E tristă Basarabia şi nici nu poate fi altfel. Sfârtecată cu nemiluita îşi caută alinarea în evenimente care ar uni fraţii. La Sudul Basarabiei, în Bugeac, în multele localităţi româneşti, aflate acum în componenţa Ucrainei, se trăieşte cu doruri şi speranţe. Am auzit, am citit, am realizat emisiuni cu şi despre oameni din frumoasele sate de la ghioluri. Însă, mi-am dorit să le văd locurile de unde vin. Astfel, am ajuns la Hagi Curda, localitate poreclită de ucraineni Komişivka. În acest sat românii au avut curajul de a înălţa o biserică dependentă de Mitropolia Basarabiei.
Constat, oarecum consternat, că într-un sat de români şi încă după 20 de ani de democraţie aici există străzi care amintesc de perioada sovietică. Şi mai mare mi-a fost indignarea că Sfântul locaş se află pe strada 28 iunie. Acel 28 iunie care înseamnă o pată neagră pentru istoria Basarabiei. Cred că şi prin faptul că străzile mai poartă denumirile de altă pomină se dă o palmă românilor. Însă, oamenii locului, sunt puternici şi ştiu să treacă prin greutăţi. O biserică românească înălţată pe un teren minat de fel de fel de suspiciuni spune foarte multe. În vara lui 2011, pe 16 iulie, a venit multă lume, buni români, dar şi securişti ucraineni, la sfinţirea locaşului Sf. Apostoli Petru şi Pavel şi a Sf. Ierarh Nicolae. Sfinţirea locaşului a fost oficiată de un sobor de preoţi din cadrul Mitropoliei Basarabiei, în frunte cu ÎPS Petru. Biserica a fost zidită cu susţinerea Consiliului Mondial al Românilor din SUA, al Departamentului Românilor de Pretutindeni. Totodată şi sătenii au contribuit. Din cartea lui Tudor Iordăchescu «Hagi Curda: un sat românesc din Bugeac» aflu că pentru dividende electorale un deputat ucrainean a dat 5000 de cărămizi.
După 1979, când satrapii comunişti au demolat sfântul locaş, oamenii locului, timp de 16 ani, nu au avut parte de un preot. În 1995, la Hagi Curda vine Anatol Cristea. Primele slujbe le oficiază în clădirea Primăriei. După mulţi ani de zbucium creştinilor de aici li s-a permis să zidească o biserică. În 2006 au început lucrările, iar 2010 hagicurdenii şi-au văzut visul împlinit. Acum doi ani părintele Anatolie a oficiat primul serviciu divin. Evenimentul de la miez de cuptor (târnosirea bisericii) a bucurat creştinii. O sfinţire de biserică nu a fost aici din 1875. Părintele Anatolie spune: „Cred că de la 1918 încoace aici, în această zonă, nu s-au trăit astfel de emoţii”.
Hagicurdenii sunt buni români şi mă asigură că nu vor lăsa să piară limba neamului. Şi-ar dori ca localitatea să revină la denumirea de altădată Hagi Curda, dar sunt convinşi că oficialităţile nu vor permite acest lucru.
Hagi Curda se află pe malul lacului Chitai, la o distanţă de 55 de kilometri de centrul raional Ismail, regiunea Odessa.
