Connect with us
"
"

Cultură

„Beautiful Corruption” – De ce ne îndrăgostim de ea?

Publicat

pe

V-ați gândit cândva cum ar putea fi corupția frumoasă? Și ce anume o face așa? De ce este atât de atrăgătoare pentru oamenii cu mulți bani și pentru cei cu puțini bani? Regizorul Eugen Damaschin și-a propus să ne contureze trăsăturile, formele generoase ale corupției.

A adunat un geamantan plin cu istorii reale, pe care le-a concentrat într-un singur personaj fictiv. „Toate aceste istorii și personaje sunt reale, cu excepția protagonistului. El este ca un fir de ață care unește toate aceste istorioare”, spune regizorul moldovean.

Enlarge

IMG_0032
Eugen Damaschin, regizorul filmului „Beautiful corruption”

„Beautiful corruption” este filmul de debut al tânărului regizor Eugen Damaschin. Stă ușor timid și neîndemânatic pe scenă, în fața unui ecran mare. Recunoaște că este prima dată, așa, în fața oamenilor, dar nu confortabil așezat pe scaunul din sala de cinema. „Cineva spunea că acest film ar fi o oglindă a societății. Eu, însă, consider că nu este așa. Când ne privim în oglindă vrem să ne vedem frumoși. De aceea, mai tragem puțin burta în spate, ne îndreptăm, ne aranjăm părul. Însă, acest film nu vrea să înfrumusețeze realitatea. El este, de fapt, o expresie artistică, inspirată din realitățile de astăzi”, susține acesta, nerăbdător să vadă reacția publicului la pelicula la care a lucrat timp de un an și jumătate.

„Pentru noi, filmul este o provocare, care face să te gândești la ceea ce se întâmplă în țară. Ambasada a susținut financiar acest proiect, însă nu s-a implicat deloc în procesul de realizare. Așa că, este un film sută la sută moldovenesc”, susține Jonathan Wolfington, reprezentantul Ambasadei Statelor Unite la Chișinău.

Enlarge

IMG_0005
Sala de cinema, cu 10 minute înainte de începerea filmului

„Dar în Moldova poți vorbi despre altceva în afară de bani?”, se întreabă personajul principal. Nu, în Moldova nu prea poți vorbi despre altceva, cel puțin asta vedem din ceea ce i se întâmplă lui Andrei, rol jucat de actorul Igor Babiac.

Filmările au avut loc în perioada aprilie-iunie, în peste 30 de locații din Chișinău, Strășeni, Criuleni, dar și în studiourile Moldova-Film.

În perioada 1-4 octombrie, începând cu ora 16.00, la Cinematograful Patria Loteanu din Chișinău, puteți viziona filmul „Beautiful corruption”. Tot în această toamnă, pelicula va fi prezentată în cadrul caravanei organizată în peste 70 de localități ale țării. Intrarea este liberă.

Cultură

3 recomandări cinefile de la Oana

Publicat

pe

De către

Se zice că 3 e un număr care vine cu un gram de noroc. În cazul nostru, a treia săptămână de filme și a patra săptămână de izolare pentru mine vine cu alte trei filme pe care sistemul meu cerebral le percepe ca fiind relevante pentru mine acum. Metoda mea de a alege ce filme propun este total aleatorie, din toate filmele pe care le-am acumulat în toți anii în care am fost conștientă că privesc un film, voi propune mereu filmele cu care rezonez sentimental în momentul în care scriu. Dacă ar fi să scriu peste o zi, să zicem, s-ar putea să aleg alte filme. Așa că această săptămână mă gasește cu această alegere: Camera Buff(1979), Cries and Whispers (1972) și L’Eclisse (1962).

Camera Buff (1979) r. Krzysztof Kieslowski

Nu văzusem de mult un film care să mă facă să râd în hohote, însă unele secvențe din Camera Buff au avut acest efect asupra mea. Filip (Jerzy Stuhr) își cumpără o cameră de 8mm în timpul sarcinii soției sale pentru a filma evoluția fiicei sale. I se cere să înregistreze a douăzecea aniversare a companiei de stat în care lucrează, când șefii află că el este singurul cu o cameră foto. Pe măsură ce face filmul, instinctele sale de regizor sunt trezite. Șeful companiei trimite filmul său într-un festival de film industrial, iar Filip începe drumul său în calitate de cineast. Pe toată durata filmului, se pare că Filip trebuie să aleagă între familie și film. Deși ar părea că nașterea fiicei lui ar fi un impuls pentru maturizarea lui Filip, până la urmă camera de filmat are acest rol.

Cries and Whispers (1972) r. Ingmar Bergman

Ingmar Bergman rămâne unul dintre regizorii mei preferați. M-am simțit din prima atât de apropiată de subiectele pe care le abordează și, preferând să cred în puterea stelelor (uneori), nu am putut să mă abțin. Așa am aflat că pe lângă frica aproape obsesivă de moarte, ne leagă și aceeași zodie. Când am văzut prima oară Cries and Whispers nu puteam să mă hotărăsc ce mă lasă cu gura căscată: subiectul lui Bergman sau cinematografia lui Sven Nykvist. În volumul său Images: My Life in Film, Bergman spune următoarele despre Cries and Whispers: „Cred că filmul – constă din acest poem: o ființă umană moare, dar, ca într-un coșmar, devine blocată la jumătate și pledează pentru tandrețe, milă, izbăvire. . .“ .

Agnes (Harriet Andersson) este bolnavă de doisprezece ani. Filmul observă ultimele etape ale agoniei sale și primele zile de după moartea ei. „Blocatăla pat pe durata agoniei sale, întorcându-se mereu cu gândul în copilărie la imaginea mamei și apoi blocată între viață și moarte, Agnes face legătura între restul personajelor. Culoarea roșie care predomină în imaginea acestui film te face sa te simți „blocat” la rândul tău în spatele propriilor pleoape închise sau în burta mamei. Bergman folosește patul de moarte, mortalitatea, ca un moment de cotitură în viața personajelor, un moment de judecată.

L’Eclisse (1962) – r. Michelangelo Antonioni

La suprafață L’Eclisse este o simplă poveste de dragoste, personajul său principal Vittoria (Monica Vitti) încheie o relație cu Riccardo și trece la o nouă aventură cu Piero (Alain Delon). Primul aspect izbitor al filmului este abaterea de la structura narativă clasică a dramei romantice moderne. Filmul este, de asemenea, punctul culminant al unei trilogii despre Eros, artă, afaceri și înstrăinarea emoțională în lumea contemporană care a consolidat reputația internațională a lui Antonioni, precedată de L’avventura (1960) și La notte (1961), fiind cel mai radical dintre cele trei, atât prin sfidarea convențiilor narative, cât și în lirismul său asupra absenței și a dorinței. Antonioni ne lasă pe tot parcursul filmului cu sentimentul că urmează ceva inedit, că ne aflăm într-o continuă căutare, sau poate mai bine spus așteptare, reprezentând astfel „plictiseala” anilor ‘60. Fiecare gest sau declarație de dragoste pare falsă, plastică atunci când este susținută de expresiile actorilor, total împietrite în această stare de plutire.

Un film perfect pentru starea de plutire în care „dansăm” și noi acum.

Atât pentru această săptămână, aveți grijă de voi!

Citește mai departe

Cultură

Salut! Sunt Oana și o să-ți recomand săptămânal filme

Publicat

pe

De către

Mereu mi-a fost greu să mă prezint în mod serios în fața cuiva, dar cred că cea mai simplă introducere ar fi:

Bună, sunt Oana Rusu, sunt studentă la Imagine de film și TV și filmez/montez reportaje pentru Moldova.org. Dragostea mea față de film s-a născut cam odată cu mine. Ai mei fiind actori, am avut bucuria să văd multe filme bune de când eram copil și să ascult discuțiile lor după vizionări. În adolescență, dragostea mea pentru film a fost betonată de prima filmare serioasă, lungmetrajul „Lumea e a mea” (r. Nicolae Constantin Tănase), care poate fi vizionat pe Netflix în România și pe CINEPUB în Republica Moldova. Tot atunci am luat decizia de a urma calea filmului după liceu.

Aceasta este prima mea încercare timidă de a scrie despre filme. Nu credeam că o să vină prea curând această zi, dar autoizolarea mi-a dat această ocazie. Pe mine filmele mă ajută să mai uit puțin despre ce se întâmplă afară, așa că am făcut o listă cu trei filme alese aleatoriu din topul preferatelor mele.

Moonrise Kingdom (2012) – r. Wes Anderson

Wes Anderson nu dă greș niciodată în procesul de a crea o lume aparte, de poveste, în care vizualul bucură în fiecare secundă prin compoziție și culoare. Firul narativ al acestui film este destul de simplu: o fată și un băiat se îndrăgostesc și decid să fugă impreună; în timp ce părinții fetei și câțiva localnici pornesc în căutarea lor, o furtună se apropie de insula pe care are loc acțiunea.

În Moonrise Kingdom, Wes Anderson explorează câteva întrebări pe care poate ni le punem și noi acum: De ce avem nevoie de alți oameni în viețile noastre? Cum ne procesăm emoțiile atunci când suntem îndepărtați de alții? Este posibil ca cineva să ne schimbe viața într-un mod semnificativ? Într-un film cu personaje de toate vârstele, aceste întrebări complexe sunt explorate prin ochii copiilor. Emoțiile copiilor nu sunt mai puțin valide sau complexe decât cele ale adulților, dar ei procesează toate aceste emoții mai simplu, mai direct, un mod din care adulții au multe de învățat dacă își dau timp să asculte și să se asculte.

The Fall (2006) – r. Tarsem Singh

Într-un spital din Los Angeles, în anii 20, o fetiță (Alexandria) se împrietenește cu un cascador (Roy) cu picioarele paralizate în urma unei căzături. Ce este probabil cu adevărat minunat la această poveste este felul în care aceste două personaje se împrietenesc.

Roy este depresiv în urma căzăturii și a faptului că dragostea vieții lui l-a părăsit pentru altcineva. Hotărăște să se sinucidă, dar fiind imobilizat, o folosește pe Alexandria pentru a-și duce planul la bun sfârșit. Astfel începe să creeze o poveste, pe care o întrerupe spunându-i fetei că o va termina dacă aceasta ii aduce morfină. Într-o secvență în care Roy încearcă să omoare toate personajele poveștii, Alexandria îi amintește că este și povestea ei, se include și pe ea ca personaj și le salvează pe celelalte.

Pe tot parcursul filmului, Alexandria îi creează lui Roy o nouă perspectivă, o nouă poveste după care poate începe din nou să trăiască. O idee explorată minunat în acest film și un sentiment prezent în actualitatea noastră, de altfel, este faptul că suntem toți conectați între noi. Fiecare persoană pe care o întâlnim este o parte a vieții noastre, noi toți împreună suntem participanți în acest proces complex pe care îl numim viață, iar asta este un avantaj de care ne putem folosi.

În perioada aceasta de pandemie, „The Fall” ne reamintește rolul nostru în viețile celor care ne înconjoară – cum putem schimba ceva radical dacă ne implicăm (sau ne retragem) la timp.

Thelma & Louise (1991) – r. Ridley Scott

„Thelma & Louise” spune povestea a două prietene cu vieți banale ce se hotărăsc să plece într-o călătorie care schimbă destinul acestora în câteva secunde din cauza unei împrejurări nefericite.

Ce face filmul acesta special? Considerat acum un clasic, în 1991, a apărut ca o inovație, punând rolurile feminine pe plan principal. Din acest motiv este considerat de unii ca fiind un film feminist.

După aproape 30 de ani de la apariție, problemele cu care se confruntă protagonistele sunt încă trist de actuale. Cât de departe sunt dispuse să meargă Thelma și Louise pentru a-și recâștiga libertatea și pentru a-și dicta singure regulile? Chiar până la capăt de linie. Călătoria lor este o frumoasă metaforă pentru dorința de a evada din realitatea banală și uneori dură.

Finalul nu are un deznodământ fericit și nici nu ar trebui să aibă. Important în această poveste este procesul prin care trec personajele până a ajunge la acel punct. Mesajul pe care îl transmite filmul este în măduva acțiunii, în felul în care acționează și reacționează. În final, cel mai valoros mesaj cu care rămânem după vizionare este importanța prieteniei, legăturii care se formează prin iubire și încredere. O poveste despre două femei care se reinventează prin dorința de a se încuraja una pe alta și care inspiră multă lume în acest proces.

Atât pentru săptămâna aceasta. Ai grijă de tine și stai acasă!

Citește mai departe

Cultură

Cine a fost Maria Drăgan, artista distrusă de indiferență și sistem

Publicat

pe

De către

PE SCURT

A fost comparată de nenumărate ori cu Edith Piaf a muzicii românești, a ridicat mii de oameni în picioare și a inspirat oamenii prin talentul ei. Maria Drăgan a fost artista plină de energie și bunătate, care, însă, a fost distrusă de indiferența unor oameni importanți din viața ei. 

„A fost un diamant cumpărat, târguit și pierdut, iar noi suntem fericiți că o regăsim în amintirile noastre”, a scris jurnalistul Gheorghe Budeanu în cel de-al doilea volum de amintiri și interviuri „MARIA. Vai, sărmana turturică”.

PE LUNG

Maria Drăgan s-a născut la 23 august 1947, în satul Bălăurești, Nisporeni. Erau șase copii în familie. După absolvirea școlii, Maria a început să lucreze în brigada de legumicultori, iar între pauze și serile scria versuri, picta și cânta. Într-o zi, a decis să-și schimbe viața și a plecat la Chișinău. „S-a pornit la școala de pictură, dar a ajuns la Școala de muzică „Ștefan Neaga”, povestește Gheorghe Budeanu, jurnalistul care a făcut ultimul interviu din viața artistei.

În 1966, la Filarmonică se anunțase fondarea unui ansamblu de muzică populară. Aflând despre asta, Maria, de 19 ani, s-a dus să-și încerce norocul și a reușit. A devenit solista ansamblului „Mugurel”, unde avea un repertoriu de peste 500 de romanțe, doine, bocete. Cânta în limba română, ceea ce, în acea perioadă, reprezenta un adevărat act de curaj. Timbrul plin, colorat și diapazonul larg ridica oamenii în picioare. „A fost o mare artistă cu un destin trist. Cred că ar fi avut un alt destin dacă s-ar fi născut în altă țară și în alte timpuri”, spunea Ion Busuioc, un prieten al artistei.

Maria Drăgan era un om luminos, cald, deschis, care nu înțelegea uneori cruzimea oamenilor care o înconjurau. Scena era un ring de luptă, regulile pe care nu le cunoștea sau pe care nu le accepta. „Am cântat cu tot neamul nostru… am cutreierat țara în lung și-n lat, am văzut oameni aplaudând cu o bucurie pe care doar cântecul adevărat o poate explica. Eram pe atunci naivă și credeam că toți oamenii sunt ca pâinea cea caldă. Of, lume, lume, soro lume… Acum, cu mintea mea odihnită, îmi dau seama că prea bine cântam ca să nu-mi fac dușmani din invidie”, recunoștea Drăgan în ultimul său interviu. 

După destrămarea Ansamblului „Mugurel”, Maria a încercat să-și găsească locul în muzică, dar, nu prea a reușit. Astfel, într-o zi, brusc a dispărut din viața publică, fiind distrusă de regimul infect, care nu tolera cântecele românești și oamenii talentați. A fost nevoită să revină la casa părintească. Era dezamăgită, epuizată și bolnavă. Singurul loc unde și-a găsit de lucru a fost la școala din sat unde s-a angajat ca paznică. Amintirile le-a lăsat în trecut și prefera să nu se mai gândească la succesul pe care l-a avut cândva. De fiecare dată când își auzea cântecele la radio, mergea la iazul de lângă grădină și începea să plângă. 

„Maria era cântecul și cântecul era Maria. Cum spunea un mare artist: cântecul alerga după Maria Drăgan ca un nebun. Ea era îndrăgostită de cântec și a păstrat mereu această dragoste, dar o durea nespus că a fost ruptă brusc de scenă și de oameni. Despre ea se poate de povestit mult, deși viața ei a fost foarte scurtă”, zice Gheorghe Budeanu, singurul și ultimul jurnalist care a realizat un interviu cu artista după ce timp de 9 ani Maria Drăgan a fost ruptă de scenă. „Ea a fost ca un fulger pe bolta muzicii noastre. Noi trăim cu memoria ei. Imaginea ei a rămas tânără, frumoasă și devotată muzicii. Ce poate fi mai frumos de atât?”, se întreabă Budeanu.

La 6 octombrie 1986, la vârsta de 39 de ani, Maria Drăgan se stinge din viață, fiind răpusă de tuberculoză. Este petrecută pe ultimul drum doar de rude.

La 13 septembrie 1996, a fost creată Fundația „Maria Drăgan”, care are drept scop lansarea și promovarea tinerilor interpreți de folclor. În 2001, s-a desfășurat prima ediție a Festivalului-concurs de interpretare a cântecului folcloric „Vai, sărmana turturică”, consacrat interpretei de muzică populară Maria Drăgan. Numele Mariei Drăgan îl poartă astăzi străzi din Chișinău, Nisporeni și Călărași.

Citește mai departe
Advertisement

Ultimele știri

LifestyleO oră în urmă

Pandemia ne-a mutat la sat

PE SCURT Chiar și pâna la pandemia de coronavirus mulți dintre locuitorii marilor orașe din întreaga lume se gândeau că...

Social3 ore în urmă

29 mai 2020. COVID-19, PE SCURT: 55% din pacienți au fost tratați

Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în...

Social22 de ore în urmă

Ce este al doilea val al pandemiei și când să-l așteptăm?

În multe țări numărul persoanelor infectate cu COVID-19 a scăzut, în unele nu se mai înregistrează cazuri noi, iar de...

Economie23 de ore în urmă

Vinul Moldovei în cifre

Republica Moldova este tot mai cunoscută la nivel mondial, datorită Vinului Moldovei – produs al mândriei naționale, ambasador al țării...

EconomieO zi în urmă

VIDEO/ Suport în valoare de 3,6 milioane lei. Acțiunile Kaufland Moldova pe timp de pandemie

Întreaga lume, inclusiv Republica Moldova, continuă să lupte cu pandemia cauzată de noul Coronavirus. De la începutul crizei generate de...

IstorieO zi în urmă

„După 75 de ani, (tot) între mituri și realități”: al Doilea Război Mondial, într-o nouă dezbatere „AntiNostalgia” la Europa Liberă

PE SCURT Astă-seară, la 17.00, Radio Europa Liberă vă invită la o nouă dezbatere online, organizată în cadrul proiectului multimedia...

SocialO zi în urmă

28 mai 2020: COVID-19, PE SCURT: Opt persoane au decedat

Moldova.org îți aduce în fiecare zi doar cele mai importante informații pe care trebuie să le știi despre coronavirus în...

Advertisement

Politică

Politică4 zile în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. Tiraspolul atacă Chișinăul: „Deficit de conștiință și rațiune”

PE SCURT Așa-zisele autorități din regiunea transnistreană redeschid treptat afacerile și instituțiile. 143 de beneficiari și angajați ai internatului psihoneurologic...

PoliticăO săptămână în urmă

De la nostalgie până la tușonkă și hrișcă. Timpuri, pandemie și elite politice

COVID-19 a bulversat întreaga lume, ne-a închis hotarele, ne-a limitat drepturile, ne-a blocat accesul și ne-a îndemnat să stăm acasă....

Politică2 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană. Primul caz de re-infectare, focar major în internatul din Bender și acuzații politice 

PE SCURT Săptămâna 11-17 mai a fost marcată de câteva evenimente în regiunea transnistreană și în relația dintre Chișinău-Tiraspol. Există...

Politică3 săptămâni în urmă

COVID-19 în regiunea transnistreană: sate blocate și ședințe ratate

PE SCURT Săptămâna trecută a fost marcată de câteva evenimente în relația Chișinăului cu regiunea transnistreană. De mâine se relaxează...

Politică4 săptămâni în urmă

COVID-19 în Transnistria. Noi acuzații la adresa Chișinăului. Despre împrumutul rusesc: „forțele pro-occidentale și pro-române controlează Curtea Constituțională”

PE SCURT Săptămâna 27 aprilie – 3 mai s-a dovedit a fi mai intensă pe linia politică Chișinău – Tiraspol....

Politică1 lună în urmă

COVID-19 în Transnistria/ Autoritățile separatiste vorbesc despre „provocări existente în relațiile cu Republica Moldova”

PE SCURT După ce săptămâna trecută la Tiraspol se tiraja mesajul „Chișinăul își deghizează cinic fraudele diplomatice și birocratice prin...

Externe1 lună în urmă

Cum un oraș din Polonia a scăpat de publicitate și ce face Chișinăul

PE SCURT Jurnalistul polonez Dawid Krawczyk povestește cum orașul Nałęczów din Polonia a scăpat de publicitate și a obținut reputația...

Advertisement

Opinii

mai 2020
L Ma Mi J V S D
« apr.    
 123
45678910
11121314151617
18192021222324
25262728293031