Pe 13 iunie, după 40 de zile de la Sfintele Paști, creștinii ortodocși sărbătoresc Înălțarea Domnului sau Ispasul, cum i se mai spune în popor. Trei dintre cele mai de seamă lavre din spațiul dintre Prut și Nistru – Japca, Noul Neamț și Hârjauca – își prăznuiesc hramul. Se spune că cele mai frumoase şi emoţionante sărbători pentru obştile monahale, dar şi pentru pelerinii care ajung la o mănăstire sau alta sunt hramurile.
Mănăstirea Japca (raionul Florești) este cam la 150 de kilometri de Chișinău (M2). Nici până azi nu e cunoscută data apariţiei sfântului locaş. O primă menţiune e datată cu 1693. Deocamdată, această informaţie nu are confirmare ştiinţifică. De la începuturi şi până în 1916, la Mănăstirea Japca, s-au nevoit călugări. Însă, de atunci şi până astăzi aici vieţuiesc maici. Mulţi creştini vin aici pentru a urca la bisericuţa din stâncă, a asista la slujbele de la Mănăstire, pentru a se închina şi ruga la Icoana făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Hârbovăţ (copia). Totodată, Japca este vizitată şi pentru izvoarele tămăduitoare din preajma acesteia.
Puțin peste 80 de km despart Chișinăul de frumoasă Mănăstire Noul Neamț, aflată în satul Chițcani (R2). Una din cele mai seamă mănăstiri dintre Prut și Nistru are o istorie de aproape un secol și jumătate (dacă e să ne luăm după ucazul din 1864 al împăratului Alexandru al II-lea, prin care călugărilor li se permite să înființeze o mănăstire). Mănăstirea Noul Neamț impresionează prin arhitectura ei. Cei care ajung aici nu se satură să admire bisericile, dar mai ales sunt uluiți atunci când văd imensa clopotniță.
În centrul Moldovei, într-un cadru natural plin de culori și miresme, creștinii sunt chemați la rugăciune de clopotele Mănăstirii Hârjauca (raionul Călărași). Aceasta se află la aproape 70 de kilometri de Chișinău (E58/R1). Oricine ajunge la Sfânta Mănăstire afirmă că simte trăiri puternice. Locul e plin de încărcătură istorică, dar şi energetică. Începuturile ei sunt la 1740, mai întâi au fost câteva chilioare împletite din nuiele şi o bisericuţă acoperită cu şindrilă. La 1818 pe pământul basarabean soseşte arhimandritul Spiridon Filipovici, sârb de neam, care şi zideşte Mănăstirea Hârjauca. În anul morţii lui Stalin (1953), începea cea mai neagră filă din istoria mănăstirii. Ateii s-au răfuit rău cu sfântul locaş. Abia, în 1992 aici încep din nou să bată clopotele, biserica fiind frecventată de cei care se tratau la sanatoriul din preajmă. Peste un an, sfântul locaş revine la statul de Mănăstire. Biserică „Sfântul Spiridon” şi acum este în ruine.
Înger la drum!
