Știut lucru – călătorului îi stă bine cu drumul. Am parcurs mii de kilometri pentru a vedea și a admira frumusețile plaiului, apoi pentru a vă spune și dvs. despre ele. Pentru că am rămas de fiecare dată copleșit și am scris cu mare drag despre cetățile de spirit ale neamului, am hotărât ca la sfârșit (precum e modă acum) să vă propun un top al mănăstirilor din spațiul dintre Nistru și Prut. Poate că nu o să regăsiți în acest clasament sfinte locașuri care vă sunt tare scumpe, însă, mi-am propus să fac un top al mănăstirilor la care am ajuns eu, subsemnatul.
1. Căpriana este mănăstirea plină de istorie și farmec. Preţ de vreo 30 de minute de drum (peste 40 de kilometri) faci de la Chişinău până în inima spirituală a Basarabiei. Aceasta atrage prin faptul că e una din cele mai vechi mănăstiri basarabene, dar şi pentru că este un ansamblu arhitectonic deosebit. Prima menţiunea datează cu anul 1420, iar cea de-a doua – cu 1429 (pe timpul domniei lui Alexandru cel Bun). Până la 1940 mănăstirea s-a bucurat de mai multe perioade de înflorire. Apoi, sovieticii i-au confiscat averea, iar 1962 au şi închis sfântul lăcaş. Aici a fost un spital pentru copii. Abia, în 1989 a fost redeschisă mănăstirea.
2. Mănăstirea de la Vărzăreşti de prin părțile Nisporenilor a fost ctitorită acum aproape şase secole. Despre ea, pentru prima dată, se menţionează în hrisovul Domnesc al lui Alexandru cel Bun de la 25 aprilie 1420. Ctitorul mănăstirii era Stan Vărzarul şi au rămas cu numele lui – satul şi mănăstirea – Vărzăreşti. Mănăstirea a cunoscut diverse perioade, dar cel mai crunt an din viaţa sfântului lăcaş a fost 1959, când e închis. Complexul monastic a fost devastat, iar clopotniţa şi un corp de case au fost şterse de pe faţa pământului. Acum 22 ani, la cererea maicilor şi creştinilor din sat, a fost reînfiinţată Mănăstirea Vărzăreşti. Mulţi creştini vin pentru a se ruga la Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului.
3. Saharna, aflată la 110 km de Chişinău, este printre cele mai căutate destinaţii turistice basarabene. Unii vin pentru a admira frumuseţile locului, alţii – pentru a se ruga la cea mai de seamă lavră de pe malului Nistrului – Mănăstirea „Sfânta Treime”. Impresionantele stânci bucură ochii vizitatorilor. Toţi, însă, îşi doresc să ajungă la locul numit „Grimidon”. Aici se află una dintre relicvele de preț ale Mănăstirii Saharna – Talpa Maicii Domnului . Mănăstirea Saharna a mai fost binecuvântată cu bijuterii divine – Icoane făcătoare de minuni, un izvor dătător de tămăduire şi moaşte unicat în Basarabia (cele ale Cuviosului Macarie).
4. Mănăstirea Curchi este o distanţă de 55 de kilometri de Chişinău şi 12 de centrul raional Orhei. Se zice că ar fi ctitorită chiar pe timpul domniei lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Însă, nu există nicio dovadă documentară, astfel se înclină a crede că a apărut în anul 1773 şi a fost întemeiată de boierul Iordache Curchi. Mănăstirea Curchi a fost închisă de comunişti în anul 1958. Complexul monastic a fost transformat în 1961 în spital de psihiatrie. Mănăstirea este redeschisă peste trei decenii (1992), dar abia peste şapte ani începe să-şi revină, datorită părintelui Siluan, actualul stareţ. Astfel, Mănăstirea Curchi, prin ajutorul Domnului şi susţinerea creştinilor revine la chipul de odinioară – Cea mai frumoasă lavră a Basarabiei.
5. Japca e la peste 140 de km de Chişinău şi cam 40 de la centrul raional Floreşti. Localitatea îşi deapănă firul istoriei de pe timpurile lui Ştefan cel Mare şi Sfânt. Însă, satului i s-a dus faima datorită mănăstirii cu acelaşi nume. Nici până azi nu e cunoscută data apariţiei sfântului locaş. O primă menţiune e datată cu 1693. Deocamdată, această informaţie nu are confirmare ştiinţifică. De la începuturi şi până în 1916, la Mănăstirea Japca, s-au nevoit călugări. Însă, de atunci şi până astăzi aici vieţuiesc maici. Mulţi creştini vin aici pentru a urca la bisericuţa din stâncă, a asista la slujbele de la Mănăstire, pentru a se închina şi ruga la Icoana făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Hârbovăţ (copia). Totodată, Japca este vizitată şi pentru izvoarele tămăduitoare aflate în preajmă.
6. La aproape 20 de km de Chişinău, pe şoseaua Balcani, se află satul Suruceni, Ialoveni, renumit prin Mănăstirea de maici “Sfântul Gheorghe”. Mănăstirea apare în spaţiul spiritual basarabean în anul 1785, mai întâi ca schit de călugări. Până la închidere (1959) aici s-au nevoit doar monahi. Atei au deschis aici un spital de narcologie. În 1992 se aude din nou chemarea la rugăciune. Aici încep să vieţuiască maici. Aici se află adevărate bijuterii sfinte – icoane făcătoare de minuni, dar și părticele din cele mai vechi moaşte din spaţiul danubiano-pontic şi aparţin Sfinţilor Epictet şi Astion. La Suruceni, în paraclisul pentru maici, sunt două icoane unicat în teritoriu – “Adormirea Maicii Domnului” şi “Îmbrăţişarea Elizavetei”, ambele prelucrate în mărgele, aduse de la Ierusalim.
7. Mănăstirea Răciula de prin părţile Călăraşilor e situată la o distanţă de circa 60 de km de Chişinău şi peste 11 km de centrul raional. Impresionantul sfânt locaş apare în arealul spiritual la 1798. După ce a trecut prin ani de înflorire, Mănăstirea Răciula a a avut un destin tragic. Între 23 iunie – 2 iulie 1959, creştinii şi maicii au luptat pentru ca această perlă basarabeană să nu fie distrusă. Din păcate, mașina diabolică a trecut cu tăvălugul peste acest sfânt locaș. După trei decenii de „arest” spiritual, aici se aude din nou chemarea la rugăciune. Cele două biserici – „Naşterea Maicii Domnului” (de vară) şi „Sfântul Nicolae” (de iarnă) încep să-şi recapete imaginea de odinioară, or ateii au dat jos turlele, pentru a şterge pecetea spirituală.
8. La peste 120 de kilometri de Chișinău se află Mănăstirea Cușelăuca din raionul Șoldănești. Aceasta este ctitorită la 1786 de o creştină din neam de răzeşi de la Cotiujenii-Mari – Maria Tocanosov. Mai întâi aici a fost o biserică de lemn, care s-a dărâmat. Apoi, peste mai bine de 50 de ani, e zidită biserica de vară „Adromirea Maicii Domnului”, iar cea de iarnă – “Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena a fost ridicată în 1855. În anul 1960, fariseii pun lacăte la cele două biserici. După o lungă tăcere de 29 de ani, la Mănăstirea Cuşelăuca se apinde din nou lumina credinţei. Un tezaur important al Mănăstirii Cuşelăuca este mormântul făcător de minuni al Cuvioasei Agafia. Chiar dacă este înmormântată în anul 1873, la cimitirul mănăstirii, cei care vin de se roagă la ea cunosc vindecări incredibile. Pe lângă faptul că la Mănăstirea Cuşelăuca, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” se află racla cu moaşte a Cuvioasei Agafiei, aici creştini mai vin şi pentru a lua apă vindecătoare de la fântâna suferindei maici.
9. Până la Călărăşeuca, Ocniţa, sunt peste 200 de km. Aici se află una din cele mai frumoase mănăstiri basarabene – „Adormirea Maicii Domnului”. Străjuită de stânci şi bătrânul Nistru, ea îşi începe istoria de prin 1648. De la deschidere şi până în 1916 aici s-au nevoit călugării, iar mai apoi au venit măicuţele de la o mănăstire din oraşul polonez Virovo. În vara lui 1961, autorităţile decid închiderea mănăstirii. Abia peste 30 de ani, în 1991, mănăstirea revine la misiunea de odinioară. Unii vin pentru că sunt impresionaţi de arhitectura mănăstirii, alţii – pentru a se închina şi ruga la părticele de moaşte, icoanele făcătoare de minuni sau izvoare cu apă tămăduitoare.
10. Până la Mănăstirea Hârbovăț din raionul Călărași sunt aproape 65 de kilometri de la Chişinău şi peste 15 de la centrul raional. Potrivit unor date, aceasta este de la 1730, întemeietor – boierul Constantin Carpuz. Alţii consideră că lăcaşul este mai vechi, înfiinţat în veacul al XVII-lea de către câţiva călugări, veniţi de la mănăstirea Berşan (Podolia). Este impresionant să afli că de fiecare dată una dintre icoane a rezistat focurilor, fiind găsită intactă în cenuşă. Este vorba de vestita Icoană Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului, dăruită în 1790 de mama colonelului Nicolai Abdulaev. La luminosul chip al Preacuratei continuă să vină anual să se închine şi să se roage mii de creştini, care au aflat că pot găsi vindecare trupească şi spirituală. Mănăstirea Hârbovăţ, la fel ca toate celelalte din spaţiul basarabean, a avut un destin frânt. La 1962 ateii au condamnat la tăcere sfântul locaș de aici. În anul 1992, mănăstirea revine la menirea creştină.
