Dintre toate aspectele vieții noastre afectate de pandemie, educația a fost, probabil, unul dintre cele mai confuze și dificile. Probabil de aceea în luna august Ministerul Educației a decis să ofere autonomie școlilor, permițându-le să activeze conform unuia dintre cele șapte scenarii propuse. Și școlile au ales, în funcție de numărul elevilor, spațiul disponibil și alte criterii. Clasele au fost împărțite, distanțele între elevi - mărite, spațiul fizic - reorganizat, lecțiile și pauzele - scurtate. Termometria și dezinfectantele au devenit obligatorii.

Ion Curchi, directorul gimnaziului din Coropceni, Telenești și profesor de istorie:

„Este tare greu acum să faci lecțiile. Profesorii stau toată ziua cu masca pe față. Port ochelari și îmi asudă. Am încercat și cu viziera să stau, dar asudă ochelarii, apoi viziera și nu mai vezi nimic, stai în adevărată ceață. Am impresia că nu pot respira și mă sufoc cu aceste măști, dar nu am încotro. Este destul de stresant și că nu trebuie să te apropii de elevi, nu poți să le indici paragraful, decât verbal.

După revenirea la școală, am observat că nivelul de educație a scăzut tare mult în aceste luni, pentru că în timpul lecțiilor online depuneau efort doar cei care învățau și până la pandemie. Observi că nu prea pot citi, nici nu prea înțeleg bine ce citesc, vocabularul fiindu-le foarte sărac. Nu știu să-ți spună o propoziție închegată. Le-a scăzut și viteza scrisului. E greu că nu te poți apropia de ei și corecta.

Hai să lăsăm bravura de-o parte. Lecțiile online nu au fost aproape deloc eficiente, mai ales că mulți s-au simțit liberi să nu învețe. Cedezi tu cât cedezi, dar nu o poți face la nesfârșit. Eu vreau să existe și dialog, nu doar monolog.

Când au revenit la școală, copiii erau dornici de comunicare, nu cu profesorii, ci cu colegii. Erau ca niște pui care au fost scoși pentru prima dată din cuibar.

Am cumpărat măști și dezinfectanți din banii noștri, iar consiliul ne-a rambursat doar o mică parte."

Daniela Gramă, directoarea gimnaziului din s. Hâjdieni, Glodeni:

„Din 1 septembrie facem lecțiile în două schimburi: dimineața clasele primare, iar după masă - ceilalți. Și profesorii pentru aceste clase sunt diferiți, ceea ce înseamnă că nu trebuie să lucreze mai mult decât de obicei. În fiecare dimineață, copilul care intră în școală se îndreaptă direct spre asistenta medicală care îi măsoară temperatura. Dacă este mai ridicată, contactăm părinții și copilului i se fac verificări suplimentare, pentru a afla cauza temperaturii.

Copiii stau câte unul în bancă și nu poartă măști. Cumva sunt dornici să frecventeze orele, pentru că s-au săturat să stea în casă. Acum ne descurcăm destul de bine. Cei care primăvara nu au avut acces la internet mai au un program special de recuperare a temelor pierdute."

Angela Lambarschi, directoarea gimnaziului din s. Trinca, Edineț și profesoară de matematică:

„În timp ce copiii nu sunt obligați să poarte mască la ore, profesorii trebuie să o facă mereu și este destul de greu. După două ore de predare și vorbit continuu, măștile sunt umede total și le schimbăm continuu.

La începutul lunii septembrie, două săptămâni ni le-am lăsat ca să recapitulăm ceea ce am învățat în lunile de la începutul pandemiei. Am observat că sunt destul de multe goluri în material, pe care am încercat să le explicăm din nou. Apoi am simțit că și mulți copii s-au cam obișnuit în acele luni de primăvară să fie lăsați de capul lor și se simte că a fost libertate și cei care nu au învățat nici acum nu prea tinde să o facă. Dacă e să constat: învățatul online nu este atât de eficient ca atunci când învățătorul poate să vadă elevul direct și să observe că el nu a înțeles ceva, dar e timid să întrebe.

La început mă temeam că nu vor vrea să respecte restricțiile că fiecare are intrarea și ieșirea lor, dar au respectat. Și în prima săptămână am respirat ușurată că respectă și apoi igienizarea și au înțeles că spălarea pe mâini este măsura de protecție."

Dan, clasa a 10-a din Chișinău:

„Am început să nu învăț în clasa a 9-a și metoda de organizare de acum mă ajută și acum să nu învăț. La 8:30 încep lecțiile. Dar dacă stau acasă mă trezesc la 8:15. Pot nici să nu mă spăl pe dinți. Mă duc direct la calculator, că se încep lecțiile pe Classroom, Zoom sau Google meet. Cele pe Zoom și Google meet sunt cele mai normale, pentru că văd și profesorul, dar nu doar îl aud.

Nu spun dacă nu am înțeles, pentru că avem opțiunea să nu spunem că nu am înțeles și nu spun asta, ca să nu se uite ceilalți ciudat la mine și să-și schimbe părerea despre mine.

Atmosfera în școală s-a schimbat puțin, stăm la 1,5 m distanță unul de altul în timpul lecțiilor, cât suntem în clasă. Trebuie să ne punem masca când ieșim din clasă. Putem să ieșim și în curte, dar nu avem voie să stăm în grupuri mai mari de cinci persoane. Nivelul de interacțiune cu oamenii pentru mine era mereu să păstrez distanța, așa că-mi place."

Augustina, clasa a 4-a:

„Cea mai mare pauză e de 10 minute. După lecția a doua primim pachetul cu mâncare în cantină. Acolo trebuie să dezinfectăm masa și pachetul și nu ne prea place. Nu e ca înainte. În clasă a fost un copil bolnav, nu a venit câteva săptămâni. Dar era un băiat obraznic și care nu asculta de reguli. Nu ne-am făcut griji pentru el, că profesorii ne-au spus că se face bine.

Lecțiile durează jumătate de oră. Totuși totul e parcă dus de râpă, nici profesorii nu reușesc să explice așa cum trebuie. Cu pandemia asta parcă nici nu poți face normal lecții. Toată vară mă tot gândeam dacă vom reveni la școală sau vom face lecțiile online, însă, când a venit septembrie era cât pe ce să uit că se începe școala. Pe lecții online nu învățăm absolut nimic, dar îmi place că stau acasă. Aș prefera și una și alta, dar să fie sigur. Copiii parcă și ei s-au schimbat un pic în acest timp. Ne mai temem de pandemie."

Rodica, mama unei eleve:

„Dacă copilul are și o febră mică ți-l întoarce înapoi. Părinții se simt rău de la noul sistem. Orele durează trei ore. Dacă încep la 8:15, atunci la 10:00 lecțiile deja se încheie. Și dacă suntem la 10:30, la 12:00 terminăm și toată ziua copilul e de capul lui și seara: Vai de părinți!"

Marius, elev clasa a 12-a:

„Măștile trebuie să fie purtate doar pe hol de către elev, în timp ce profesorii trebuie să le poarte mereu. Facem lecțiile în aceleași săli de clasă. Foarte mult stăm acasă și parcă nu ai chef să stai la aceste ore. Mai ales că suntem clasa a 12-a și mai bine ne pregătim pentru examen. Lecțiile online sunt eficiente într-o anumită măsură - limitată. Nu se compară totuși cu orele pe viu. Eu știu că am să mă descurc, așa cum m-am descurcat 12 ani. Of, perioada asta de pandemie.

Noi și pe profesori îi ajutăm mult cu link-uri, Zoom, adrese. E greu că în timpul verii, administrația școlii nu s-a gândit să aleagă o singură platformă, ca să ne fie tuturor mai ușor, însă cam toți folosesc diferite platforme. Asta nu e deloc comod."

Nina Malic, profesoară de fizică:

„Profesorii deja primesc câte 2 măști reutilizabile. Este destul de greu, pentru că Ministerul spune și totul se lasă pe seama liceelor și a învățătorilor să facă strategii, programe. Am fi dorit mai multă susținere concretă, dar nu doar la nivel de încurajări verbale.

Primul lucru pe care îl fac ca dirigintă este să verific clasa, să văd dacă toți copiii sunt bine, să le readuc aminte care sunt regulile de comportament. Să verific dacă ei au cu ei masca și tot ceea ce este necesar. Sunt diriginte în clasa a 6-a. Dacă cineva nu este trebuie neapărat să aflu care e situația. Îi preiau de la ușă.

Școala s-a schimbat mult, la aspectul de organizare fizică. Acum de dimineață trebuie să se asigure că au chifle, apă, pentru că în timpul zilei nu vor putea merge pe la magazin. Este mai greu și pentru elevi, dar pentru angajați este și mai greu, pentru că ei trebuie să-și facă munca, dar și să mai supravegheze pe coridor, cât și afară. Copiii stau în aceeași clasă, în timp ce profesorii circulă din clasă în clasă. Asta e destul de dificil, pentru că noi practic nu ne prea vedem, nu ne prea întâlnim în timpul zilei, doar că mai văd uneori profesorul de istorie care cară hărțile sub braț. Asta pune un stres foarte mare și pe noi. Și purtarea măștii toată ziua - trebuie să forțezi de fiecare dată vocea ca să te auzi după mască. Asta cumva îngreunează și la nivel de comunicare. Profesorul folosește și mimica feței ca să exprime anumite stări și emoții, pentru că informația se asimilează mai bine când sunt și emoții.

Copiii fac sport afară. Acum ne gândim ce vom face iarna. Și profesorii sunt puși în situația să reinventeze metode de lucru așa încât să minimizeze mersul printre bănci, să minimizeze trecutul elevilor la tablă, schimbul de caiete dintre profesor și elev. Nu au voie să folosească utilajul de laborator pentru a nu răspândi infecția, sunt pusă să reinventez ca elevul să parcurgă toate testele, fac experimente demonstrative, dar asta înseamnă ca dimineața să iau o ladă mare cu utilaj și să o târâi toată ziua după mine. Mai utilizez material din Youtube. Câteodată mai filmez și eu experimente. 480 elevi sunt în școală."

Anastasia, clasa a 6-a:

„Mă trezesc la 7:00. Lecțiile încep la 8:20. Nu se dă voie să ne îmbrățișăm, dar putem ieși la pauză afară, dar să păstrăm oricum distanța între noi. Acum sunt mai puțin obosită decât atunci când învățăm online."

Ana, clasa a 7-a:

„Nu prea îmi place că noi copiii avem fiecare intrarea lui, pentru că sunt trei intrări diferite și că profesorii trebuie să poarte mască. Noi ca elevi ne simțim bine, dar pentru profesori suntem puțin jenați că trebuie să poarte mască atât de mult timp. Când vin lângă noi își potrivesc și mai bine masca, pe care o dau pentru câteva minute jos dacă sunt departe de noi. Distanțarea asta cumva ne-a distanțat și de colegi."

Luminița, clasa a 7-a:

„1 septembrie a fost diferit de celelalte, deodată am intrat în clasă, ne salutam și discutam de la distanță, ne dezinfectam mereu mâinile. Puțin m-am întristat, dar m-am obișnuit. Nu-mi place că a venit această boală care ne impune să stăm la distanță. Cumva parcă a rupt legătura dintre noi."

Maria, clasa a 9-a:

„Învățarea online a fost o dezamăgire foarte mare - comunicarea prin telefon sau calculator nu a fost atât de eficientă ca cea reală. Nu puteam fi atât de concentrați la lecție ca atunci când ești în clasă. S-a simțit atunci oboseală, pentru că în 30 de minute nici nu reușeam să înțelegem și apoi erau și întreruperi. Acum este mai ușor și parcă e normal."

Daniela, clasa a 9-a:

„Facem recapitulare și învățătorii ne explică încă o dată ceea ce am învățat online. Când învățam online nu prea întrebam dacă nu înțelegeam câte ceva, pentru că ziceam că am să mă descurc și singură. Nu prea mult am întrebat, că am zis că o să ne descurcăm și singuri fără să ne explice încă o dată. La sfârșitul anului m-am gândit că au avut un mare noroc cei din clasa a 9-a și cei din a 12-a, că au scăpat de examene, dar a fost și un risc. Dezinfectantul este la orice pas. A devenit un fel de coleg de-al nostru."

Dina, mamă a doi elevi

„La aproape o lună de la începerea noului an școlar, școala de stat încă e cu febră și nu prea înțelege ce i se întâmplă. În aceeași școală, diferite clase au sistem diferit de învățământ. Fata mai mare, în clasa a IV-a, învață a treia săptămână pe zoom. Azi mi-a declarat printre lacrimi că nu mai rezistă și refuză așa lecții. Băiatul mai mic, clasa a II-a merge zilnic la școală pe jumătate de zi. Este nevoit să vină singur acasă la amiază, copiii stau singuri acasă câteva ore. Ca mamă stau cu frica în sân, dar nu am încotro. Muncesc. Totuși cumva la privat se reușește organizarea eficientă, la școlile de stat condițiile de studii se modifică pe ultima sută de metri săptămânal ca hormonii la adolescenți. Nu știu cât vom mai rezista în așa ritm."

Dan, clasa a 6-a:

„Nu-mi place că la ora 17:00 e gata deja cu timpul liber, nici să mai ieși undeva nu mai poți. Atmosfera de la școală nu e ca tot timpul, ai impresia că ceva lipsește. Nu avem voie să jucăm fotbal, baschet, nici la educația fizică și nici în timpul pauzelor. Așa că nici nu prea mai ieși, vorbești doar cu colegul sau stai în telefon. Vara speram că va fi la școală ca înainte de pandemie. Nu mi-a plăcut online, pentru că atunci aproape că nu înțelegeai nimic, ba nu se auzea bine, ba frâna internetul, nu înțelegeai aproape nimic din lecțiile celea și din cauza asta ne dădeau să învățăm ca pentru trei zile, dar nu pentru una. A fost o perioadă tare epuizantă.

Mă simt în siguranță la școală, pentru că totul se dezinfectează, ne măsoară temperatura și dacă e mai mare de 37 ești trimis la asistenta medicală care are grijă de tine. Dar noi nu ne speriem dacă cineva este îndreptat la sora medicală, că doar nu s-au oprit toate bolile și au făcut loc doar covid-ului.

— Dar părinții sunt fericiți că ați revenit la școală?
— Nu cum? Ei niciodată nu sunt fericiți."