PE SCURT
Copiii înfiați prin decizii ale instanțelor de judecată din stânga Nistrului se pomenesc în situația că le este îngrădit dreptul la documentare și la libera circulație, întrucât actele emise de autoritățile neconstituționale transnistrene nu sunt recunoscute pe plan extern, transmite IPN.
Autoritățile Republicii Moldova încearcă să identifice cu partea transnistreană un mecanism de instituire a tutelării constituționale.
PE LUNG
„Autoritățile Republicii Moldova încearcă să identifice cu partea transnistreană un mecanism de instituire a tutelării constituționale”, a declarat secretarul de stat de la Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale, Viorica Dumbrăveanu, șefa grupului de lucru din partea Chișinăului pe probleme sociale și ajutor umanitar.
O a doua ședință a grupurilor de lucru de la Chișinău și Tiraspol consacrată procedurii de adopție a fost convocată vineri, 12 aprilie, la sediul Misiunii OSCE din Bender, prima ședință desfășurându-se la 3 aprilie. Părțile au avut în atenție mai multe cazuri în care copiii înfiați pe teritoriul regiunii transnistrene nu pot călători peste hotare, întrucât părinții lor adoptivi nu dispun de o formă legală de tutelare și protecție a lor.
Reprezentanții Chișinăului au prezentat părții transnistrene aspectele care trebuie luate în considerare pentru continuarea procedurilor de adopție în conformitate cu prevederile legislației Republicii Moldova, cu standardele internaționale și prevederile Convenției ONU privind protecția drepturilor copilului. Reprezentanții autorităților de la Tiraspol urmează să examineze propunerile și ulterior să-și anunțe poziția.
Potrivit unui studiu realizat de Alianța ONG-urilor active în domeniul Protecției Sociale a Copilului și Familiei (APSCF), o rețea de 86 de organizații neguvernamentale de pe întreg teritoriul Republicii Moldova, inclusiv din regiunea transnistreană, procedurile de adopție în Moldova includ o clauză de „interes superior al copilului” și delegă responsabilitatea pentru acest proces unor anumite autorități competente.
Totuși, în Moldova, nu există standarde de calitate pentru serviciile de adopție astfel încât să existe o standardizare a procesului și a rezultatelor. Moldova are încă de implementat la nivel național practici de adopție care să corespundă celor mai bune practici internaționale. Nu toate raioanele țării au destule resurse să gestioneze procesul de recrutare și preselecție a potențialilor părinți adoptivi, să îndrume și să
instruiască părinții adoptivi și să asigure că familia adoptivă și copilul adoptat se potrivesc. Tergiversarea soluționării cazurilor de adopție este verificată la toate nivelele. Judecătorii nu acordă prioritate cazurilor de adopție, cu toate că ar trebui să aibă o „procedură specială” pentru astfel de dosare. La momentul de față, soluționarea unui dosar de adopție durează, în medie, de la început până la sfârșit, până la 2 ani.
