De bine sau de rău, ultimele alegeri au fost cele mai puțin geopolitice din ultimii ani. Socialiștii au fost cam apatici, spre nemulțumirea rușilor. Pro-europenii au fost divizați între democrații pro-Moldova și blocul ACUM, al cărui mesaj a fost mai mult despre corupție și democrație, iar Ilan Șor a fost pro-Monaco. Totuși, discuțiile despre mâna Moscovei, americani și români nu au lipsit cu totul, iar un bilanț geopolitic al acestor alegeri e binevenit.
Rusia
Moscova și-a oferit, după cum și era de așteptat, tot sprijinul socialiștilor. Valeriu Pașa de la Watchdog.md afirmă chiar că implicarea rușilor în aceste alegeri a fost una fără precedent. Cu atât mai surprinzător e rezultatul slăbuț al PSRM, care a luat „doar” 35 de mandate. O fi partidul cu cei mai mulți deputați, însă e departe de avea o majoritate, ori anume asta le promitea Dodon susținătorilor săi din Moldova și de la Kremlin, iar sondajele confirmau posibilitatea acestui scenariu.
Socialiștii au pierdut însă câteva dueluri prin teritorii cu candidații PDM, iar Ilan Șor a început să atragă o parte din pensionarii care altfel ar fi votat steluța. Sunt câteva motive pe care le putem intui: mandatul prezidențial al lui Igor Dodon până acum i-a adus mai multe suspendări decât succese, ba chiar i-a restrâns posibilitățile de a face campanie pentru PSRM ca șef al statului. Mai importantă însă, după cum notează și un nemulțumit jurnalist rus, e adoptarea sistemului mixt pentru care au votat și socialiștii. Potrivit lui Mihai Rostovschii de la mk.ru, șansele PSRM de a obține o majoritate de 51 de deputați au dispărut odată cu adoptarea mixtului. Era clar din start că noul sistem cu circumscripții locale îi va avantaja pe democrații care reușiseră să „atragă” în PDM majoritatea primarilor din țară.
Totuși, nu putem spune că rezultatul alegerilor de duminică a fost un eșec pentru ruși. În pofida unor conflicte de fățărie, cu jurnaliști expulzați și dosare penale fără finalitate, relația lui Vlad Plahotniuc cu Kremlinul nu e rea, altfel nu ar fi ajuns Vasile Botnari director Moldovagaz în 2017-2018. Anunțul pre-electoral că rușii i-au deschis șefului PDM un nou dosar penal a avut o singură consecință: i-a permis lui Vlad Plahotniuc să se victimizeze un pic, să se erijeze în luptător cu expansionismul rus și să câștige un pic de credibilitate în fața alegătorilor pro-europeni, poate chiar și a unor parteneri de dezvoltare. Plahotniuc nu e omul rușilor, însă e un om cu care ei pot lucra.
Transnistria
Tiraspolul a fost un fel de actor surpriză la aceste alegeri. Deși stânga Nistrului e văzută adesea ca un fel de colonie rusească, grupul Sheriff demonstrează în ultimii ani că Transnistria e un actor aparte ce merită tratat ca atare. Succesele din negocierile Chișinăului cu Tiraspolul, precum accesul la terenurile agricole pentru țărani, plăcuțele neutre, școlile cu predare în română și altele, toate au fost posibile datorită înțelegerilor din umbră dintre Vlad Plahotniuc și cei de la Sheriff. Întâlnirile diverșilor demnitari OSCE, alde Franco Frattini și Claus Neukirch, cu șeful democrat confirmă asta.
Astfel, în circumscripțiile din stânga Nistrului nu au câștigat candidați socialiști, ci doi independenți apropiați democraților. PSRM a primit un vot de consolare pe listele proporționale.
Mobilizarea alegătorilor din Transnistria i-a alarmat pe mulți moldoveni de pe malul drept. Chiar dacă transnistrenii au fost cumpărați, chiar dacă ei nu au habar despre politica de dincoace de Nistru, ei sunt, cel puțin oficial sau teoretic, concetățenii noștri. Aceasta e o problemă care ar trebui să le dea de gândit tuturor politicienilor, analiștilor și funcționarilor de la Chișinău. Orice formă de reintegrare a țării va presupune includerea populației din stânga Nistrului în procesele politice din Moldova, inclusiv în alegeri. Cei peste 37,000 de transnistreni de duminică sunt doar un fel de teaser trailer.
România
Amploarea și vigoarea forțelor unioniste sunt luate uneori ca un indicator privind influența României în Moldova. La ultimele alegeri, unioniștii au fost praf. PL, din disperare, a trântit harta României Mari pe sigla lor din buletinul de vot, însă nici asta nu i-a ajutat. Partidele unioniste mărginașe ca PNL sau Democrația Acasă tot mărginașe au rămas. Convenția Euro-Unionistă nici nu a mai participat la alegeri, iar Traian Băsescu a anunțat că nici PUN nu va participa și a îndemnat lumea să voteze cu ACUM. Desigur, unii unioniști au ajuns în Parlament pe listele ACUM și PDM, însă unionismul a fost practic absent ca forță politică închegată la aceste alegeri.
Guvernarea de la București, se pare că, are propriile probleme pentru a acorda prea multă atenție Chișinăului, iar partenerul preferat rămâne tot Vlad Plahotniuc și democrații săi. Prietenia PSD-PDM e una strânsă: România, care-și asuma mai demult rolul de mijlocitor între UE și Moldova, a ignorat toate criticile UE legate de sistemul mixt și anularea rezultatului alegerilor locale din Chișinău. Dimpotrivă, eurodeputații PSD au apărat guvernarea de la Chișinău în Parlamentul European. Spre deosebire de UE, România nu a insistat pe condiții pentru ajutorul oferit. Între timp, unele surse mass media finanțate de la București aproape că s-au transformat în presa de partid a democraților.
Pe scurt, România nu pare foarte interesată de Moldova acum, însă partidele de la putere de pe ambele maluri ale Prutului se înțeleg foarte bine. Succesul democraților nu poate decât să le placă tovarășilor social-democrați de la București.
UE
Europenii sunt probabil cel mai dezamăgiți de rezultatul alegerilor, după cum reiese din comunicatul publicat. Ei enumeră încălcările comise în timpul votării, amintesc de avertizările lor despre sistemul mixt și se observă că s-a întâmplat exact ceea de ce le-a fost frică. Finalul comunicatului e cel mai interesant. Ei afirmă că vor lucra cu „acele persoane din Republica Moldova care sprijină procesul de reformă” (those in the Republic of Moldova who support the reform process). Nu vor lucra cu, să zicem, autoritățile, guvernul, Moldova, dar cu „acele persoane”. Asta înseamnă, probabil, opoziția pro-europeană, societatea civilă și poate ceva autorități locale. Desigur, asta mai înseamnă că europenii sunt pesimiști față de configurația viitoarei guvernări.
