Ajuns la Cernăuţi (circa 350 de km de la Chişinău), la Autogară, mi se spune că în Ucraina nu există nicio localitate cu numele Crasna (acolo unde mi-am propus să ajung) şi că sigur am confundat ceva. Evident, în nomenclatorul lor nu este de găsit, pentru că de la 1940 au schimonosit acest toponim. Aflată la peste 40 de kilometri de Cernăuţi, aceasta a fost „rebotezată” Krasnoilsk şi asta pentru a şterge pecetea domnească, pentru a se „autoconvinge” că, cică!, este un oraş de-al lor.
Crasna, însă, este o veche localitate de răzeşi români, atestată documentar la 15 iunie 1431, pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Aceasta se află pe pârâul Sireţel, între baştina lui Iancu Flondor – Storojineţ -, şi locul de veci al lui Ştefan cel Mare şi Sfânt – Putna. Boierul Alexandru Ilschi a zidit la 1792, o biserică din piatră – „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”. Peste ani, satul s-a mărit şi, astfel, vechiul lăcaş sfânt a devenit neîncăpător. La 1 aprilie 1989, a fost pusă temelia unei noi biserici, cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”. Timp de 18 luni, atunci când condiţiile meteo permiteau, fără implicarea tehnicii, au muncit la zidirea lăcaşului. La 14 octombrie 1991, de „Acoperământul Maicii Domnului”, stil vechi, biserica a fost sfinţită. Potrivit specialiştilor, aceasta a urmat stilul brâncovenesc.
Marea dragoste a crăsnenilor pentru credinţa strămoşească a fost binecuvântată de Cel de Sus cu o Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul. Arhiva Bisericii deţine sute de mărturii cu referire la minunile celor care s-u rugat Sfintei Fecioare şi Fiului Iisus.
În ograda celor două biserici se află şi o veche căsuţă ţărănească din lemn, pe vremuri casă parohială, acum Muzeul „Mihai Eminescu”. În una din odăiţe sunt ulcele de lut de diverse mărimi, vase pentru lapte, pentru făcut pâine, străchini, unelte de prelucrat pământul etc. În alta – cărţi, documente şi fotografii care amintesc de Mihai Eminescu. Potrivit datelor, la 1871, poetul ar fi trecut pe aici în drum spre Putna, unde aveau să se desfăşoare diverse manifestări prilejuite de marcarea a 400 de ani de la înălţarea mănăstirii.
Cei de la Crasna, de Sfântul Ilie, 2 august, stil vechi, merg cu toţii la cimitir pentru a-i pomeni pe răposaţi. În această zi sunt sfinţite mormintele şi se dă de pomană.
Cei de la Crasna afirmă că dintre toţi românii, ei, ca nimeni alţii, au ştiut cel mai bine să păstreze tradiţiile. Impresionant e de Sfântul Gheorghe – când sunt „petrecute” oile la stână, la Hora satului – când toţi vin în port naţional, la nunţile care sunt făcute pe „tolăcuţă”.
