În ziua Sf. Mucenic Ignat, după ce taie porcul, gospodarii ghicesc cum va fi iarna în funcție de cum arată splina acestuia. Pe timpuri, până și în ghivecele cu flori se turnau câteva picături din sângele animalului sacrificat, „ca să crească bine”. Moldovenii încă păstrează multe dintre obiceiurile și tradițiile vechi, inclusiv superstițiile. Astfel, unii cred că dacă o fată sparge o oglindă în ziua Crăciunului, aceasta nu se va căsători niciodată.

„Milinul”

Bulgarii din satul Chirsova, mun. Comrat își ghicesc destinul în noaptea de Anul Nou. Aceștia rup crenguțe de la pomii fructiferi, fiecare dintre acestea reprezentând un bun material: bani, casă, vaci, găini, etc. Rămurelele sunt puse în aluatul unei plăcinte numită „milin”. După coacere, „milinul” se taie și fiecare primește câte o bucată în care i se nimerește și o crenguță care simbolizează fie bani, fie o gospodărie prosperă, etc. Astfel, oamenii află ce le rezervă soarta în următorul an.

Colinda Moșului

În sudul Basarabiei se mai păstrează reminisciențe ale tradițiilor străvechi practicate odinioară în timpul sărbătorilor de iarnă. De exemplu, românii din satul Orlivka au păstrat colinda Moșului. În ajunul Crăciunului, două cete numite „Plenași” și „Băltăreți” porneau la colindat din părți opuse ale satului. Când se întâlneau în centrul localității, începea o bătaie. Astăzi, tinerii simulează violența, dar încă poartă cu ei bâte și măști din piele de iepure cu coarne sclipitoare. La brâu ei au talănci, iar cetele sunt însoțite de dobe și instrumente de suflat, se arată în cercetarea „Ipostaze etnografice basarabene. Note despre rituri și solidarităţi tradiţionale”, semnată de Lucian-Valeriu Lefter.

Tăierea porcului

De Sf. Mucenic Ignat, sărbătorit pe 3 ianuarie, se tăia porcul pentru Crăciun. Gospodarii ghiceau cum va fi iarna după cum arăta splina. Dacă mijlocul organului era mai gros, se credea că mijlocul iernii va fi geros. Totodată, în această zi fiecare om trebuia să vadă sânge ca să fie protejat tot anul. Păstrau câteva picături și pentru florile de cameră, ca să crească bine, se menționează în lucrarea „Tradiţii şi obiceiuri de la Mileştii Mici”, semnată de Protoiereul Manole Brihuneț.

Copiii urcau pe porcul deja înjughiat, pârlit, curățat și bine învelit în haine vechi, pentru ca șoricul să fie moale și gustos. Sătenii întâlneau Ajunul Crăciunului conform tradițiilor creștine și mâncau produse de post: cartofi, fasole făcăluite, grâu fiert și chiseliță.

Superstițiile moldovenilor

Moldovenii nu au renunțat la superstiții de-a lungul vremii. Astfel, se crede că cei născuți în ziua Crăciunului vor fi fericiți întreaga viață, iar dacă o fată strică o oglindă în această zi, nu se va mărita niciodată.

Totodată, în Ajunul Anului Nou pe stil vechi, când se sărbătorește și Sf.Vasile, flăcăii umblau toată noaptea prin sat cu hăitura. Cetele de băieți se opreau, în special, la casele unde gospodarii aveau fete de măritat. Se credea că dacă în Ajun, în casă pășește un bărbat atunci vaca va făta viței, iar dacă pragul era călcat de o femeie, atunci vaca va avea vițele și cloșca va avea găini.

Mâncăruri de sărbători: Babă, cepușoară, plachie

În cercetarea sa „Alimentația în satul Lozova, în a doua jumătate a sec. XX”, autoarea Elena Reșetnic descrie cum arăta o masă de sărbătoare pe vremuri. Pe lângă bucatele obișnuite, precum răcitura, sarmalelele, cașul de oaie, pârjoalele se serveau și bucate specifice cum ar fi gogoașe în smântână și tăiței cu miez de nucă sau alviță. O mâncare deosebită este cepușoara – un amestec de ceapă și zahăr.

În prezent, la Lozova, se gătește babă făcută din tăiței, ouă și brânză coaptă. Aceeași rețetă se întâlnește în nordul țării, doar că se pune lapte în loc de brânză. Plachia se servește cu șolduri de pasăre, iar sarmalele cu chiftele din carne de pasăre. La Crăciun, se prepară răcituri, friptură de porc, învârtită cu brânză, se coace crăciunelul și colacii pentru colindători.

Colaci și vin

Potrivit obiceiului, Crăciunelul se agață la icoană până la Bobotează, când se dă jos din cui, se stropește cu agheazmă și se împarte câte o bucățică celor din casă sau se dă la păsări și vite. Colacii se fac în două sau patru gâțe, cu vargă împrejur. La Sfântul Vasile se coc colaci mai mulți și mai mari, mai ales, în casele unde sunt fete bune de măritat.

Alături de colac, la toate ceremoniile și ritualurile, vinul este nelipsit. Ofelia Văduva, unul dintre cei mai importanți cercetători ai etnologiei alimentației românești, afirmă că vinul este băutura al cărei rol ceremonial se detașează în mod evident. Această băutură are o mulțime de semnificații străvechi pe care le însumează și care capătă contur spiritual bine definit.

Zeama autentică

Etnografa Valentina Iarovoi afirmă că sistemul alimentar reflectă modul și nivelul de viață al oamenilor. Mâncarea reprezintă și o caracteristică social-economică și culturală ale fiecărei comunități umane.

În lucrarea „Alimentația din satul Boldurești, raionul Nisporeni”, semnată de Maria Ciocanu, se subliniază că, în prezent, fiecare familie de gospodari se străduiește să crească măcar un porc pentru a fi tăiat de Crăciun. Cei mai înstăriți își permit să crească un porc și pentru Paști. Din carnea de porc se face friptură, cârnați, zeamă, jumări. Bucatele din carne și pește se servesc cu mămăligă, mai rar cu pâine. În trecut, resturile de mămăligă de la Crăciun se foloseau în practicile de însănătoșire a porcilor bolnavi de brâncă. Aceeași sursă prezintă și o rețetă de zeamă autentică. Aceasta se gătea cu carne de pasăre, ceapă, morcov, tăiței de casă, mărar, pătrunjel, cimbru și niciodată cartofi.