Connect with us
"
"

Cultură

Cartea care te pune în pielea unui copil de 9 ani la Auschwitz

Publicat

pe

PE SCURT

„Băiatul cu pijamale în dungi” este cartea care, deși are personaje inventate, totuși îți povestește în amănunte realitățile dure din timpul celui de al Doilea Război Mondial.

Cartea a fost publicată în anul 2006, iar scriitorul irlandez John Boyne spune că primele schițe ale istoriei le-a scris în doar două zile și jumătate. „Dormeam puțin și mă grăbeam să revin la schiță”, povestește el într-un interviu. Dar nu e totul atât de simplu precum pare. Înainte de a scrie acestă istorie, Boyne s-a documentat minuțios timp de aproape 20 de ani. Citea foarte mult despre Holocaust, despre acel fragment tragic din istorie. 

PE LUNG

Această istorie este una cu personaje inventate, dar care ne prezintă veridic realitățile de atunci. Doar că această poveste nu este una fericită, ci o poveste dureroasă reflectată prin ochii unui copil de 9 ani, care nu înțelege de ce atât de mulți oameni lucrează la o fermă înconjurată de sârmă ghimpată și de ce toți ei poartă pijamale în dungi, deși afară este luminos și nu e deloc timpul de a merge la culcare. Da, vă invit să descoperim împreună cartea „Băiatul în pijama în dungi”, iar dacă ai citit-o sau ai văzut filmul, îți pot spune că are să-ți placă și are să-ți culeagă o lacrimă chiar dacă o vei reciti.

Dezastrul, coșmarul clădit cu cadavre și sânge de către liderul nazist Adolf Hitler și dorința lui obsesivă de a nimici evreii, a fost povestită diferit și foarte mult, dar mai puțin Holocaustul a trecut prin trăirile copiilor. Mulți critici literari au pufnit și au strâmbat din nas declarând că tragedia sub nume de Holocaust nu poate fi redată prin trăirile unui copil, însă, mulți alții consideră că poate. Anume naivitatea lui Bruno te face să simți și să-ți fie frică atunci când lui îi este frică. 

Micuțul Bruno te cucerește chiar din primele pagini. Curiozitatea, bunătatea și deschiderea lui te aduce în povestea depănată de Boyne. Băiatul trăiește o viață liniștită și fericită în Berlin. Singurele lui griji sunt cum să se distreze cu cei trei prieteni și să alunece pe lunga balustradă a casei. Însă, totul se schimbă când tatăl lui este promovat în grad și întreaga familie trebuie să se mute într-un orășel gri, trist și plin cu militari înarmați, cu figuri posace. Băiețelul este dezamăgit să vadă că noul lor cămin este de fapt singura casă din împrejurimi, o locuință mohorâtă și anostă, iar în apropiere este o „fermă”, înconjurată cu sârmă ghimpată și păzită de un șir de soldați. Bruno nu știe că acesta este Auschwitz, cel mai mare lagăr de exterminare nazist, unde cel puțin 1,1 milioane de persoane au fost omorâte prin înfometare, împușcați sau sufocați în camerele de gazare, ascunse sub forma unor dușuri. 

Dar haideți să nu vă spun cum se va încheia această istorie. Vă las să o descoperiți singuri, alături de Bruno și noul lui prieten îmbrăcat în pijama în dungi… Lectură și vizionare plăcută.

Cultură

Avem sau nu fericire? Dilema cititorilor naționali

Publicat

pe

De către

Fericirea este o unitate filozofică atât de relativă, încât literatura universală și națională aproape că a ajuns să o anuleze, ca fiind aproape rușinoasă. Da, la acest gând m-a dus o interacțiune cu o figură destul de vocală a mediului de lectură național, căruia nu o să-i dau numele, dar despre care a cărui reacție îmi doresc să vorbesc în rândurile ce urmează. Rog să-mi acordați atenție, pentru că de această dată nu este un text de analiză sau critică literară. Nu este un text expres despre literatură, dar… Este despre înțelegerea corectă sau incorectă a acesteia, pe segmentul fericirii.

Articol de Corina Moisei-Dabija

Nu sunt expert în ale fericirii, dar atunci când sunt învinuită că nu știu ce semnifică aceasta sau că adevărata fericire nu există, pentru că așa au zis „marii filozofi”, am o reacție firească de aversiune. De ce? Pentru că tendința de a ne victimiza și de a ne automutila spiritual este atât de la modă, încât am uitat cu toții aproape tot ce ne leagă de acest fenomen. Cu siguranță, literatura nu face excepție. Cred, estimativ, că 90% din toată literatura mondială este despre nefericire în aproape toate dimensiunile acesteia. Dar, scopul prioritar al cititorului este de a căuta chiar și acolo grăuntele de fericire și extaz artistic.

Să fie înțeles corect. Nu mă refer la fericirea vândută în cărți motivaționale sau la acea pseudo-fericire din romanele siropoase de bulevard. Haideți să privim fericirea multidimensional, să nu ne axăm doar pe percepția minusculă, incubată de o societate în care este tare la modă să fii trist. Am decis pentru acest vorbesc despre trei cărți fundamentale în care există fericire în ciuda nefericirii:

Fericire prin posesiune: Romanul „Ion” de Liviu Rebreanu

Știu. Am fost speriați de curricula școală. Am urât tot ce era legat de Rebreanu, pentru că ne era băgat forțat pe gât, iar noi, elevii, eram impotenți în fața tăvălugului programei școlare. Dar, acest roman al pământului are în sine ascunsă esența unei fericiri legate de posesiune. Legătura dintre Ion și dorința acestuia de a avea țărână, de a fi proprietar. Evident, o astfel de fericire obsesivă nu are nimic din noțiunea uzuală, dar este o extensie firească, o expresie a propriilor nevoi. Apropo, meritul lui Rebreanu este că a disecat instinctele firești, inclusiv cele legate de percepția umană asupra fericirii.

Fericirea prin dragoste: Romanul „Anna Karenina” de Lev Tolstoi

Oh, presimt o avalanșă de remarci în acest sens, dar nu putem trece cu vederea fenomenologia lui Tolstoi, care a depășit, la vremea sa, dimensiunea unui nobil avut și a transpus perceptele dogmatice în scrierile sale. Evident, ar fi bizar să spunem că exemplul Annei Karenina este unul de totală fericire, dar dragostea extraconjugală, amorul tăinuit poate fi considerat, cu siguranță, una dintre formele ciudate ale fericirii. Dar, în acele momente ecliptice de extaz, Anna Karenina încearcă o anumită stare fericită, total dezinvoltă, departe de șabloanele societății în care viețuiește.

Fericirea prin tradiție: Piesa „Casa mare” a lui Ion Druță

Debutul lui Druță cu această piesă, în care se dezvăluie greutatea triunghiului conjugal, are o urmă de fericire stranie, și anume cea de aflare în sânul casei, acolo unde parcă nu este loc de superficialitate, unde acea Vasiluță este străină, dar parcă împăcată. Iarăși, nu putem vorbi aici doar de o simplă percepție, ci despre o fericire aparte, neînțeleasă și nițel sălbatică.

Avem sau nu fericire?

Răspunsul la această întrebare este ascunsul în miezul unei singure dileme: este oare fericirea obiectul unui adevăr absolut? Cu siguranță, nu. Mai ales pentru că prezumă dreptul fiecăruia de a se declara, de a fi sau a nu fi fericit. Cred că fericirea ține de un domeniu aparte, în care nici filozofii, nici „specialiștii în domeniu” nu au dreptul și expertiza de a se expune, iar aceasta rămâne a fi un Sfânt Graal al fiecărui om. În cazul literaturii, alegerea de a găsi sau nu fericirea în cărți ne aparține.

Citește mai departe

Cultură

2 cărți mai mult sau mai puțin fericite

Publicat

pe

De către

Mă fascinează inteligența emoțională. Ador oamenii empatici. Scriu cu drag despre emoție ca parte inerentă a dezvoltării Sinelui. Dar tot mai frecvent, am senzația că lumea noastră îmbracă haina sumbră a austerității. În caz contrar, riscă să fie catalogată drept neserioasă sau prea infantilă. De aceea, ne tragem măștile pe față și afișăm conduita solicitată, pentru că așa dă bine.

Articol de Corina Moisei-Dabija

Observ acest lucru, în mod involuntar, pe forumuri de carte, în chat-uri comune, în care orice tentativă de a te declara fericit este privită cu aceeași reacție de parcă ai recunoaște că ești dușman al poporului. Chiar și în literatură se resimte acut laitmotivul (ne)fericirii ca dimensiune fără de care existența umană nu ar mai avea relevanță. Iată de ce am optat, astăzi, să scriu despre 2 cărți care sunt mai mult sau mai puțin fericite.

„Geografia fericirii” de Eric Weiner, tradusă la Editura Niculescu

Eric Weiner este jurnalist și autor de carte, dar pe lângă toate un om de o înaltă factură intelectuală cu potențial analitic și critic. Spune despre sine că este un scriitor morocănos și că fericirea este pe cât de iluzorie, pe atât de inutilă.

Acesta pleacă într-o călătorie prin 8 țări, în căutarea acelui Graal al tuturor veacurilor: fericirea. Însemnările acestuia pot fi catalogate drept un jurnal de voyageur profesionist, care încearcă să despice firul în șapte și să găsească esența stării de bine, inerente fiecărei țări.

Unele istorisiri sunt pertinente, scrise într-o cheie aparte, încărcate cu umor:

  • Întotdeauna am crezut că fericirea se află imediat după colț. Șmecheria e să găsești colțul potrivit.”
  • Ține de natura umană faptul că ne face plăcere să-i privim pe alții angrenați în acțiuni agreabile. Astfel se explică popularitatea de care se bucură două domenii de activitate: pornografia și cafenele“.

Dar iată istoria sejurului în Moldova m-a atins dureros de mult. De ce? Pentru că nu putea să fie mai clișeizată decât ne-a servit-o autorul. Toate relele s-au rezumat la observații despre „femei care se îmbracă și machiază ca prostituatele” sau că „vinul moldovenesc este cel mai prost vin băut vreodată”. Oare se poate lua imaginar la pumni un autor? Cred că am fost la un pas.

Revenind la istoria noastră, apare o întrebare firească: a găsit sau nu fericirea Weiner? În principiu, acesta a reușit să găsească mai multe dimensiuni ale fericirii, specifice unor realități sociale din diferite țări și de pe diferite continente. Dacă ești interesat de conduita și nivelul de empatie a unor state, precum Elveția, Qatar sau Islanda, atunci cred că acest volum o să-ți fie pe plac.

„Algebra fericirii” de Scott Galloway

Suntem pe val, în prezent, cu literatura motivațională. Cărțile destinate dezvoltării profesionale sau personale se vând ca pâinea caldă, iar cititorii sunt tot mai răsfățați în acest sens. Și pentru că sunt destul de flexibilă în materie de lecturi, am decis că est momentul oportun să bifez și o astfel de lectură.

„Algebra fericirii” este un carnet de idei și reflecții cu și despre fericire. Un carnet în care Scott Galloway, antreprenor / profesor universitar, își creionează toate simțămintele față de experiențele sale empatice.

Scrisă într-o manieră foarte simplistă și aerisită, cartea nu are pretenția de fi o expresie de înaltă scriere creativă. Este mai curând o tentativă foarte stângace de a vinde anumite iluzii, anumite strategii care mi se par mult prea individuale și subiective.

Acest titlu ar merge de minune, atunci când ai nevoie de o descărcare emoțională și de o ceașcă mare cu cacao.

De ce doar 2 cărți? Cumva le-am experimentat în diferite auditorii on-line și reacțiile mi-au depășit așteptările. Concluziile mele sunt grupate în două:

  • Avem mulți cititori cărora le este comod să propage nefericirea, deoarece asta le asigură vizibilitate. Da, auto-compătimirea e un soi de PR longeviv.
  • Avem cititori curioși, pe care conceptul de fericire îi activează, îi transformă în veritabili cercetători.

Vreau să las acest text cu final deschis și să te întreb: Ești fericit?

Citește mai departe

Cultură

Cum e să ai un club de carte în Moldova?

Publicat

pe

De către

Cluburile de carte sunt asociate, de cele mai multe ori, cu iz de naftalină și de învechit. Se pare că cititorul din Moldova crede că doar femeile după 50 sau bărbații decrepiți mai pot trece pragul unui astfel de eveniment. Anume această idee mi s-a cuibărit mie în cap, când am decis că este cazul să pun fundamentul unui club de carte lunar. Pentru că a fost un concept plămădit de vreo doi ani, mi-am pus speranțele și entuziasmul în receptivitatea cititorilor noștri. Iar acum sunt gata să trasez niște concluzii.

Articol semnat de Corina Moisei-Dabija

În primul rând, avem de a face cu o groază de stereotipuri. Cel mai răspândit este: „Aoleu, voi fi obligat(ă) să citesc o carte anume!”. Înțeleg de unde ia naștere această idee, dar credeți-mă pe cuvânt, la un astfel de eveniment nu este loc de standarde școlare. Nu sunteți obligat să rostiți nici măcar un cuvânt, dacă nu vreți. Ideea fundamentală este, evident, să promovăm lectura. Iată aici intervine elementul surpriză. Cum să faci acest lucru fără să obosești membrii clubului? Eu am mers pe ideea că orice întrevedere va fi centralizată pe un subiect concret, nu pe o carte, fapt care le oferă celor implicați posibilitatea de a se bucura de diversitate și libertate.

În al doilea rând, nu există sprijin din partea editurilor sau retailerilor de carte. Știu că această frază poate trezi reacția celor care fac parte din această afacere de carte, dar citând unul dintre personajele pe care le-am abordat în acest sens: „trebuie să fii mai mare și mai vizibil pentru ca noi să îți oferim sprijin”. Ce înseamnă în viziunea lor mare și vizibil? Probabil, clubul meu de carte ar trebui să fie amplasat pe un stadion și să scandeze: „Vrem cărți de la X sau Y!”. Pur subiectiv, acest lucru mi se pare o absurditate crasă. Ce nevoie aș mai avea de ajutor, dacă deja aș fi mare sau vizibilă? Intuiesc în acest sens, că primează doar interesul economic.

În al treilea rând, tot ce faci în cadrul clubului ține exclusiv de standardele de calitate pe care ți le impui. Încă o fațetă a monedei e că poți primi ajutor de la jucătorii pieței de carte doar dacă faci compromisuri. Vrei să te sprijinim? Ia niște cărți de calitate dubioasă și pune-le în dezbatere. Nu știu dacă, în acest sens, e cazul să te compromiți sau să faci concesiuni. Poate că e mai potrivit să refuzi un astfel de parteneriat defectuos.

Evident, acest text nu a fost gândit ca un reproș, ci ca un soi de concluzie. Înțeleg realitățile Moldovei, percep mesajul editurilor/librăriilor care vor vânzări bune, dar mi se pare trist că micile proiecte de suflet sunt sortite să supraviețuiască mai mult sau mai puțin timp.

Ce mi-a plăcut la această experiență? Entuziasmul cititorilor. Da, la noi se citește bine, se citește de calitate, iar membrii clubului #CitimPentruSchimbare sunt deschiși la minte, gata să dezbată teme actuale și să transmită un mesaj important cu privire la cărți. Voi mai continua tradiția? Bineînțeles. Din simplu motiv că vreau să aduc și aici, la noi, ideea unui citit de calitate și să transform un club de carte într-o obișnuință sănătoasă.

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

Divertisment2 ore în urmă

Topul celor mai așteptate documentare din acest an

PE SCURT De la Hillary Clinton la scandalul monopolului McDonald’s, 2020 s-ar putea să depășească poveștile istorisite anul trecut. Boomul...

Social23 de ore în urmă

Moldova.org recomandă: TakieDela, Formula-as, Recorder

PE SCURT În fiecare weekend, echipa Moldova.org recomandă spre lectură articole publicate de instituții de jurnaliști pe care le urmărim...

Divertisment24 de ore în urmă

Oamenii de succes care au eșuat înainte să se ridice

PE SCURT De câte ori te-ai ciocnit de obstacole care te făceau să crezi că nu vei mai reuși niciodată?...

DivertismentO zi în urmă

Rețeta săptămânii: Cremă cu șuncă și ciuperci

PE SCURT Îți place Jamie Oliver, bucătarul englez care a devenit faimos după ce a demonstrat întregii lumi cât de...

CulturăO zi în urmă

Cine face film în Moldova

PE SCURT La 20 ianuarie, în cadrul „Galei Cineaștilor 2020”, au fost premiate cele mai bune filme, dar și cei...

Social2 zile în urmă

Poți să-ți faci operație plastică și să rămâi feministă?

PE SCURT Fac modificările cosmetice parte dintr-o nouă eră a „iubirii de sine”? Sau ideologia feministă este interpretată greșit?, se...

Social2 zile în urmă

Cecenii „tratează” homosexualitatea cu Coranul și alte știri agasante

PE SCURT Președintele Dodon greșește de trei ori denumirea statului în care pleacă într-o vizită, trei familii din Chișinău sunt...

Advertisement

Politică

Justiție3 zile în urmă

În vâltoarea justiției: Dosare penale pe numele mai multor procurori un denunț și o suspendare

PE SCURT Liderul Platformei DA Andrei Năstase a depus un denunț penal pe numele președintelui Dodon, cerând urmărirea penală a...

Politică4 zile în urmă

Salarii mai mari pentru medici și modificări în Constituție. Cu ce s-a ocupat astăzi Guvernul

PE SCURT Salariile medicilor se vor majora cu 10%, bibliotecile publice vor presta pe lângă serviciile gratuite și servicii contra...

Politică4 zile în urmă

Pe limba partidelor. Legea Magnitsky, Alexandru Rjavitin și Procuratura Generală

PE SCURT Trei formațiuni politice din Parlament au susținut săptămâna curentă, conferințe de presă, în cadrul cărora au făcut declarații...

Politică5 zile în urmă

Despre Aeroportul Chișinău, criminalitate, Plahotniuc și „tușoncă”. Ce a declarat Igor Dodon după CSS

PE SCURT Statul vrea să rezilieze contractul privind concesionarea Aeroportului Chișinău și examinează trei posibilități în acest sens. Dacă noul...

PoliticăO săptămână în urmă

Vacanțele de lux ale familiei Dodon în ultimul deceniu: Maldive, Seychelles, Dubai 

PE SCURT Politicianul Igor Dodon, conturile căruia, în ultimii 15 ani, au fost alimentate, oficial, doar din bugetul de stat,...

PoliticăO săptămână în urmă

[SONDAJ] Câte partide ar ajunge în Parlament la anticipate și cu cine s-ar confrunta Dodon la prezidențiale

PE SCURT Dacă duminica viitoare ar avea loc alegeri parlamentare anticipate, în Legislativ ar accede doar trei formațiuni politice, iar...

ExterneO săptămână în urmă

Who is Mihail Mișustin? Noul premier rus, omul care joacă hochei „cu cine trebuie”

PE SCURT Președintele rus Vladimir Putin a lansat pe 15 ianuarie mai multe inițiative de modificare a Constituției. Imediat după...

Advertisement

Opinii

ianuarie 2020
L Ma Mi J V S D
« dec.    
 12345
6789101112
13141516171819
20212223242526
2728293031