Astăzi presa din Republica Moldova a primit un gol în propria poartă, iar rata încrederii în jurnaliști a mai coborât niște trepte urcate cu greu. Noi suntem obișnuiți ca loviturile să vină din gașca politică, trolicească, a falsificatorilor de informații și a victimelor acestora. Astăzi ne lingem rănile cauzate de ai noștri.
Să faci și să fii presă independentă, de calitate, care să acopere necesitățile audienței în Republica Moldova nu este ușor. Audiența cere conținut bine documentat, gratuit și fără susținerea financiară a donatorilor, în timp ce partenerii comerciali vor vizualizări și prețuri mici. „Media literacy”, în pofida eforturilor organizațiilor de media, rămâne a fi un termen ONG-ist – oastea lor e prea mică. Iar cuvântul „jurnalist” și-l poate asuma oricine produce conținut scris, audio, video sistematic, chiar dacă acesta nu are nicio legătură cu Codul deontologic al jurnalistului sau o cultură mediatică.
Acum 10 ani, când eu abia învățam să folosesc reportofonul, una dintre cele mai mari provocări era cenzura, dictatura și monopolul presei politizate. De vreo 4-5 ani vorbim despre (in)dependența financiară a instituțiilor media de donatorii externi sau de politicieni. Nu de alta, dar altfel, aceasta nu poate exista pe o piață atât de mică. Businessul este fie sleit de puteri, fie nu vede colaborarea cu presa decât ca un schimb de bani pentru vizualizări. Eu încă visez la un parteneriat precum cel dintre „Decât o revistă” și BRD – Groupe Société Générale care a dat naștere revistei de cultură Scena9. În acest peisaj demn de-o lacrimă, două, au intervenit donatorii externi, care încearcă să pună pe picioare unele instituții media.
Noi, la Moldova.org, n-am fi reușit niciodată să ne dezvoltăm fără granturile de care am beneficiat de-a lungul timpului. În 2019, nu am fi avut curaj, puteri și timp să renunțăm la prima sursă de vizualizări – știrile la minut, ca să dăm prioritate exclusiv conținutului de calitate, de autor, zero copy-paste. Când pentru unele redacții să publici 3 articole pe zi e o dramă, pentru noi e un succes. Știi de ce? Pentru că în spatele fiecărui material stau cel puțin 5-6 surse contactate, alte 10 care au refuzat să răspundă, studii și articole citite, cel puțin un jurnalist și un redactor implicați, o întreagă redacție care lucrează la vizual și titlu. Și totul, absolut totul este verificat. Inclusiv Codul deontologic, inclusiv luată în considerare orice comunitate și sentimentele acesteia. Punem la îndoială fiecare pas, dezbatem, luptăm cu subiectivismul autorilor.
A fost nevoie de și mai mult curaj când am apelat la susținerea financiară a celor care ne citesc. Până să o facem ne-am întrebat de mii de ori – oare merităm? Oare cititorul nostru are suficientă încredere în noi încât să ne susțină financiar? Așa, de 8 luni, cel puțin 90 de oameni decid să ne dea votul lor de încredere pe Patreon. Ei sunt singurii care ne spun în fiecare lună despre ce ar vrea să scriem la Moldova.org. Donatorii, în schimb, sunt cei care primesc ideile noastre, le analizează și decid dacă să le finanțeze sau nu, fără a se implica în politica editorială.
Moldova.org nu este singura instituție media care a apelat la un astfel de contract cu propria audiență. O tendință de care mă bucuram că ia amploare. Noi producem conținut de calitate, voi ne susțineți pentru asta. (Dacă mai puțin romantizat – noi producem, voi plătiți pentru ce consumați.) Noi nu vă trădăm încrederea, voi ne sunteți alături. Un contract onest.
Pe repede înainte, azi, autogolul dat de Natalia Morari nu a afectat doar imaginea fondatoarei TV8, ci a întregii prese independente. Cei care spun că „nu există presă în RM” au mai adăugat la colecție un argument. Cei care poate cochetau cu ideea de a susține o instituție media cel mai probabil s-au răzgândit.
Bine, și ce putem face în această situație?
În primul rând, este imperativ să revedem Codul deontologic al jurnalistului. Pentru o biblie a presei din RM, o țară cu atâtea controverse și lacune în presă, acesta trebuie să fie de zece ori mai stufos, mai detaliat, adaptat la realitățile noastre. Și să înceapă de la definiția de jurnalist.
În al doilea rând, cred că e timpul să vorbim despre presă mai puțin idealizat și mai mult în termeni de piață – produsele de calitate costă, jurnaliștii nu trebuie să fie săraci. Dacă ne dorim ca instituțiile media să fie independente, trebuie să fim gata să plătim pentru munca depusă.
Da, astăzi lovitura a venit din interior. Ne-a fiert un pic sângele-n vene, acum e timpul să ne liniștim. Iar pe tine, dragă cititor, te rog, nu ridica pe piedestal jurnaliști, chiar dacă ăștia spun ce vrei să auzi. Taxează dur minciunile, critică discriminarea și controversele. Iar dacă ți-a mai rămas un gram de încredere în presa moldovenească, susține-o.
