De Sfântul Vasile cel Mare, stil vechi (14 ianuarie), Mănăstirea Cuizăuca din raionul Rezina își va sărbători hramul. Vă îndemn să ajungeți de acest mare praznic la sfântul locaș de aici. Mănăstirea se află pe traseul Chişinău – Rezina, la distanţa de vreo 75 de kilometri de capitală. La începutul unui drum care şerpuieşte prin pădure este o răstignire. Până la sfântul lăcaş sunt vreo 500 de metri.
Acum când pădurea este văduvită de verde, poţi lesne desluşi mica biserică, dar de cum va veni primăvara aceasta va fi ascunsă de frunze. Răstignirea e o călăuză pentru creştinul care doreşte să-şi îndrepte paşii spre mănăstire şi să-şi aline sufletul ascultând rugăciunile în numele Domnului.
Mănăstirea de la Cuizăuca este unica dintre Prut și Nistru care poartă hramul acestui mare stâlp al ortodoxiei. Se presupune că pe timpuri, acum 300 de ani, anume pe locul unde se află Mănăstirea „Sfântul Vasile cel Mare” exista un lăcaş sfânt. De aceea, chiar daca pe timpurile sovieticilor aici a fost o tabără de pioneri, locul este considerat sfânt şi binecuvântat.
Potrivit maicii Heruvima, stareța sfântului locaș, de la începuturi, adică din 2000 până în 2001, Mănăstirea Cuizăuca a fost un schit de călugări cu hramul „Sfinţii Efrem Sirul şi Antim Ivireanul”, mai apoi monahii s-au risipit prin lume, iar acesta a fost binecuvântat pentru rugăciunile maicilor. O dată cu această transformare, schitul are un alt hram – „Sfântul Vasile cel Mare”, iar în 2005 devine mănăstire.
Obștea monahală așteaptă cu drag pelerinii de fiecare dată, dar mai ales de sărbătoarea protectorului spiritual. Or, temutele blesteme împotriva satanei, pentru dezlegarea celor posedaţi şi alungarea demonilor – cuvinte de aur din Molitvele Sfântului Vasile cel Mare sunt ca o tămăduire pentru sufletele care vor să se înnoiască la început de an. A făcut multe minuni cât a trăit, iar rugăciunile care au rămas de la Sfântul Vasile cel Mare sunt ca o lumină pentru oamenii care vor să-şi întărească dragostea divină.
