Peste 50 la sută dintre marile întreprinderi care se află în zonele controlate de rebeli în estul Ucrainei au fost închise, distruse sau confiscate de către separatiştii pro-ruşi, conform unui studiu al aproape 80 de companii reprezentative din regiune.
Donbass este centrul industriei grele şi al mineritului în Ucraina, cu un patrimoniu care include fabrici de metal sau îngrăşăminte, companii de transport şi staţii electrice din era sovietică.
Din martie 2014, rebeli şi suporteri ai Republicii Populare Donetsk (DPR) şi ai Republicii Populare Luhansk (LPR) au furat mine deţinute de stat, au luat cu asalt companii deţinute de armată şi au confiscat sau jefuit atât companii străine, cât şi ucrainene – cum ar fi retailerii Auchan sau Metro – pretinzând o cotă parte din toate companiile care activează pe teritoriul ocupat.
Aproape 23 la sută (18 dintre aceste companii) au fost preluate de către rebeli sau de suporterii lor, iar 28 la sută (22 companii) au fost închise. Alte patru companii (cinci la sută) sunt afectate şi distruse, în timp ce şapte companii (nouă la sută) şi-au mutat operaţiunile în vestul Ucrainei.
Rămân astfel 35 la sută (27 companii mari) care funcţionează sub patronaj rebel, plătind, în cele mai multe cazuri, taxe şi impozite Ucrainei.
Anul trecut, rebelii din DPR si LPR au vrut să naţionalizeze toată industria de producere a electricităţii şi energiei termice, să o ia sub aripa republicilor şi să taie toate legăturile cu Ucraina, creând astfel un stat auto-suficient.
Însă, în vreme ce afacerile sunt distruse, furate sau obligate să se înregistreze în noua republică, rebelii au lăsat în pace fabricile gigant deţinute de oligarhi în regiune.
Pe această listă se află unele dintre cele mai mari companii din Ucraina, cum ar fi producătorul de metal Metinvest şi grupul minier şi energetic DTEK – ambele deţinute de cel mai bogat ucrainean, Rinat Akhmetov – sau Donetsk Steelworks (DMZ) şi Uniunea Industrială din Donbass (IUD), ambele deţinute de investitori ruşi.
Rebelii se confruntă cu provocarea de a construi o economie funcţională, pentru că războiul a creat o graniţă artificială care împarte drumuri, căi ferate, conducte de apă şi reţele de afaceri.
“Se creează un zid acolo unde nu ar trebui să existe niciun zid”. declară Dmitry Churin, cercetător asociat la Eavex Capital din Kiev. “Sunt încă poporul nostru, e încă economia noastră. Dacă ne uităm la imaginea de ansamblu, ideea să ‘tăiem aici’ nu funcţionează.”
Prin urmare, rebelii au evitat cele doua termocentrale din teritoriul ocupat, una dintre care este deţinută de Akhmetov, iar cea de-a doua de către Donbassenergo, o companie apropiată preşedintelui demis Viktor Ianukovici şi deţinută în proporţie de 25 la sută de statul ucrainean.
De asemenea, Kievul permite transportul gazului său, a apei în regiune.
Sechestrul rebel: mine şi magazine
Cea mai importantă companie preluată de către rebeli este reţeaua de 55 de mine de cărbune deţinute în zona ocupată de Compania Minieră de Stat din Ucraina
Statul a pierdut controlul asupra acestor mine în iulie 2014 – unele sunt distruse, altele sunt inundate sau închise, însă unele funcţionează.
Deşi este greu pentru rebeli să conducă fabrici fără a avea materii prime, provizii sau experienţă în domeniu, ei s-au orientat către un sector care poate produce bani – comerţul stradal.
Ei au preluat controlul asupra a 152 de sucursale ale principalului lanţ de supermarketuri din Ucraina, ATB, redenumindu-l “Primul Supermarket Republican” în Donetsk şi “Magazinul Poporului” în Luhansk, cauzând pierderi de 273 de milioane de Euro companiei mamă.
Retailerul francez Auchan a fost preluat de asemenea de către o companie înregistrată de rebeli, la fel ca şi supermagazinul de bricolaj ucrainean Epicenter.
Între timp, brandul American de lenjerie Victoria’s Secret continuă să funcţioneze cu nişte proprietari care “nu sunt autorizaţi”, conform brandului din Statele Unite.
Aproape toate companiile străine au fugit din zona ocupată – şi aproape toate activele lor au fost fie distruse, fie jefuite sau ocupate.
Toate băncile – ruseşti, franceze, austriece, italiene sau ucrainene – s-au închis în august 2014. Rebelii au atacat mai multe sucursale bancare şi au aruncat în aer bancomatele, căutând cash.
Singura bancă deschisă este Banca Centrala Republicană, administrată de rebeli, care îşi desfăşoară activitatea în fostele sucursale ale băncilor ucrainene PrivatBank şi Oschadbank. Banca are acum bancomate proprii şi a lansat recent un card bancar.
Deşi Rusia sponsorizează republicile separatiste, investitorii din această ţară nu sunt imuni intervenţiei.
În timp ce băncile sunt închise, compania de telecomunicaţii mobile Kyivstar, deţinută în co-proprietate de un concern norvegiano-rus a fost atacată la începutul anului. Rebelii au folosit echipamentul pentru a-şi crea propria reţea de comunicaţii, ‘Fenix’.
Gigantul cash-and-carry german Metro a închis trei magazine, în timp ce al patrulea, din apropriere de Donetsk, a fost distrus în război. Produsele Metro se găsesc în alte magazine din regiune, rezultat al jafului.
În iulie 2014, fabrica de măcinare de seminţe de floarea soarelui deţinută de gigantul agro american Cargill în Donetsk, un proiect de 40 de milioane de dolari, a fost abandonată şi apoi ocupată de un grup de oameni înarmaţi.
O lună mai târziu, în toiul conflictului armat, fabrica a fost bombardată. De atunci, un purtător de cuvânt al Cargill, a declarat: “Nu am avut cum să aflăm în ce stare se află fabrica de mai bine de un an.”
Pentru a putea activa în DPR şi LPR, întreprinderile mici şi mijlocii trebuie să plătească taxe şi impozite. Republica creează aparenţa unui sistem legal de guvernantă.
“Taxele sunt mai importante decât naţionalizarea”, adaugă un analist de afaceri din Donetsk. “E mult mai simplu şi mai uşor pentru autorităţi [să nu confişte o companie], să abordeze directorul sau proprietarul şi să-I facă să plătească 20 la sută din profit către DPR.”
Doar companii din Ucraina şi Rusia sunt operaţionale în teritoriu, conform eşantionului nostru. Informaţiile sunt preluate din date furnizate de companii, interviuri cu companii şi angajaţi, precum şi din relatări media.
Michael Bird, Lina Vdovii şi Yana Tkachenko
Acest text este parte a proiectului “Paradoxul Donbass” finanţat de journalismfund.eu pentru EU Observer, Moldova.ORG şi The Black Sea
