fata cu cercel de perlă”. Lucrarea este expusă în Muzeul Mauritshuis din Haga. Capodopera aflată în spatele geamului de protecţie nu a fost afectată. Un al doilea activist și-a lipit mâna de perete lângă lucrarea din 1665 a maestrului olandez Johannes Vermeer.
„Cum vă simţiţi când vedeţi ceva frumos şi de nepreţuit fiind în aparenţă distrus în faţa ochilor voştri? Vă simţiţi ultragiaţi?”, a întrebat unul dintre protestatari. „Unde se află acel sentiment când vedeţi că planeta este distrusă în faţa ochilor voştri?”, a continuat el.
Activiştii purtau tricouri pe care era imprimat mesajul „Just Stop Oil” au fost arestaţi pentru „violenţă publică asupra unei proprietăţi”.
