În pofida atmosferei de afară, încinsă din punct de vedere politic, editorialul de azi îl vom dedica lui Ion Conțescu, Carlo Tagliavini și Gheorghe David. Ei n-au fost politicieni și nici nu se mai află printre noi, Ion Conțescu plecând chiar zilele acestea, însă merită să facem o pauză, să ridicăm puțin privirea de la detaliile politicii cotidiene și să ne uităm măcar pe o clipă în urma lor. Cu siguranță, pentru mulți aceste nume nu spun mai nimic, asocierea lor părând întâmplătoare. ciudată chiar. Aşa este, într-o măsură oarecare.

Înainte de deflagraţia din centrul Chişinăului din 14 octombrie, un grup de circa 15 vorbitori de limbă rusă i-au atacat şi i-au stropit cu gaze lacrimogene pe cinci tineri care stăteau în faţa magazinului „Fidesco” de pe str. Bănulescu-Bodoni. Singura lor vină a fost că n-au vorbit ruseşte şi că, fiind porniţi să privească un meci de fotbal la TV, cântau: „Astăzi este sărbătoare, România are meci!…”.

Unul dintre defectele basarabenilor e că aceştia ştiu prea bine ruseşte. Limbă pe care o articulează ca ruşii, iar pe alocuri − mai bine ca ruşii. Şi asta − în detrimentul limbii lor. Pe care o vorbesc cu accent, ca nişte străini. Până la 1991, locuitorii Ţărilor Baltice vorbeau limba rusă cu un accent teribil. Ca şi caucazienii. De multe ori aceştia se fereau de noi, crezând că suntem ruşi.