PE SCURT
„Băiatul cu pijamale în dungi” este cartea care, deși are personaje inventate, totuși îți povestește în amănunte realitățile dure din timpul celui de al Doilea Război Mondial.
Cartea a fost publicată în anul 2006, iar scriitorul irlandez John Boyne spune că primele schițe ale istoriei le-a scris în doar două zile și jumătate. „Dormeam puțin și mă grăbeam să revin la schiță”, povestește el într-un interviu. Dar nu e totul atât de simplu precum pare. Înainte de a scrie acestă istorie, Boyne s-a documentat minuțios timp de aproape 20 de ani. Citea foarte mult despre Holocaust, despre acel fragment tragic din istorie.
PE LUNG
Această istorie este una cu personaje inventate, dar care ne prezintă veridic realitățile de atunci. Doar că această poveste nu este una fericită, ci o poveste dureroasă reflectată prin ochii unui copil de 9 ani, care nu înțelege de ce atât de mulți oameni lucrează la o fermă înconjurată de sârmă ghimpată și de ce toți ei poartă pijamale în dungi, deși afară este luminos și nu e deloc timpul de a merge la culcare. Da, vă invit să descoperim împreună cartea „Băiatul în pijama în dungi”, iar dacă ai citit-o sau ai văzut filmul, îți pot spune că are să-ți placă și are să-ți culeagă o lacrimă chiar dacă o vei reciti.
Dezastrul, coșmarul clădit cu cadavre și sânge de către liderul nazist Adolf Hitler și dorința lui obsesivă de a nimici evreii, a fost povestită diferit și foarte mult, dar mai puțin Holocaustul a trecut prin trăirile copiilor. Mulți critici literari au pufnit și au strâmbat din nas declarând că tragedia sub nume de Holocaust nu poate fi redată prin trăirile unui copil, însă, mulți alții consideră că poate. Anume naivitatea lui Bruno te face să simți și să-ți fie frică atunci când lui îi este frică.
Micuțul Bruno te cucerește chiar din primele pagini. Curiozitatea, bunătatea și deschiderea lui te aduce în povestea depănată de Boyne. Băiatul trăiește o viață liniștită și fericită în Berlin. Singurele lui griji sunt cum să se distreze cu cei trei prieteni și să alunece pe lunga balustradă a casei. Însă, totul se schimbă când tatăl lui este promovat în grad și întreaga familie trebuie să se mute într-un orășel gri, trist și plin cu militari înarmați, cu figuri posace. Băiețelul este dezamăgit să vadă că noul lor cămin este de fapt singura casă din împrejurimi, o locuință mohorâtă și anostă, iar în apropiere este o „fermă”, înconjurată cu sârmă ghimpată și păzită de un șir de soldați. Bruno nu știe că acesta este Auschwitz, cel mai mare lagăr de exterminare nazist, unde cel puțin 1,1 milioane de persoane au fost omorâte prin înfometare, împușcați sau sufocați în camerele de gazare, ascunse sub forma unor dușuri.
Dar haideți să nu vă spun cum se va încheia această istorie. Vă las să o descoperiți singuri, alături de Bruno și noul lui prieten îmbrăcat în pijama în dungi… Lectură și vizionare plăcută.
