Călătoria prin Cahul, urbea „cuprinsă” de bătaia vânturilor, care aduc şi cântecul durut al Prutului, o încep împreună cu doamna Ana Caraman, specialist la Secţia raională de Cultură. Pornim din „km 0” al Cahulului, de la monumentul aflat în faţa Universităţii „B.P. Haşdeu”, care aminteşte de vechimea localităţii (1502), dar şi de cele trei denumiri pe care le-a avut pe parcursul istoriei – Şcheia, Frumoasa şi Cahul.
O luăm la picior prin vechiul Cahul, pentru a înţelege mai bine cum se împacă trecutul cu prezentul, tradiţia cu modernitatea. Chiar în inima Cahulului, tineri şi bătrâni se adună la hora neamului, duminică de duminică, în afară de posturile de peste an, rânduite de biserică.
Apoi, ne îndreptăm spre puţinele clădiri „cu istorie” de la Cahul. Primul popas e la Catedrala „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil”. Aceasta a fost târnosită la 1850, fiind ridicată pe locul unde se afla o biserică mai veche. Ne oprim şi la statuia lui Ioan Vodă, care a domnit între 1572-1574. Prima dată i-a fost instalat un monument la 1937, pe timpul României Mari. Autorităţile sovietice l-au distrus în anul 1944. Abia prin 1990, Ioan Vodă „a revenit” la vechea Catedrală.
După ce hălăduim pe aleile parcului ne îndreptăm spre Muzeul Ţinutului Cahul. În acest edificiu a lucrat, în 1857, în calitate de judecător al Tribunalului de Cahul, ilustrul savant şi scriitor Bogdan Petriceicu Haşdeu.
În faţa uşii de la intrare la Muzeul Ţinutului se află două tunuri folosite în luptele din războiul ruso-turc de la 1770 în apropierea lacului Cahul. Acest eveniment istoric a şi dus la schimbarea toponimului Frumoasa în Cahul, la 1835, la 65 de ani de la victoria contra turcilor.
Intrăm pe uşile istorice ale Muzeului de la Cahul. Aici ne salută cu multă căldură directoarea instituţiei, Maria Maftei. Apoi, se oferă să-mi vorbească despre impresionantele exponate ale muzeului. Astfel, am aflat lucruri interesante despre floră şi faună, fosile paleontologice şi roci.
Apoi am admirat diferite exponate interesante: monede ruseşti din cupru, din anii 1816, 1854 şi 1908, pipe turceşti de lut din secolele XVI – XVIII, reviste cu tematică religioasă, editate pe timpul României Mari. Sunt impresionante colecţiile de cărţi, documente, armament şi echipament. Peste 200 de piese arheologice stau cuminţi în aşteptarea doritorilor de a afla cât mai multe curiozităţi. Unelte de muncă din silex, os, corn de animal, vase din ceramică, cioburi… sunt doar o parte din vestigiile trecutului păstrate la Muzeul Ţinutului Cahul.
După ce am admirat imagini mai vechi şi mai noi, directoarea Maria Maftei mi-a vorbit despre personalităţile Cahulului, în special despre literaţii Alexandru Lipcan şi Andrei Ciurunga. Primul s-a conformat regimului comunist, scriind în spiritul acelor vremuri, al doilea, însă, a fost un mare luptător contra ciumei roşii.
La Muzeul Ţinutului de la Cahul este larg deschisă portiţa Gospodăriei Ţărăneşti pentru cei dornici de a se simţi exact ca într-o poveste.
Cahulul se mai poate mândri cu actorii talentaţi de la Teatrul “B.P. Haşdeu”, cu profesorii şi studenţii Universităţii “B.P. Haşdeu”, cu faptul că, fiind considerat un oraş de provincie, reuşeşte să adune lume frumoasă şi bună la diverse evenimente culturale. Cahulul este oraşul apelor bune, apelor dătătoare de sănătate. Şi, plus la toate, capitala sudului este punct de pornire spre noi şi atractive călătorii – spre rezervaţia „Prutul de Jos”, spre nuferi şi pelicani, spre inedite locuri care aşteaptă să fie descoperite de fiecare în parte, măsurate cu pasul, sorbite din ochi şi păstrate la inimă.
