Vineri, 21 septembrie, este o mare sărbătoare – Naşterea Maicii Domnului (stil vechi). De luminosul praznic mii de creştini se vor îndrepta spre sfintele locaşuri. Zeci de biserici şi mănăstiri basarabene o au drept protectoare pe Fecioara Maria. Două din cele mai de seamă oaze de spiritualitate dintre Prut şi Nistru – Curchi şi Răciula – îşi sărbătoresc hramul de Naşterea Preacuratei.
Mănăstirea Curchi, care odinioară, după anii de ideologie mincinoasă, devenise un nume comun de ocară, astăzi este una foarte căutată. Aceasta se află la o distanţă de 55 de kilometri de Chişinău şi 12 de centrul raional Orhei. De altfel, ea are o istorie de câteva secole. Se zice că ar fi ctitorită chiar pe timpul domniei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Însă, nu există nicio dovadă documentară, astfel se înclină a crede că a apărut în anul 1773 şi a fost întemeiată de boierul Iordache Curchi.
Mănăstirea Curchi a fost închisă de comunişti în anul 1958, cărţile au fost arse, iar mai multe icoane – distruse. Mai întâi aici a activat ocolul silvic, apoi o şcoală de agronomi. Complexul monastic a fost transformat în 1961 în spital de psihiatrie. Mănăstirea este redeschisă peste trei decenii (1992), dar abia peste şapte ani începe să-şi revină, datorită părintelui Siluan, actualul stareţ. Astfel, Mănăstirea Curchi, prin ajutorul Domnului şi susţinerea creştinilor revine la chipul de odinioară – Cea mai frumoasă lavră a Basarabiei. Cei care vin aici se pot închina la icoane, dar şi la sfintele moaşte. De asemenea, pot răsfoi o Biblie veche de peste cinci secole şi ale cărţi din secolele 18-19. Aici, la Curchi, încântă nu doar arhitectura Complexului monastic, dar şi teritoriul pe care se află un Parc dendrologic cu arbori şi arbuşti, unii de specii rare. Totodată în preajma Mănăstirii cresc stejari seculari, care au între 200 şi 350 de ani.
O altă Mănăstirea care-şi sărbătoreşte de Naşterea Maicii Domnului hramul este Răciula de prin părţile Călăraşilor. Aceasta e situată la o distanţă de circa 60 de km de Chişinău şi peste 11 km de centrul raional.
Impresionantul sfânt locaş apare în arealul spiritual la 1798. După ce a trecut prin ani de înflorire, Mănăstirea Răciula a a avut un destin tragic. Între 23 iunie – 2 iulie 1959, creştinii şi maicii au luptat pentru ca această perlă basarabeană să nu fie distrusă.
Maşina diabolică, însă, nu a ţinut cont de dorinţa cea sinceră a oamenilor care puneau credinţa neamului mai presus de orice. Astfel, autorităţile mobilizează câteva sute de miliţieni cărora le ordona să tragă în mulţime. Răzmeriţa s-a soldat cu trei creştini împuşcaţi, mai mulţi răniţi, stareţa mănăstirii Sebhora şi opt bărbaţi sunt condamnaţi la detenţie, pentru că ar fi organizat revoltele. Peste câtva timp, în biserica de vară a început a cânta muzica, aceasta fiind transformată în club, iar cea de iarnă devine depozit de cereale. Tezaurul Mănăstirii Răciula a fost ars pe un deal în apropiere de Călăraşi.
După trei decenii de „arest” spiritual, aici se aude din nou chemarea la rugăciune. Cele două biserici – „Naşterea Maicii Domnului” (de vară) şi „Sfântul Nicolae” (de iarnă) încep să-şi recapete imaginea de odinioară, or ateii au dat jos turlele, pentru a şterge pecetea spirituală. Astăzi, Mănăstirea Răciula este una foarte căutată de creştini. Zi de zi, aici vin sute de pelerini pentru a se ruga la bijuteriile sfinte ale acesteia. Aici păstrate părticele de Sfinte Moaşte a 19 sfinţi şi icoana cu părticica Moaştelor Sfântului Mare Mucenic Eustafie. În biblioteca Mănăstirii se află cărţi de o rară valoare spirituală – dosite în anii de restrişte de măicuţe.
