Pe traseul Chişinău-Bălţi un indicator din localitatea Bilicenii-Vechi (circa 115 km de la capitală) te îndreaptă spre Mănăstirea de la Coada Iazului. Sunt vreo trei km care despart două lumi paralele: agitaţia şoselei şi un sat tupilat şi „tăcut” ca o fată mare. De pe un vârf de deal vezi un lăcaş simplu, nici nu ai bănui că e mănăstire. Parcă nu e atât de departe, dar nu ştiu cum drumul de ţară nu se mai termină.
La Coada Iazului am avut impresia că sunt într-un sat „insular”, înconjurat de o mulţime de iazuri. E un peisaj năstruşnic, parcă eşti la capătul satului, dar mai urci un deluţ şi apar încă vreo 6 – 7 căsuţe şi o apă…
Mănăstirea cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” de la Coada Iazului a fost deschisă în septembrie 1998, iniţial fiind schit al Mănăstirii de la Frumoasa. Pe la începuturi nici nu aveau chilii, dormeau în biserică, luptau cu frigul şi se rugau. Multe surori şi măicuţe nu au rezistat şi au plecat de la mănăstire. Acum sunt vreo 15 călugăriţe şi îşi duc viaţa în comuniune cu Dumnezeu.
Măicuţele şi surorile cos paramane, mantii, împletesc sutane şi caftane.
Sunteţi aşteptaţi cu mare drag la Mănăstirea „Adormirea Maicii Domnului” de la Coada Iazului. De 28 august aici e o atmosferă deosebită, or sfântul locaş de pe vârful dealului îşi sărbătoreşte hramul.
Înger la drum!
