Connect with us
"
"

Cultură

Câțiva autori din spațiul românesc pe care-i găsiți în librăriile din Chișinău

Publicat

pe

E sâmbătă și pare să fie timp potrivit pentru o lectură bună. Am căutat ce propun editurile și magazinele de cărți din Moldova. Alegem câte o carte de pe fiecare pagină online a editurii sau magazinului de cărți. Am căutat prin Librăria Cartier, ProNoi, Librarius, și Bestseller ca să găsesc câteva cărți noi, de autori din spațiul românesc, ce ne-ar descoperi povești interesante și actuale.

Librăria Cartier propune în rubrica noutăți cartea „Testamentul necitit” de Lilia Bicec – Zanardelli, o carte despre femeile plecate la muncă peste hotare.

Editura Pro Noi, în rubrica recomandări, propune cartea „Vulpea Argintie” de Antonina Sarbu, un roman- confesiune, lansat în 2018.
Romanul e un amestec de stări, situații, peisaje, dar și de regimuri politice, tăvălugul „comunismului înfloritor” distrugând destine umane și bune practici, dar marea pasiune dintre Sonia și Efim trece ca un fir roșu prin tot textul, făcându-l pe cititor să-și îndrepte privirea asupra ființei sale interioare.

Magazinul online Librarius propune pe prima pagină, la categoria bestseller, cartea „Așchii de cer” de Nicolae Dabija. „Așchii de cer” este o carte despre credință, experiențe personale, pilde și monologuri spirituale.

Magazinul online Bestseller propune la categoria bestseller cartea „Eu sunt femeie” de Maria Cristiana Tudose. Un roman ce prezintă etapele din viata unei femei, povestite prin prisma a trei generații pe care le unește arta de a fi femeie – de a fi și a iubi. O lectura ce se transformă într-un bilet de călătorie în timp. O poveste sincera despre iubire, speranța și căutarea de sine.

Cultură

2 cărți mai mult sau mai puțin fericite

Publicat

pe

De către

Mă fascinează inteligența emoțională. Ador oamenii empatici. Scriu cu drag despre emoție ca parte inerentă a dezvoltării Sinelui. Dar tot mai frecvent, am senzația că lumea noastră îmbracă haina sumbră a austerității. În caz contrar, riscă să fie catalogată drept neserioasă sau prea infantilă. De aceea, ne tragem măștile pe față și afișăm conduita solicitată, pentru că așa dă bine.

Articol de Corina Moisei-Dabija

Observ acest lucru, în mod involuntar, pe forumuri de carte, în chat-uri comune, în care orice tentativă de a te declara fericit este privită cu aceeași reacție de parcă ai recunoaște că ești dușman al poporului. Chiar și în literatură se resimte acut laitmotivul (ne)fericirii ca dimensiune fără de care existența umană nu ar mai avea relevanță. Iată de ce am optat, astăzi, să scriu despre 2 cărți care sunt mai mult sau mai puțin fericite.

„Geografia fericirii” de Eric Weiner, tradusă la Editura Niculescu

Eric Weiner este jurnalist și autor de carte, dar pe lângă toate un om de o înaltă factură intelectuală cu potențial analitic și critic. Spune despre sine că este un scriitor morocănos și că fericirea este pe cât de iluzorie, pe atât de inutilă.

Acesta pleacă într-o călătorie prin 8 țări, în căutarea acelui Graal al tuturor veacurilor: fericirea. Însemnările acestuia pot fi catalogate drept un jurnal de voyageur profesionist, care încearcă să despice firul în șapte și să găsească esența stării de bine, inerente fiecărei țări.

Unele istorisiri sunt pertinente, scrise într-o cheie aparte, încărcate cu umor:

  • Întotdeauna am crezut că fericirea se află imediat după colț. Șmecheria e să găsești colțul potrivit.”
  • Ține de natura umană faptul că ne face plăcere să-i privim pe alții angrenați în acțiuni agreabile. Astfel se explică popularitatea de care se bucură două domenii de activitate: pornografia și cafenele“.

Dar iată istoria sejurului în Moldova m-a atins dureros de mult. De ce? Pentru că nu putea să fie mai clișeizată decât ne-a servit-o autorul. Toate relele s-au rezumat la observații despre „femei care se îmbracă și machiază ca prostituatele” sau că „vinul moldovenesc este cel mai prost vin băut vreodată”. Oare se poate lua imaginar la pumni un autor? Cred că am fost la un pas.

Revenind la istoria noastră, apare o întrebare firească: a găsit sau nu fericirea Weiner? În principiu, acesta a reușit să găsească mai multe dimensiuni ale fericirii, specifice unor realități sociale din diferite țări și de pe diferite continente. Dacă ești interesat de conduita și nivelul de empatie a unor state, precum Elveția, Qatar sau Islanda, atunci cred că acest volum o să-ți fie pe plac.

„Algebra fericirii” de Scott Galloway

Suntem pe val, în prezent, cu literatura motivațională. Cărțile destinate dezvoltării profesionale sau personale se vând ca pâinea caldă, iar cititorii sunt tot mai răsfățați în acest sens. Și pentru că sunt destul de flexibilă în materie de lecturi, am decis că est momentul oportun să bifez și o astfel de lectură.

„Algebra fericirii” este un carnet de idei și reflecții cu și despre fericire. Un carnet în care Scott Galloway, antreprenor / profesor universitar, își creionează toate simțămintele față de experiențele sale empatice.

Scrisă într-o manieră foarte simplistă și aerisită, cartea nu are pretenția de fi o expresie de înaltă scriere creativă. Este mai curând o tentativă foarte stângace de a vinde anumite iluzii, anumite strategii care mi se par mult prea individuale și subiective.

Acest titlu ar merge de minune, atunci când ai nevoie de o descărcare emoțională și de o ceașcă mare cu cacao.

De ce doar 2 cărți? Cumva le-am experimentat în diferite auditorii on-line și reacțiile mi-au depășit așteptările. Concluziile mele sunt grupate în două:

  • Avem mulți cititori cărora le este comod să propage nefericirea, deoarece asta le asigură vizibilitate. Da, auto-compătimirea e un soi de PR longeviv.
  • Avem cititori curioși, pe care conceptul de fericire îi activează, îi transformă în veritabili cercetători.

Vreau să las acest text cu final deschis și să te întreb: Ești fericit?

Citește mai departe

Cultură

Zece scriitoare premiate internațional recomandă cărțile preferate în 2019

Publicat

pe

De către

PE SCURT

De la povești și romane de dragoste la memorii și romane inovatoare. Scriitori și scriitoare câștigători și candidați la cele mai râvnite premii literare din acest an, la îndemnul The Guardian, au ales câte trei titluri de cărți preferate din 2019.

Noi am selectat zece scriitoare dintre aceștia.

PE LUNG

Jojo Moyes

inclusă în lista scurtă a candidaților la premiul British Book pentru romanul Still Me

Adesea îmi este greu să-mi amintesc ce cărți am citit, dar romanul „Three Women” de Lisa Taddeo mi-a rămas în minte. O imersiune jurnalistică profundă în dorințele și viețile de dragoste ale celor trei femei răstoarnă multe din ceea credeți că ați știut cum să învățăm să iubim.

Romanul de debut al lui Kate Weinberg „The Truants” se distinge prin personajele și subiecte complexe. Romanul a fost scris într-o perioadă de opt ani și aceasta se reflectă în subiectul bine ales. Dacă ai vrut vreodată să dispari din propria ta viață, această carte este pentru tine pentru că va vorbi cu tine.

Romanul „You Will Be Safe Here” de Damian Barr este un alt debut. Mi-a fost teamă că acest roman despre violența de-a lungul generațiilor din Africa de Sud va fi prea întunecat, dar te atrage, îți rupe inima și, în final, o repară.

Bernardine Evaristo

una din câștigătoarele premiului Booker pentru fete și femei

„Taking Up Space: The Black Girl’s Manifesto for Change” de Chelsea Kwakye și Ore Ogunbiyi este un roman inovator despre cum să fii o tânără de culoare care învață printre „cei albi” în instituțiile academice din Marea Britanie.

Istoria captivantă a scriitoarei Zawe Ashton despre despre viața ei ca actriță în „Breakdown” este amuzantă, revelatoare, șocantă și structurată inventiv cu conversații prezentate sub formă de scenariu.

„Ghost Wall” de Sarah Moss este un roman subtil despre un bărbat obsedat de vârstă  care își ia soția și fiica la o sărbătoare. Începe ciudat, se termină prost și mi-a plăcut.

Casey Cep

candidată la premiul Baillie Gifford pentru romanul „Furious Hours: Murder, Fraud and the Last Trial of Harper Lee”

Am vizitat orașul New Orleans pentru prima dată în turneul meu de carte și am fost atât de recunoscătoare să am romanul „The Yellow House” al lui Sarah Broom în această călătorie. Este o memorie atât de frumoasă și îți oferă un portret bogat și complex al orașului. Cartea ei, care va fi publicată în Marea Britanie anul viitor, are ceva în comun cu o altă carte care mi-a plăcut în acest an: „Say Nothing” de Patrick Radden Keefe, care folosește povestea unei familii pentru a spune o istorie mai largă. Unul dintre cadourile lui Keefe este dramatizarea deciziilor individuale care conturează colectiv istoria globală.

Admir extraordinarul roman „Women Talking” al lui Miriam Toews, care ne arată o serie fictivă de crime sexuale teribile într-o comunitate religioasă îndepărtată. Romanul reprezintă o privire subestimată, dar puternică asupra modului în care oamenii obișnuiți simt răul și violența – un portret cu adevărat frumos, complex al distincției morale.

Lucy Ellmann

câștigătoarea premiului Goldsmiths pentru „Ducks, Newburyport”

Trei femei musulmane au aventuri suprarealiste în cel mai recent roman al Leilei Aboulela, „Bird Summons”. Este o carte plină de propriul său concept despre mit, religie și feminitate. Aboulela, care este stabilită în Aberdeen, merită aceeași atenție ca și în Africa. Sau una mai mare.

Nu tocmai cele mai noi, dar totuși grozave. Faber & Faber a republicat cinci romane ale lui Thomas Bernhard, care nu fost publicate în Marea Britanie timp de 20 de ani. Dacă nu l-ați citit pe Bernhard, nu veți ști despre cea mai radicală promovare în literatura artistică de pe vremea lui Joyce. Influența lui Bernhard este omniprezentă și stilul său e contagios. Sfatul meu: scufundați-vă în lectură.

În ceea ce privește a treia mea alegere, am voie să aleg o carte pe care am editat-o anul acesta? Este al patrulea și ultimul volum „The Evergreen” – o antologie frumos concepută de poezie și proză publicată de Word Bank. Ultimul volum, dedicat „viitorului”, include creația femeilor și are „un gust internațional”. Suzy Romer povestește despre rolul vital al bunicilor în Spania, Kylie Grant dezvăluie ce face cu gunoiul din Glasgow, iar în uimitorul Zus al Monicai Datta!, trei tinere surori olandeze decid să creeze un sistem de canale pentru SUA.

Olivia Laing

câștigătoarea premiului memorial James Tait Black

Am fost surprinsă de titlul de „I’ve Seen the Future and I’m Not Going” de Peter McGough înainte de a depista o copie a acestui roman, dar această memorie este cu adevărat fascinantă; un „roller coaster” cu zdrențe și bogății despre boom-ul de artă din anii 1980 în centrul orașului New York. McGough a dorit să scape de urâțenia secolului XX retrăgându-se în trecut.

Între timp, în „Mother Ship”, romanciera Francesca Segal sărbătorește inovațiile tehnologice care i-au menținut pe gemenii ei, născuți cu 10 săptămâni înainte de termen. Este un cântec de laudă la NHS-ul îndrăgit și scris pe un astfel de ton, încât a persistat cu mine tot anul.

Vorbind despre formarea de expresii de invidiat, am fost uimită de criticul muzical Ian Penman cu „It Gets Me Home, This Curving Track” o colecție de eseuri amețitoare și singulare despre Prince, James Brown, Sinatra, Elvis care ajunge în inima cititorului și ajungi a înțelege de ce muzica exercită o putere atât de ciudată în viețile noastre.

Hilary McKay

câștigătoarea premiului pentru cărți pentru copii Costa pentru „Wa The The Skylarks”

Pentru mine, anul 2019 a fost un an de povești fantastice și populare, atât noi, cât și repovestite. Pentru copii, a ieșit în evidență „ Lampie and the Children of the Sea” de Annet Schaap. Lampie, fiica unui paznic al farului, este o fată cu un curaj mare și cu un mod ironic de exprimare. Într-o zi a uitat să cumpere chibrituri și felinarul farului nu s-a aprins. Așa începe o noapte întunecată și furtunoasă a unui basm pe care l-am îndrăgit absolut.

Pentru adulți, alegerea mea este poezia: „The Women Left Behind” de Imogen Russell Williams. Vrăjitoarea lui Rapunzel; Blodeuwedd, care avea formă din flori; și Rosalina lui Romeo, printre multe altele – literatura engleză le-a uitat, a închis ușa și s-a întors. În sfârșit, avem vocile lor: plictisitoare, plângătoare, răzbunătoare, vrăjitoare, strălucitoare, magnifică.

Ultima, o carte pentru toată lumea: „Deeplight” de Frances Hardinge. O nouă uimitoare mitologie oceanică a prieteniei și a zeilor pierduți. Este o scriere complexă, cuprinzătoare și superbă și m-a ținut s-o citesc până pe la 3 dimineața, dar meritat din noi și din nou.

Melissa Harrison

câștigătoarea premiului Uniunii Europene pentru literatură pentru „All Between the Orley”

Am fost amețită de „The Heavens” de Sandra Newman, care avea o premisă de călătorie în timp (și o camee demnă de remarcat) care chiar nu ar fi trebuit să funcționeze, dar a făcut-o absolut. Cum a făcut-o se poate de ghicit, dar m-a făcut invidioasă de încrederea și priceperea ei.

Într-o piață stagnantă din Marea Britanie pentru amintiri, a venit frumoasa carte „Two Tree Trees Make a Forest” de Jessica J Lee. Lee este redactoră a revistei Willowherb, care a publicat creația mai multor scriitori de culoare, inclusiv Nina Mingya Powles, câștigătoare a premiului inaugural Nan Shepherd.

În final „Three Women” de Lisa Taddeo ne cufundă adânc în viața erotică a trei femei, folosind drept sursă materialul colectat în timpul a sute de ore de interviuri. Este relatarea rezultantă a trezirii, denaturării și exprimării dorinței în trei vieți foarte diferite, romanul este devastator și complet de neuitat.

Lindsey Hilsum

câștigătoare a premiului memorial James Tait Black

A fost un an al dezinformării, dar Peter Pomerantsev ne-a oferit un ghid în „This Is Not Propaganda: Adventures in the War Against Reality” . Analizând metodele pe care guvernele le folosesc pentru a crea mituri și a crea confuzie, el arată cum libertatea de exprimare pe care au căutat-o părinții săi atunci când au fugit din Uniunea Sovietică este folosită acum pentru a justifica o denaturare a adevărului.

„Our Women on the Ground: Essays By Arab Women Reporting from the Middle East”, editat de Zahra Hankir reprezintă jurnalismul cel mai curajos. Deciziile, rebeliunea și umorul strălucesc prin reporterii, care se confruntă adesea cu opoziția chiar din partea familiilor lor.

Poate că beletristica este cel mai bun răgaz de lupte, dar și o sarcină din ce în ce mai dificilă de a spune fapte reale din mituri. „The Porpoise” de Mark Haddon reface legenda cu forța convingătoare a unui thriller. Aici, mitul nu este o distragere, ci cheia unui adevăr mai profund.

Sally Nicholls

Candidată la medalia Carnegie pentru „Things a Bright Girl Can Do”

Fiica cea mai mare a început școala în septembrie, așa că educația mi-a fost foarte mult în minte. Prin urmare, am devorat „ Some Kids I Taught and What They Taught Me” de Kate Clanchy. Aceasta este o memorie incredibil de citită a unui profesor și poet care acoperă totul, de la uniforme până la haine gata.

De asemenea, mi-a plăcut „This Not Not a Book about Charles Darwin” a Emmei Darwin, o explorare a eșecului ei de a scrie un roman despre strămoșul său faimos și ilustra sa familie. Găsirea spațiilor din istoria reală pentru a spune o poveste fictivă este un subiect familiar. Recomand.

În final, nuvelele „I didn’t lov, and The Time of Green Magic” de Hilary McKay . Aceasta e o poveste a familiilor amestecate și a unei case în care cărțile prind viață. Ar face un cadou perfect de Crăciun pentru orice copil de la nouă ani până la 12 ani.

Claire Adam

câștigătoarea premiului Desmond Elliott

Iată trei cărți recente pe care, odată deschise, nu le-am putut pune jos. Am dat peste colecția de eseuri „Constellations” de Sinéad Gleeson într-o librărie a Bibliotecii Britanice. Am rezervat o zi pentru lectură. Am sfârșit stând lângă vitrină, în drumul tuturor, întorcând pagină după pagină, fără a mă putea desprinde de filele cărții.

„Self-Portrait” de Celia Paul. L-am citit până la două noaptea, când ar fi trebuit să dorm. Am fost atrasă de fotografia artistei într-o cameră goală – cum mi-aș fi dorit ca viața mea să-mi permită acea cameră goală.

În sfârșit, memoria lui Lemn Sissay, „My Name Is Why”, carte care îmi amintește, așa cum ar trebui să ne amintească tuturor, că starea de copilărie este o stare de vulnerabilitate profundă.

Sursa foto: The Guardian

Citește mai departe

Cultură

Cartea care te pune în pielea unui copil de 9 ani la Auschwitz

Publicat

pe

De către

PE SCURT

„Băiatul cu pijamale în dungi” este cartea care, deși are personaje inventate, totuși îți povestește în amănunte realitățile dure din timpul celui de al Doilea Război Mondial.

Cartea a fost publicată în anul 2006, iar scriitorul irlandez John Boyne spune că primele schițe ale istoriei le-a scris în doar două zile și jumătate. „Dormeam puțin și mă grăbeam să revin la schiță”, povestește el într-un interviu. Dar nu e totul atât de simplu precum pare. Înainte de a scrie acestă istorie, Boyne s-a documentat minuțios timp de aproape 20 de ani. Citea foarte mult despre Holocaust, despre acel fragment tragic din istorie. 

PE LUNG

Această istorie este una cu personaje inventate, dar care ne prezintă veridic realitățile de atunci. Doar că această poveste nu este una fericită, ci o poveste dureroasă reflectată prin ochii unui copil de 9 ani, care nu înțelege de ce atât de mulți oameni lucrează la o fermă înconjurată de sârmă ghimpată și de ce toți ei poartă pijamale în dungi, deși afară este luminos și nu e deloc timpul de a merge la culcare. Da, vă invit să descoperim împreună cartea „Băiatul în pijama în dungi”, iar dacă ai citit-o sau ai văzut filmul, îți pot spune că are să-ți placă și are să-ți culeagă o lacrimă chiar dacă o vei reciti.

Dezastrul, coșmarul clădit cu cadavre și sânge de către liderul nazist Adolf Hitler și dorința lui obsesivă de a nimici evreii, a fost povestită diferit și foarte mult, dar mai puțin Holocaustul a trecut prin trăirile copiilor. Mulți critici literari au pufnit și au strâmbat din nas declarând că tragedia sub nume de Holocaust nu poate fi redată prin trăirile unui copil, însă, mulți alții consideră că poate. Anume naivitatea lui Bruno te face să simți și să-ți fie frică atunci când lui îi este frică. 

Micuțul Bruno te cucerește chiar din primele pagini. Curiozitatea, bunătatea și deschiderea lui te aduce în povestea depănată de Boyne. Băiatul trăiește o viață liniștită și fericită în Berlin. Singurele lui griji sunt cum să se distreze cu cei trei prieteni și să alunece pe lunga balustradă a casei. Însă, totul se schimbă când tatăl lui este promovat în grad și întreaga familie trebuie să se mute într-un orășel gri, trist și plin cu militari înarmați, cu figuri posace. Băiețelul este dezamăgit să vadă că noul lor cămin este de fapt singura casă din împrejurimi, o locuință mohorâtă și anostă, iar în apropiere este o „fermă”, înconjurată cu sârmă ghimpată și păzită de un șir de soldați. Bruno nu știe că acesta este Auschwitz, cel mai mare lagăr de exterminare nazist, unde cel puțin 1,1 milioane de persoane au fost omorâte prin înfometare, împușcați sau sufocați în camerele de gazare, ascunse sub forma unor dușuri. 

Dar haideți să nu vă spun cum se va încheia această istorie. Vă las să o descoperiți singuri, alături de Bruno și noul lui prieten îmbrăcat în pijama în dungi… Lectură și vizionare plăcută.

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Externe12 ore în urmă

Ce promite Boris Johnson după o victorie istorică

PE SCURT Boris Johnson a promis că va lucra „ziua și noaptea” pentru a întoarce încrederea alegătorilor, după ce i-a...

Sănătate14 ore în urmă

Cercetătorii HIV sunt pe cale de a descoperi un noi vaccin

PE SCURT Cercetătorii au descoperit noi modalități de înmulțire a anticorpilor capabili să neutralizeze virusul HIV.  Studiul poate înlătura un...

Cultură14 ore în urmă

Transportul a schimbat orașele și viața din ele. Istoria începe 800 de ani î.Hr.

PE SCURT În 1994, fizicianul italian Cesare Marchetti a descris o idee care a fost numită „constanta Marchetti”. El a...

Economie20 de ore în urmă

Cât costă să imporți o mașină în Republica Moldova

PE SCURT Guvernul Chicu a aprobat o hotărâre în luna noiembrie prin care anulează reducerea de 50% la importul mașinilor...

SocialO zi în urmă

Ce trebuie să știi despre divorțurile în Moldova

PE SCURT Raionul Anenii Noi a înregistrat cele mai multe divorțuri în anul 2018: 446. În timp ce în același...

Sănătate2 zile în urmă

Cum să-ți anunți apropiații că ești HIV pozitiv

PE SCURT Prejudecățile și dezinformarea cu privire la virusul imunodeficienței umane, precum și sindromul imunodeficienței dobândite, influențează  opinia multora chiar...

Economie2 zile în urmă

Cum protestează transportatorii din alte țări și ce obțin

PE SCURT Transportatorii de pasageri la nivel național au organizat al treilea protest din acest an, în Piața Marii Adunări...

Advertisement

Politică

Istorie3 zile în urmă

Cei mai tineri premieri din lume. Republica Moldova în listă

PE SCURT Sanna Marin, în vârstă de 34 de ani, va deveni, săptămâna viitoare, cea mai tânără prim-ministră din istoria...

Politică4 zile în urmă

La ce ne putem aștepta de la partidul lui Mark Tkaciuk și Iurie Muntean

PE SCURT Pe scena politică din Republica Moldova a avut loc lansarea unei noi formațiuni politice – „Partidul Acțiunii Comune...

JustițieO săptămână în urmă

4 ani la închisoare și o conferință de presă. Pe scurt, despre situația lui Vlad Filat

PE SCURT Condamnat la nouă ani de detenție, fostul premier Vlad Filat  a fost eliberat condiționat, înainte de termen. Eliberarea...

PoliticăO săptămână în urmă

Cum a fost discutată pe Facebook eliberarea condiționată a lui Vlad Filat

PE SCURT Fostul prim-ministru Vlad Filat, condamnat la nouă ani de detenție, a fost eliberat astăzi, înainte de termen din...

Cultură2 săptămâni în urmă

Despre mărul roșu și câinele cu două boturi. Poeții vorbesc despre situația politică din țară

PE SCURT S-au adunat poeții la „Poezie Politică” unde și-au exprimat, prin intermediul operelor lor, dar și al altor autori,...

Politică2 săptămâni în urmă

Câte instituții publice mai sunt conduse de exponenți numiți de Partidul Democrat

PE SCURT De la plecarea PDM de la guvernare a trecut aproape șase luni, iar Republica Moldova este deja la...

Politică3 săptămâni în urmă

De ce vrea premierul Chicu să transforme Moldova „într-un șantier imens” și cât ar costa asta

PE SCURT Fostul ministru al finanțelor, actualul prim-ministru, Ion Chicu, a fost unul dintre cei care au contrasemnat decizia Guvernului...

Advertisement

Opinii

decembrie 2019
L Ma Mi J V S D
« nov.    
 1
2345678
9101112131415
16171819202122
23242526272829
3031