Este cea mai verde localitate de prin părţile Râşcanilor. Impresionează prin frumuseţile locului şi prin oamenii deosebiţi pe care-i are. E vorba de satul Petruşeni, situat la peste 190 de kilometri de Chişinău şi 28 de centrul raional Râşcani.
Pornit spre Petruşeni am citit că aici ar fi o încântătoare biserică de lemn, una dintre cele mai vechi de pe teritoriul dintre Prut şi Nistru, ridicată la 1702. Ajuns, însă, în localitatea de la Nord Republicii Moldova, oamenii mi-au vorbit cu tângă despre sfântul locaş de odinioară. Acesta a fost mistuit de flăcări prin anul 1994 şi nici până astăzi nu sunt cunoscute motivele, mite făptaşii (mai mulţi creştini cred că incendierea a fost pusă la cale de răufăcători). Peste 10 ani este sfinţită o nouă biserică, zidită din piatră, exact în acelaşi loc, urmând şi trăsăturile arhitecturale ale sfântului locaş de lemn.
După ce hălăduiesc pe uliţele satului, îmi îndrept paşii spre faimoasă pădure de la Petruşeni. Curiozitatea nu mă lasă în pace. Îmi doresc, totuşi, să ştiu de unde porneşte acest toponim?! Mă întâlnesc cu un moş, care se arată dispus să-mi vorbească. Astfel, aflu de el că pe timpuri pământurile Petruşenilor au aparţinut un boier Petru şi soţiei sale Ana. De la ei, cică!, vine şi denumirea satului. Îmi vorbeşte moşul despre una, despre alta şi uite-ne ajunşi la pădurea de la Pătruşeni.
Aici, în freamătul frunzelor, corul păsărilor sună îngereşte. Ochii se opresc asupra florilor de diferite culori, copacilor care au forme care mai de care. Cei mai interesanţi mi se par câţiva stejari pedunculaţi. Aceştia, se spune că au între 350 şi 450 de ani şi au o înălţime de circa 30 de metri. Grupul de arbori numit „Patru fraţi” sau stejarii lui Petru au şi o legendă. Astfel, potrivit acesteia, pe timpul campaniei împotriva turcilor la umbra acestora s-ar fi odihnit Petru cel Mare.
Nu departe de pădure, dar nici de sat, se află aşezarea arheologică Petruşeni, loc numit „La Cigoreanu”. Aici, însă, pot ajunge cunoscătorii şi curioşii, pentru că cu greu poţi înţelege că a fost cândva o aşezare. Acum aici este un teren agricol.
