În prima duminică a Postului Mare, numită a Ortodoxiei, continuăm călătoria prin Chişinăul spiritual. De data această ne oprim aproape de kilometrul zero al capitalei Republicii Moldova. La o distanţă foarte mică de acesta se află Catedrala Mitropolitană „Naşterea Domnului”. Este, cu certitudine, cel mai vizitat sfânt locaş al Chişinăului. Pragurile acestuia sunt urcate chiar şi de neortodocşi, fiind atraşi de frumuseţea Catedralei, de măreţia ei arhitecturală.
De aici, din inima Chişinăului, străbat zările dangătele clopotelor. Şi tot de aici întregul oraş e cuprins de miros de smirnă şi tămâie. La Catedrala „Naşterea Domnului” vin să se roage oameni simpli, dar şi înalţi demnitari de stat. Aici, sunt aduse cele mai de seamă icoane făcătoare de minuni ale ortodoxiei pentru închinare. În inima Chişinăului, de Marea Sărbătoare a Învierii, este adusă flacăra sacră de la Ierusalim şi e împărţită creştinilor, care aşteaptă cu bucurie focul sfânt.
De la Catedrala Mitropolitană „Naşterea Maicii Domnului” ajunge cuvântul cel sfânt şi către creştinii care din anumite motive nu pot trece pe la biserici. Or, mai ales de marile sărbători sunt transmise în direct, la Postul public de televiziune, serviciile divine oficiate în unul cele mai importante lăcaşuri sfinte din spaţiul dintre Prut şi Nistru
De altfel, Catedrala Mitropolitană „Naşterea Maicii Domnului” apare în arealul spiritual la 1836. Alături de ea este zidită şi o Clopotniţă. După vreo patru ani, cam prin 1840, sunt ridicate Porţile Sfinte.
După mai bine de un secol de chemare la rugăciune, Catedrala din inima Chişinăului devine ostilă războiului, fiind bombardată de sovietici, în iunie 1941. Este restaurată, devine biserică de parohie, însă, nu-i este dat prea mult să cheme creştinii la rugăciune. Acum, patru decenii (în noaptea de 22 spre 23 decembrie, 1962), regimul criminal şi ateu, instaurat de sovietici, aruncă în aer Clopotniţa, iar Catedrala o transformă în sală de expoziţii.
Trei decenii de tăcere, trei decenii de degradare, trei decenii de uitare. Prin asta a trecut, alături de alte sfinte locaşuri ale ţării, şi Catedrala din inima Chişinăului. Deşi, revine la menirea de odinioară în 1989-1991, pentru că avea nevoie de restaurare, abia la 1996 a „primit” cum se cuvine creştinii. Peste un an, din cenuşă, urma să renască frumoasă şi semeaţă Clopotniţă.
