Val Butnaru: „Trebuie să ne învăţăm să trăim în condiţiile unei pieţe libere, concurenţa să fie loială şi să fie exact aşa cum o întâlnim în multe pieţe media din Europa”
Despre lanasarea primei televiziuni de stiri din Republica Moldova in dialog cu Val Butnaru, presedintele "Jurnal" Trust Media.
Interviu realizat de Vasile Botnaru, seful biroului de la Chisinau al postului de radio Europa Libera.
Val Butnaru: „Până acum în Republica Moldova, în cel mai bun caz, s-a făcut doar televiziune. Mie mi se pare că şi acest secol, şi aceşti ani pe care-i trăim, ne obligă să privim dincolo de o simplă meserie. Aşa cum e internetul şi jurnalismul pe internet a devenit o altă comunicare cu oamenii, nu doar o expresie a jurnalismului, ca meserie pură, aşa şi televiziunea, cred că, mai ales în condiţiile noastre, se impune a fi o altă formă de comunicare.
Cred cu tărie că viitorul Republicii Moldova este în Uniunea Europeană. Cred cu tărie că o televiziune ca un prim canal de ştiri, care zilnic va informa şi va discuta zilnic cu oamenii despre cele mai importante probleme, această televiziune, aşa dar, are o altă menire şi o altă dimensiune, una pur europeană. Cred că acesta este scopul major care ni-l propunem noi. Dincolo de cadrul strict profesional, care ne obligă să ne facem meseria foarte bine.”
Europa Liberă: Jurnaliştii întotdeauna au ispita să educe publicul, să-l cultive, să-l ridice la altitudinea intelectuală. Cum veţi înfrunta această ispită?
Val Butnaru: „Nu este atât de rău şi nu este atât de condamnabil să educi pe cineva, dacă simţi că ai această vocaţie, sau simţi că ai căderea de a educa. Important să nu cazi în ridicol. Nimănui nu-i place să fie educat şi învăţat. Toată lumea a găsit această formulă, că, domnule, informăm corect şi imparţial şi asta este meseria noastră. Mi-ar place ca să văd pe sticlă pe un om, gen Ion Ungureanu, în calitatea lui de educator. Oricât de sâcâitor ar părea pentru unii, această figură emblematică este o prezenţă obligatorie. Orice societatea vrea, şi societăţile deştepte îşi cultivă şi îşi păstrează învăţătorii, dascălii, profesorii, şi, de ce nu, profeţii proprii. Noi încă nu ne-am învăţat să facem acest lucru. Dacă vom fi deştepţi, am o teză obsesivă, ca evreii, poate ne vom învăţa să facem şi noi acest lucru.”
Europa Liberă: Tocmai ai atins o strună sensibilă – în condiţiile de entertainment, în condiţiile de Eurovision, cum să faci, ca să laşi loc lui Ion Ungureanu, în loc de vedetele de peste noapte? Entertainment-ul, glamour-ul acuma impune alte standarde.
Val Butnaru: „Nu numai entertainment-ul, şi nu numai glamour-ul. Este o divergenţă de ordin intern groaznică, dintre ceea ce ai vrea să faci şi ceea ce te obligă piaţa să faci. Audienţa este, ştii bine, un criteriu, care este imposibil de evitat. Audienţa dictează totul într-o televiziune. În primul rând, volumul de bani necesari pentru existenţa televiziunii. Audienţa, din păcate, este o mare pacoste, care te obligă să dai persoane, gen Pavel Turcu, în detrimentul lui Ion Ungureanu, şi pe altcineva în detrimentul lui Aureliu Busuioc. Vă daţi seama, un Aureliu Busuioc, un Ion Ungureanu niciodată nu o să aducă audienţe mari. De ce n-o să aducă e altă poveste – asta a fost tot timpul.
Asta a fost posibil, fac o paranteză, doar pe timpul regimului sovietic, când exista o singură televiziune şi absolut nu aveai la ce te uita. Exista un filosof, Sklovskii, care în acest vid de informaţii şi comunicare, omul venea şi spunea lucruri profunde, filosofice, dar într-un limbaj extrem de clar, simplu, pe înţelesul oamenilor. Iată atunci el avea audienţă. Dacă noi acuma, prin absurd, nu am avea nici un post de televiziune, am interzice orice fel de comunicare şi i-am permite lui Aureliu Busuioc sau lui Ion Ungureanu să vorbească, exact asta s-ar întâmpla – ar avea audienţe fantastice.
Din păcate, auditoriul nostru, nu ştiu ce procent, covârşitor, este constituit din oameni, care au o anumită educaţie, au anumite gusturi, au anumite predilecţii, ei gravitează totuşi în zona lui Pavel Turcu, care a devenit un fenomen, ne place sau nu ne place. Revenind la întrebarea ta, cum să faci, ca să apară şi altfel de oameni, răspunsul este simplu – să aplici voluntarismul.
De 10 ani discutăm la ziarul Jurnal de Chişinău: ce facem cu pagina Cultură? Pagina Cultură, şi pe internet şi în varianta tipărită, nu are audienţă, nu citeşte nimeni cultură, sau citesc foarte puţini. Bineînţeles că lucrul cel mai simplu care îţi vine în cap e să suprimi această pagină. Niciodată nu vom face asta, în pofida oricăror pierderi. A închide o pagină Cultură, în general, a închide cultura, înseamnă a sorti procesului de abrutizare acest popor. Am o teză veche, încă una din puţinele pe care le am.
Cred, iarăşi cu tărie, că Basarabia, în timpul acestor 200 de ani de ocupaţie rusească, a fost salvată de două lucruri: în primul secol a fost salvată de drumurile pline de glod, şi în al doilea secol cultura ne-a salvat.”
Europa Liberă: O televiziune nouă cu o echipă noua. Ai jurnalişti de formaţie noua? Crescuţi în alte condiţii?
Val Butnaru: „Cred că jurnalişti de formaţie nouă sunt tinerii, care lucrează la site-uri, la acest jurnalism pe internet. Acolo văd o anumită noutate, văd un limbaj nou, care mie nici nu-mi este apropiat, nici nu-mi este clar, dar înţeleg că este foarte popular în rândul tinerilor. Ştirile se fac cu totul altfel, cred că nu sunt ştiri, în înţelesul nostrul, al ziariştilor ăstora ortodocşi. Chiar văd reacţii destul de iritate şi nervoase ale unor colegi de breaslă, care critică acest jurnalism. El nu trebuie criticat, el există, el a acaparat internetul, eu cred că asta este viitorul nostru.
Jurnalismul cred că va evolua în arta de a informa altfel publicul, omul, apropiatul. Virginia Woolf zicea că romanul înseamnă prelungirea literară a bârfelor noastre. Jurnalismul este, cred că se plasează tot în această zonă – este o prelungire cenzurată a bârfelor noastre, care ar putea să apară fie pe paginile ziarelor, fie pe un blog.”
Europa Liberă: Cred că nu eşti filantrop şi vrei să faci, totuşi, o afacere din întreprinderea asta. Sunt condiţii de piaţă propice pentru ca să începi într-o perspectivă apropiată să şi câştigi bani din asta?
Val Butnaru: „Vreau ca după acest demaraj, sub toate aspectele, inclusiv cel financiar, să fie unul spectaculos. Eu cred că în toamnă deja vom putea vorbi de profituri la această televiziune, bineînţeles fără a ţine cont de investiţiile, care s-au făcut. Piaţa încă nu este propice. Piaţa este deformată. În momentul în care, cam 70 la sută din banii de publicitate revin unei singure televiziuni, care nu face nimic altceva, decât să bage ştecherul în priză şi să ia banii, asta nu este piaţă.
Trebuie să ne învăţăm să trăim în condiţiile unei pieţe libere, concurenţa să fie loială şi să fie exact aşa cum o întâlnim în multe pieţe media din Europa şi din lume. Când se va întâmpla acest lucru, chiar nu am nici o temere în legătură cu bunăstarea financiară a acestui post de televiziune.”
Europa Liberă: Dar pentru asta şi factorul politic trebuie să fie propice. Până nu demult ştii că accesul la ştecher, la priză era pentru anumiţi consumatori. Acum, se zice, că totuna trebuie să fii prieten cu puterea, ca să ai libertate.
Val Butnaru: „Ca teză de ordin general, e adevărat ce zici tu. Dar în realitate lucrurile stau altfel. Hai să fim serioşi. O guvernare de asta, cum este ea, se pretinde democratică, şi chiar este democratică, nu cred că ar putea să facă găinăriile pe care le-a făcut regimul trecut. N-are cum. În momentul în care va face de felul comuniştilor, noi o să fim primii, care o să sărim cu gura şi o să spunem: staţi un pic. Nu contează că noi nu agreăm şi chiar nu împărtăşim punctul de vedere al unui post de televiziune sau al altui. Chiar să ni se pară, în cel mai bun caz, deplasate aceste puncte de vedere, ei au acelaşi drept să existe. Numai că aş vrea să existe în condiţii egale cu mine. Trec peste faptul că în ultimii 10 ani n-am existat în condiţii egale cu ei. Lor li s-a dat totul. Ei au avut toate privilegiile. Trec peste asta. Nu mă interesează.
Vreau ca de acum încolo să fim în condiţii egale şi să invingă cel bun. Nu vreau cineva să paraziteze pe un ziar moscovit, făcut de băieţi deştepţi de la Moscova, şi aici să introducă un supliment local de două pagini, absolut netalentat, absolut lipsit de fantezie şi să spună că este lider de piaţă. Nu este corect. Eu vreau, dacă sunt aşa de deştepţi, să facă ca Dima Ciubaşenco, ziarul lor propriu, de limba rusă, aici, local, şi să concureze cu mine. Asta vreau eu.
Eu vreau un post de televiziune – să vină să facă aici, cu oamenii noştri, ziariştii noştri, cap-coadă şi să spună: domnule, aiştea suntem noi, ok, concurăm cu oricine. Dar în momentul în care, un post de televiziune, moscovit iarăşi, cu sume absolut fabuloase, fac emisiuni absolut fabuloase, că lasă să plece ruşii să facă emisiuni entertainment, în primul rând, şi seriale foarte bune şi ba că ai şi acoperire naţională, să te lauzi că eşti lider pe piaţă nu este corect.”
