Cazul lui Marin Pavlescu, tânărul hărțuit în armată pentru că este homosexual, ilustrează câteva lucruri despre Moldova. În primul rând, că Marin este curajos și că, chiar dacă riscă să fie persecutat sau pedepsit penal pentru dezertare, cazul lui ar putea seta un precedent și salva viețile și sănătatea multor tineri în situații similare.
În al doilea rând, că ceea ce am văzut noi este doar vârful aisbergului, iar cazuri de hărțuire, bullying și violență cel mai probabil se întâmplă mai des decât credem. Am vorbit cu Vadim Vieru, avocat de la Promo-LEX, despre cum sunt respectate drepturile omului în Armata Națională.
Violența se întâlnește des în armată
Armata Moldovei numără un personal activ de aproximativ 5100 de persoane. Cazurile ca cel de mai sus nu sunt izolate, iar violența este o problemă care se întâlnește destul de des în mediul militar. „Pentru că atunci când un grup de oameni locuiesc în aceeași încăpere, evident că apar relațiile neformale și asta generează inclusiv situații de violență, numit în limba rusă дедовщина (practică informală de bullying și hărțuire a noilor recruți – n.red.)”, spune avocatul Vadim Vieru.
El adaugă că în prezent cazurile de violență și hărțuire nu sunt la fel de frecvente cum erau acum 10-15 ani, atunci când se raportau chiar și decese suspecte în armată. Totuși, ele încă se întâmplă, iar recruții sunt discriminați din cauza orientării sexuale, etniei sau provenienței lor sociale. „Sunt cazuri de discriminare a persoanelor vorbitoare de rusă, de găgăuză. Acestea sunt supuse la fenomenul de bullying”, spune Vieru. El adaugă că, deși astfel de fenomene sunt specifice mediului militar, asta nu înseamnă că ele trebuiesc tolerate, ci dimpotrivă, armata ar trebui să lupte cu ele.
Instrumente sunt, eficiență nu-i
Ministerul Apărării a adoptat în iulie 2020 Regulamentul cu privire la procedura de prevenire, identificare, înregistrare, raportare și examinare a cazurilor de discriminare, hărțuire sexuală și violență în bază de gen. Iar asta înseamnă că, formal, există instrumentele pentru a lupta cu discriminarea și hărțuirea. Vadim Vieru spune că pentru a aplica aceste instrumente este nevoie de foarte multă educație cu întreg personalul forțelor de apărare. „În condițiile în care țara noastră este foarte afectată de stereotipuri, aceste instrumente de prevenire nu-și au eficiența”. El mai spune că acest caz demonstrează că armata reflectă societatea, că acolo „sunt aceiași oameni, care vin din popor”.
Conform ultimelor sondaje, nu stăm foarte bine la capitolul toleranță, doar 6,7% din moldoveni susțin legalizarea căsătoriilor între persoanele de același sex. Aceste atitudini, suprapuse cu violența specifică mediului militar, fac ca persoanele homosexuale recrutate să fie supuse riscului. „Armata formează profesioniști în domeniul militar, dar chiar și profesioniștii din domeniul militar trebuie să aibă cunoștințe legate drepturile omului”, spune Vadim Vieru.
Problema cea mare – subfinanțarea
În prezent, Moldova cheltuie anual aproximativ 353 de milioane de lei pe forțele armate, adică 0,33% din PIB sau foarte puțin în comparație cu alte state. Iar asta generează alte probleme, cum ar fi lipsa resurselor pentru educarea personalului sau chiar profesionalizarea armatei. Deși a existat o inițiativă de eliminare a serviciului militar obligatoriu acum câțiva ani, proiectul de lege nu a fost votat și implementat, tot din cauza lipsei de bani. Astfel, armata rămâne obligatorie pentru bărbații care au împlinit vârsta de 18 ani.
Citește și: Vânătoarea de soldați
„Proiectul a fost unul destul de îndrăzneț. Scopul declarat era de a profesionaliza armata, a avea un staff permanent profesionist, achitat și bine întreținut. Dar ca sa asiguri acest nivel de profesionalizare este nevoie de resurse financiare importante”, susține avocatul Vadim Vieru.
Acesta crede că pe viitor guvernul trebuie să tindă spre profesionalizarea armatei, mai ales pentru că recrutarea forțată îi afectează pe cei mai vulnerabili. „În mare parte sunt recrutați băieți din familii social-vulnerabile, persoane care nu reușesc să se eschiveze de la serviciul militar. Unii dintre cei care au venituri realizează acțiuni de corupție, mai mituiesc pe cineva, obțin anumite certificate medicale și se eschivează”.
În Moldova a existat un organism specializat care investiga astfel de încălcări ale drepturilor omului, Procuratura Militară, dar care a fost desființat în urma unei reforme în 2014.
Discriminarea bărbaților
Obligativitatea serviciului militar vine la pachet și cu o altă formă de discriminare, având în vedere că doar bărbații sunt obligați să-l parcurgă: pe de-o parte, mulți bărbați sunt nevoiți să facă un lucru pe care nu și-l doresc sau le pune viața în pericol, iar femeile nu au la fel de mult acces la o carieră în domeniul apărării. „Este într-un fel un tratament diferențiat, dar are o justificare bazată pe stereotipuri”, spune Vadim Vieru. În prezent se implementează politici de promovare a femeilor în armată, cum ar fi rezoluția ONU 1325, care își propune să elimine stereotipurile legate de rolul femeilor, să prevină discriminarea, să ofere mai multe posibilități de combinare a vieții profesionale cu cea de familie pentru bărbați și femei, etc.
Pe viitor, Vadim Vieru crede că guvernul nostru ar trebui să tindă spre profesionalizarea armatei și eliminarea serviciului militar obligatoriu, chiar dacă asta implică un buget mai mare. El spune că Republica Moldova are nevoie de o armată profesionistă și bine întreținută, în care sunt respectate drepturile omului, în special pentru că „pretindem să fim un stat neutru, iar neutralitatea costă”, dar și pentru că avem un conflict pe teritoriu.
Sursa foto: pagina de Facebook a Ministerului Apărării al Republicii Moldova
