De câțiva ani, de când elaborăm „in house” campaniile sociale anuale, cu câteva luni înainte de perioada când trebuie să se desfășoare campania, ne izolăm cu toată echipa undeva în afara orașului pentru două zile și ne scufundăm în discuții. Participă absolut toți și sunt ascultate toate ideile, oricât de halucinante sau suprarealiste ar părea. Plecarea din oraș, în afara mediului de lucru obișnuit, a fost o decizie salvatoare, după experiența anilor în care făceam brainstorming-urile în sala de ședințe a sediului organizației. Pe de o parte, trebuia să ne concentrăm pe un proces creativ, pe de alta – să răspundem la telefoane sau să interacționăm cu vizitatorii centrului. Deși, în final veneam cu idei și concepte, era destul de frustrant și obositor. Or, una din valorile GDM este crarea unei ambianțe de lucru în care sănătatea mintală a angajaților să aibă prioritate maximă.
Enlarge
Pentru GDM campania anuală este ca o încheiere firească a unui ciclu de viață și punctul de trecere spre o altă etapă. E momentul când, simbolic, strângem roada activității unui an întreg și ne conectăm într-un mod deosbit cu persoanele din comunitatea LGBT+, dar și cu toți susținătorii și prietenii organizației. Anul ăsta nu a fost diferit, chiar dacă, pentru prima dată și campania, și festivalul Moldova Pride se desfășoară doar online.
„Sunt alături, dar nu mă cunoști” e una dintre campaniile sociale din ultimii ani care ne-a scuturat binișor, chiar dacă colegii mei de la GENDERDOC-M au văzut sau trăit povești asemănătoare.
Să fii și să nu poți spune deschis ce ești – e o dramă enormă. Cu atât mai de greu de suportat când nu poți fi pe deplin ceea ce ești în fața oamenilor dragi și, mai ales, în fața familiei.
Noi atât de des și vehement negăm, în noi înșine și în ceilalți, necesitatea de a fi văzuți, încât ajungem să trăim în orbire și să supunem supliciului tot ce iese dincolo de cadrul lucrurilor pe care ne permitem să le vedem. Fie ele în noi sau în alții.
Să fii aproape de cineva, dar să nu-l vezi sau să nu fii văzut, e să trăiești cu jumătate de măsură. Sau poate nici atât.
În această campanie am vrut să ajutăm persoanele LGBT+ să înceapă să trăiască un pic mai mult.
Printre rândurile scrisorilor care ne-au fost trimise se ascund ani de tăcere, în multe cazuri frică, incertitudine, dorință arzătoare de a se destăinui amestacată cu un sentiment puternic de neputință. Un cocktail otrăvitor.
https://www.facebook.com/gdm.md/videos/1512589492277047/
Când scrisorile, citite de persoane cunoscute, au început să apară în online, autorii și autoarele ne-au scris ceea ce simțeau în momentul în care își auzeau cuvintele rostite. Despre puterea care le-a fost restituită, despre piesele puzzle-ului care se adunau într-un tablou întreg, despre libertate și lacrimi. Multe lacrimi. Pentru că nu e nimic mai important decât să fii văzut și auzit în toată splendoarea ta de om.
Eu știu că prin această campanie noi am reușit să schimbăm viața câtorva oameni. Și asta, credeți-mă, nu e puțin. Acum, după ce toate scrisorile au fost citite, mai avem voci care se vor auzite, oameni care ne scriu și vor să se destăinuie. Și alții, care ne scriu și vor să devină mesagerii cuiva. E uluitor efectul pe care l-au avut aceste scrisori.
Ne-a mai rămas o zi de campanie și din Festivalul Moldova Pride, Ziua Marșului. Chiar dacă în acest an nu putem ieși în stradă cu sutele, așa cum se întâmpla în anii precedenți, oricum vă așteptăm pe toți la un Marș virtual – ieșiți acolo unde sunteți și faceți o scurtă transmisiune live pe rețelele sociale de la marșul vostru personal, cu hash tag-ul #moldovapride2020 sau, dacă nu vreți să vă filmați, să postați o fotografie.
Mesajele noastre rămân neschimbate – fiecare om are dreptul să trăiască în libertate și fără frică, fiecare om, indiferent de identitatea sa, merită să fie iubit, fiecare om vrea să fie văzut și acceptat.
Vă așteptăm la Marș.
Autoare: Diana Guja, comunicatoare GDM
