Toți moldovenii, acasă sau departe, în esență, visează la o Moldovă mai bună. Îmi amintesc că atunci când locuiam în Moldova și erau alegeri, obișnuiam să sărbătorim, într-un fel. Făceam un grătar cu familia și prietenii, stăteam cu ochii pe televizor și cu telefonul în mână, făcând check la fiecare oră, să văd câte buletine s-au mai numărat și ce mai spune CEC-ul. Astăzi, am rămas numai cu telefonul, într-un fel. Și alți moldoveni din diaspora – la fel. Pandemia ne-a despărțit, ne ține pe fiecare la casele noastre.
Am mers acasă la Olga și Victor ca să văd cum arată ziua de 15 noiembrie pentru ei, când vor merge să voteze pentru președintele Republicii Moldova, dar și ce gânduri și speranțe au pentru viitor.
„Liniște pentru cei de acasă”
Pentru familia Buga, adică Victor, Olga și Oliver, ziua de duminică este specială. „Pentru noi e o zi plina de speranță și așteptări, o zi plină de emoții. Tare ne dorim să nu fim dezamăgiți. Pentru mine ar înseamnă liniște pentru cei de-acasă”, spune Victor.
Locuiesc și muncesc în Dublin de cinci ani și își cresc băiețelul împreună, pe Oliver, care va împlini doi ani în februarie. Olga lucrează noaptea, iar Victor – ziua. Astfel reușesc să aibă grijă de copil, care va merge curând la grădiniță. Băiețelul lor e curios, energic și cu zâmbetul până la urechi. „El unul ne îndoaie pe noi amândoi”, râde Victor, iar Olga îl completează: „va merge la creșă, să mai obosească și alți oameni, nu doar pe noi”. După mine, Oliver are șanse mari să devină un fotograf renumit. Nu am fi putut face fotografiile pentru acest articol fără suportul necondiționat al lui Oli. De unde au copii atâta energie?
„Tai un cap și cresc altele la loc”
Cu ochii pe Oli, Victor povestește. „Am mari speranțe pentru ziua de azi. A apărut un candidat în care poți să ai mai multă încredere, decât în cei care au fost până acum. Aștept ca schimbările să se producă în justiție, în învățământ și în medicină. Cred că va fi greu, pentru că răul e înrădăcinat – tai un cap și cresc altele la loc”. Îl întreb dacă nu crede cumva că noi, alegătorii, punem prea multă presiune pe un singur om, iar așteptările noastre sunt uneori exagerate, iar el confirmă: să fim realiști, în patru ani nu se va face o schimbare radicală. „Victor e mai optimist decât mine. Acolo e prea multă dezordine”, spune Olga.
„În seara de 1 noiembrie, la primul tur, mă culcasem și așteptam să mă trezesc dimineața să văd ce va fi. Eu votasem dimineața și am plecat la muncă. Mă gândeam că o să câștige Dodon, dar am rămas uimit”, spune Victor. Zice că noi încă nu am avut un președinte care să vorbească atât de urât despre oponenții lui.
Șoferii s-au născut cu mâna pe claxon?
I-am întrebat pe Olga și Victor cum văd Moldova, după cinci ani în care au locuit în Irlanda. Mai ales că Olga a fost recent în vizită la familia ei, în Piatra, Orhei. „Mergeam la Chișinău împreună cu tata. Așa stres am trăit… stăteam așa în mașină (n.a. – speriată). Tata mi-a spus să mă liniștesc, că el este la volan. I-am spus: tata, ei (șoferii – n.a.) s-au născut cu mâna pe claxon? De două ori au trecut pe roșu în fața noastră. Tata mi-a spus: «asta e Moldova»”, își amintește Olga. „În primul rând, oamenii trebuie să își schimbe mentalitatea și atunci se vor schimba și lucrurile în țară. Când am mers cu Oliver anul trecut, mergeam prin subterane cu căruciorul în brațe, care avea 7 kg, și bebelușul, care avea 7. Coboară – urcă. Coboară – urcă”.
„Eu nu vreau să mă întorc acasă în situația în care este țara noastră acum. Nu sunt motivat să revin. Îmi doresc ca acasă să fie măcar în jumătate ceea ce e aici. Să nu trebuiască să deschizi o ușă prin cumetru. Dacă ai o programare, de exemplu, să știi că ești primit la ora aceea, nu te cerți cu lumea, nu stai în rând”, spune Victor.
Integrare sau ne-integrare în țara gazdă?
Olga crede că nu vei putea fi nicioada „de-a casei” în străinătate. „Cineva spunea că dacă vrei să te încadrezi în totalitate în țara unde ești, trebuie să îți tai rădăcinile. Tu nu trebuie să îți aduci aminte unde te-ai născut, să uiți de rude, dar asta nu ai cum și, respectiv, niciodată nu o să fii încadrat pe deplin. Tatăl meu îmi povestea că el, fiind copil, a schimbat trei case, pentru că alunecau. Și mereu se visează la prima casă. Iată așa și noi. Poți să schimbi multe țări, dar tu mereu o să te visezi acasă. Asta nu înseamnă însă ca noi nu suntem bine si fericiti aici”.
Familia Buga povestește că pentru ei migrația e un fenomen normal. „Lumea mereu a migrat și asta nu e o tragedie. Ideea însă e că trebuie să fie bine acasă. Cum mă simt aici bine, așa să mă simt și acasă. Pentru mine nu e trist că lumea pleacă, dar că nu se mai întoarce”, concluzionează Victor.
De dimineața, cei doi îi fac pachețelul cu mâncare lui Oli, îl așează repejor în mașină, trec pe la stația Peco și conduc spre secția de votare. Se gândesc la cei de acasă, din Moldova, la părinții lor, la rude, dar și la frații și surorile de peste ocean, care nu au putut reveni acasă anul acesta ca să-și vadă familia, din cauza pandemiei. Iar după ce au pus ștampila în buletinul de vot, se întorc acasă: Victor merge la muncă, iar Olga și Oli – continuă să descopere ce mare și frumoasă e lumea înconjurătoare.
