Aş hălădui pe malurile bătrânului Ciuhur ori de câte ori mi-ar apărea ocazia. Şi cred că asta vine dintr-o mare nostalgie de anii de copilărie. Pe atunci îmi scăldam ochii cu cele mai frumoase imagini, peisaje de vis pe care le oferea acest fir de apă. Astăzi tot mai rar ajung în localităţile scăldate de apele Ciuhurului. Dintr-un mare dor, vă provoc să porniţi spre satele şi locurile de basm de pe malurile acestuia.
Primul popas e bine de făcut chiar acolo de un izvorăşte Ciuhurul – în apropiere de oraşul Ocniţa. Apoi, pas cu pas, de admirat tablourile naturii, create cu multă migală de Dumnezeu. Însă, cele mai „apucătoare” de suflet peisaje (consideră subsemnatul) de pe Ciuhur sunt începând cu satul Chetroşica Veche din raionul Edineţ. Oricine a ţinut calea pe traseul Bălţi-Cernăuţi a observat satul cu gospodăriile bine amenajate, cu casele parcă din poveşti, cu drumurile şerpuitoare… Chetroşica Veche se află la o distanţă de 192 de kilometri de Chişinău şi 10 de centrul raional Edineţ.
… Pe când eram copil îmi plăcea să hoinăresc pe hudicioarele de la Chetroşica Veche şi să admir curgerea lină a Ciuhurului. Nici acum nu-mi pot explica de ce mă copleşeau atât de mult locurile din satul vecin, or şi prin Parcova mea erau drumuri înguste şi la fel îşi ducea apele bătrânul râu. Poate de vină o fi stâncile milenare… La baştina subsemnatului acestea au fost distruse.
De altfel, până a se numi Chetroşica Veche, satul a avut alte două toponime – Vadul de Piatră şi Piatra pe Ciuhur. Deşi e atestat documentar la 15 iunie 1431, pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun, localitatea e mult mai veche, dovadă sunt şi obiectele găsite, mai ales oale de lut, care potrivit istoricilor ar fi din epoca eneoliticului.
De la Stolniceni, Edineţ, însă, peisajele sunt incredibil de frumoase. E nevoie de o mulţime de superlative pentru a descrie frumuseţile de pe malurile râului Ciuhur. Porţile de intrare în Toltrele Prutului, stâncile, stau de o parte şi de alta a râului Ciuhur, printre ele uşor poate fi zărit un sat scăldat de frumuseţe. E o localitate ce-şi deapănă istoria de mai bine de trei secole (atestat documentar la 1672). Cu un toponim neaoş, cu peisaje irezistibil de încântătoare, aşteaptă „cuminte” turiştii. E vorba de satul Pociumbeni, Râşcani. Acesta se află la 202 de kilometri de Chişinău şi 22 de centrul raional.
Stâncile milenare, adevărate perle ale naturii, aşteaptă să fie escaladate. Canionul dintre Pociumbeni şi Pociumbăuţi (sat vecin) atinge o lăţime de peste 700 de metri, cu înălţimi de până la 65 de metri. Urcat pe el nu te dai lesne coborât, or imaginile văzute de sus sunt fantastice. Cred că sus, acolo de unde cerul se vede şi mai albastru, de unde zarea pare de necuprins, poţi gândi că Dumnezeu a presărat acest plai cu nestemate, că sunt lucruri şi locuri despre care ar trebui să cunoaştem mult mai multe, să le vorbim şi altora…
Satul Druţă este unul care farmecă pe cei care ajung aici. Ai impresia că îşi păstrează alura de odinioară, încă de pe atunci când îşi aveau moşii Nicolae Rosseti şi Ecaterina Ghica. Localitatea de pe malul râului Ciuhur e printre puţinele în care s-au mai păstrat fântânele cu cumpănă. Deşi, pentru unii, ar părea ceva demodat, anume arhaicul este cel care atrage la Druţă. Ceea ce mai impresionează aici sunt stâncile milenare şi Ciuhurul, care curge alene.,
O cruce, imensă, de fier, stă de veghe la intrarea în Horodişte, Râşcani. E o chemare la rugă, dar şi o confirmare că oamenii locului ţin la credinţa străbună. „Braţele” crucii îţi îndreaptă privirea spre două porţi de rezistenţă – Ţiglăul şi Holmul, stânci încărcate de istorie.
Pietrele străvechi, precum o salbă de mărgele, înconjoară satul, iar Ciuhurul sau Cihorul, cum îi mai spun localnicii, şerpuieşte pe alături.
Potrivit unor date, Horodişte există de prin secolul al XIII-lea. Alte surse menţionează secolul al XVII-lea (anul 1651). Cu toate astea, săpăturile areologice au arătat că pe aici au locuit oameni încă în epoca pietrei.
Trecerea spre Văratic, Râşcani, se face pe podul de pe Ciuhur. Văraticul are impresionante defileuri şi stânci. Acestea stau de veghe de parcă ar fi nişte cetăţi. Bijuteriile naturii sunt de o atractivitate deosebită. Pe râuleţul Ciuhureţ, afluent al Ciuhurului, se află Strâmtoarea Văratic. Aici sunt două grote imense în care vieţuiesc liliecii. La fel, pot fi admirate cele trei cascade de 1,5, 2,5 şi 3, 5 metri. Peşterile şi cavernele săpate în calcar sunt pline cu resturi de cristale de calciu. Deşi ar părea imposibil să poţi discuta cu cineva aflat la o distanţă de vreo doi kilometri de tine, în amfiteatrul format la Văratic de toltre – sunetul este magic. Asta şi atrage mulţi doritori de a se convinge de misterul acustic de la monumentul natural „Stânca”.
De la Văratic ne îndreptăm spre Duruitoarea Veche, Râşcani. Aici, pe râuleţul Duruita, un afluent al Ciuhurului, se află un Monument geologic şi arheologic. În urma săpăturilor aici au fost găsite mostre fosile din perioada glaciară şi vestigii ale culturii preistorice. La Duruitoarea Veche, ziua, din vechea grotă, Prutul se vede ca o oglindă, iar lumina soarelui se simte în asediu. Tot de sus, de pe frumoasa stâncă se vede cum se întâlnesc Prutul cu Ciuhurul.
Atât pe lacul Costeşti-Stânca, cât şi perâurile Ciuhur şi Prut, există posibilitatea de practicare a sporturilor nautice. Turiştii pot să se distreze şi să admire de pe vapor peisajele de la Văratic până la Costeşti. Plimbările cu barca, paraşuta, catamaranul sunt doar o parte din distracţiile posibile.
Porniţi la drum!
