Pe şapte ianuarie, de Naşterea Domnului (stil vechi), vă îndemn să ajungeţi la o frumoasă şi semeaţă mănăstire din spaţiul dintre Prut şi Nistru – Zăbriceni. Este unica mănăstire din Republica Moldova care-şi sărbătoreşte hramul de Crăciun.
Sfântul locaş se află la peste 200 de km de Chişinău şi a apărut în arealul spiritual al acestui pământ în ajunul marcării a două mii de ani de la Naşterea lui Hristos. De aceea, ctitorul mănăstirii, regretatul Arhimandrit Dorimedont, a şi ales drept hram una dintre cele mai mari sărbători a creştinătăţii – „Naşterea Domnului”.
Pe timpuri, pe aceste locuri a funcţionat sanatoriul de odihnă şi tratament „Albinuţa”. În anii sovietismului, aici se spunea că religia este opiu pentru popor şi erau recitate fel de fel de poezii ateiste. Acum, însă Nordul Moldovei are parte de un adevărat sanatoriu pentru suflete, spune Arhimandritul Damian, stareţul Mănăstirii „Naşterea Domnului”.
Prima Sfântă Liturghie a fost săvârşită de către Prea Sfinţitul Dorimedont (regretatul) la patru septembrie, 1999. Peste două luni are loc şi prima tundere în monahism. Arhimandritul Damian spune că la Mănăstirea Zăbriceni este respectată cu stricteţe Sfânta Tradiţie, fiind oficiate zilnic cele şapte laude şi Sfânta Liturghie. Stareţul menţionează că aici se ţine de modelul vieţii monahale de la Sfântul Munte Athos.
De hramul mănăstirii, care e de o mare Sărbătoare – Naşterea Domnului, călugării, fraţii, enoriaşii se vor închină cu pietate la icoanele din paraclise, dar mai ales la Icoana Maicii Domnului de la Zăbriceni”, numită „Povăţuitoarea”. Aceasta a post pictată la un atelier din România şi a fost adusă la Mănăstirea de la Zăbriceni în anul 2005, în cea de cincea sâmbătă a Postului Mare.
O altă icoană pentru care este căutată Mănăstirea de la Zăbriceni, mai ales în zile de mari sărbători, e o copie fidelă a Icoanei Maicii Domnului, numită „Grabnic Ascultătoarea”. Aceasta a fost pictată în 2009 la Sfântul Munte Athos.
După ce ani de-a rândul creştinii şi monahii s-au rugat în paraclisele Mănăstirii Zăbriceni, iar de multe ori acestea deveneau neîncăpătoare, a fost luată hotărârea de a fi zidită o biserică mare cu hramul „Naşterea Domnului”. Arhimandritul Damian spune că biserica are un stil aparte, nu prea întâlnit prin Moldova noastră, e ceva asemănător cu biserica „Sfânta Sofia” de la Constatinopol, adică urmează tradiţia stilului bizantin. La Mănăstirea Zăbriceni mai sunt două paraclise, care au drept protectori pe Sfântul Ioan Teologul, Cuviosul Paisie şi Sfântul Siluan Athonitul.
Cred că rânduială mănăstirească, viaţa plină de cuvântul Domnului, închinarea şi rugăciunea dau putere, dar şi mister acestui loc. De Crăciun aici trăirile sunt cu totul speciale. Sunt convins că mulţi din cei care au citit aceste rânduri şi-ar dori să ajungă la Mănăstirea „Naşterea Domnului” de la Zăbriceni. Înger la drum!
