De cum vine vara am o poftă nebună să hălăduiesc prin Basarabia frumoasă. E de-a dreptul emoţionant, dar şi provocator să păşeşti pe acolo pe unde cândva, acum vreo 15 – 20 de milionae de ani, era Marea Sarmatică. Astăzi, însă, sunt râuri, Stâncile sau Toltrele Prutului (cum li se mai spune) şi sate de gopodari.
Aveam o dorinţă mare de a ajunge la Buzdujeni (Edineţ), dar şi un dor mare. Mi-era dor de locurile pe care le-am măsurat acum câteva veri pas cu pas, mi-era dor stâncile misterioase de pe mal de Racovăţ, de peisajele mereu încântătoare. Ma întâi, însă, am trecut prin Bleşteni, satul neobositului povestitor Trifan Baltă, cel căruia toată lumea-i spunea cu mare drag – moş. Apoi, m-am oprit la Volodeni, la izvorul ce curge în trepte.
Nu m-au oprit din drum nici norii grei, nici glodul de pe drumul de ţară spre Cheile Racovăţului, aproape de Buzdujeni. „Tristeţea” cerului, aproape bacoviană, e parte din peisaj şi parcă şi maifrumos e galbenul sânzăinelor, şi parcă e mai „apucător” de inimă liliachiul corovaticului. O adiere de vânt, câţiva stropi de ploaie, o căzătură zdravană (o reacţie, însă, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic), încălţăminte plină de glod, mai grea decât picioarele subsemnatului – un tablou cât se poate de interesant, mai ales pentru cârcotaşii care vor condiţii oriunde şi oricând. De sus, se văd ca-n palmă renumitele şi impresionantele Chei ale Racovăţului de la Buzdujeni, dar şi încântătoarea „întâlnire” dintre două râuri – Bogda şi Racovăţ.
Aici, în această zonă, arheologii se simt ca-n sânul lui Dumnezeu, e locul în care au făcut o mulţime de descoperiri. Astfel, potrivit lor, încă în Paleoliticul mediu acest teritoriu era populat. Conform cercetărilor, oamenii de atunci se ocupau cu vânatul urşilor de peşteră, cailor, rinocerilor, renilor polari etc. Acum mai bine de 12000 de ani, pe aceste locuri a fost un sat. Cel puţin asta arată documentele. Şi-n secolul III î.Hr. aici mustea viaţa, locuitorii trăiau în case făcute din bârne şi lut, acoperite cu paie, iar principalele ocupaţii erau agricultura şi creşterea animalelor. Pe lângă astea, mai erau şi meşteri iscusiţi în ale olăritului. Pe parcursul istoriei, aici au mai apărut sate, dar fie ca au ars, fie că au fost părăsite din cauza năvălitorilor. Actualul Buzdujeni este atestat la 1672.
Ochiul „înarmat” are ce vedea, oriunde s-ar îndrepta are ce ţinti. Valea Prutului de Mijloc, din care fac parte şi Cheile Racovăţului, are o mulţime de comori de admirat. Istorii adevărate, mituri şi poveşti de viaţă – toate într-o vale binecuvântată de Cel de Sus cu frumuseţi care mai de care.
