O să încep cu o poveste extrem de simplă: la blocul în care locuiesc există un câine. Bătrân, sau foarte bătrân – e mai greu cu gradele de comparație la cățeii urbani. De obicei câinele doarme când îl văd. Doamnele de la bloc îi pun o pătură, i-o schimbă probabil cu rândul, deși, și mai probabil – nu există vreun rând, câinele bătrân și bolnăvior li-e simpatic tuturor locatarilor, așa că îl îngrijește cine cum poate. Cu pături, mâncare, o vorbă bună. Apropo, cu vorba bună un câine devine prietenul omului, nu dușmanul lui. Îl văd adesea pe câine la piața din apropiere, tot dormind sau la povești cu o doamnă, probabil din blocul nostru. Pe scurt – bătrânul câine maidanez e prietenul blocului nostru și al blocul vecin. E și prietenul copiilor din locul de joacă dintre blocuri.
Dacă primarul ar eutanasia bătrânul câine maidanez – nimeni din blocurile astea nu l-ar mai vota.
Asta e fabula, asta-i morala.
Nu știu cine îi dă sfaturi primarului, probabil – un susţinător al lui Dodon. Altfel nu-mi explic ieșirea lui, taman după ce România s-a făcut de râs în toată lumea – cu crimele împotriva câinilor. Da, crime – să ucizi un câine ca divertisment înseamnă crimă. Instigați și de o parte a presei (care tăcea şi tace despre Roșia Montană, în schimb instigă la ură și la anihilare a „fiarelor”), hingherii, dar şi tot felul de dezaxaţi psihic s-au apucat să omoare câini. Unii se mai şi lăudau cu asta, de parcă să fii criminal-dement ar fi foarte cool, ultimul trend. România s-a făcut de ruşine în toată lumea, chiar dacă majoritatea oamenilor au protestat împotriva eutanasierii şi cruzimii unor indivizi pentru care nu conta pe cine să omoare – un câine, un om… Şi în acest moment s-a trezit Chirtoacă să vorbească despre eutanasiere. După ce Curtea Supremă de Justiţie l-a mai obligat în 2011 să anuleze dispoziţia de eutanasiere a câinilor vagabonzi…
Eutanasiere – e un cuvânt frumos… faţă de ce li se întâmplă câinilor în Chişinău. Amintiţi-vă, aproape că nu trece o lună ca să nu auzim de grămezi de câini otrăviţi pe trotuarele capitalei. Câini care mor în chinuri sub privirile noastre. Asta e eutanasierea în Chişinău.
Da, poate că avem o problemă cu câinii din Chişinău, dar eu n-am auzit ca primăria să se ocupe de această problemă în mod civilizat. Nu am auzit să creeze adăposturi, să sterilizeze. Doar de măceluri am auzit. Nici mie nu-mi plac hainele de câini, dar nu-mi plac nici chinurile câinilor, nici grămezile de câini morţi. Da, am fost muşcat de câine foarte urât, dar asta nu mă face să vreau să-i omor pe toţi, asta nu mă face inuman.
M-am bucurat când Dorin Chirtoacă a fost premiat de Regele Mihai cu Ordinul Coroana României, pentru "întreaga sa activitate, pusă în slujba locuitorilor Chişinăului, a economiei, culturii şi bunăstării urbei sale. Pentru activitate profesională în îndeplinirea mandatului său, pentru susţinerea publică şi curajoasă a principiilor europene, pentru că reprezintă un model pentru tânăra generaţie." Dar chiar după întoarcerea de la premiere primarul nostru calcă pe greblă. Dacă cineva din consilierii lui ţine la el, ar trebui să-i şoptească să aibă grijă, să nu-i facă publicitate gratis lui Dodon. Ar fi păcat.
