La Schinoasa papucii
nu se rod degeaba
Termometrul arată -10 grade Celsius în Schinoasa, Călărăși. E prima zi din iarna asta care înregistrează cea mai joasă temperatură. Cad și fulgi, iar vântul puternic și rece îi flutură haotic. Din hogeacuri iese fum și simți că ai da totul să stai acuma în casă, lângă sobă, cu un ceai fierbinte între palme. Doina Cernavca, directoarea Asociației Obștești „Ajută un om" este bine echipată - poartă o geacă groasă de iarnă, căciulă și mănuși cu degete. Așa îi este mai ușor să ajute copiii să se descalțe de șlapii lor de cauciuc și să-i încalțe în cizme cu blană. Pe drumuri nu umblă nimeni, cu excepția unui copil care fuge spre singurul magazin din sat. De fapt, Schinoasa nu are multe drumuri. Tot satul numără puțin peste trei sute de oameni și face parte din comuna Țibirica. Nu are nici școală, nici grădiniță, nici punct medical și are doar un singur magazin deschis recent.

Mediatoarea comunitară a satului, Alla Popcov, o așteaptă de câteva minute pe „tanti Doina", femeia care aduce deja al doilea an cadouri pentru copiii din satul Schinoasa. Pe ger poartă o rochie albastră și colanți. Zice că nu-i e frig, chiar dacă e subțire îmbrăcată. Acum, pentru ea este important să o asiste pe femeia care urmează să le schimbe galoșii copiilor din sat. De 14 ani încearcă să le facă viața mai bună.
Mediatoarea Alla Popcov telefonează preventiv familiile și le anunță să iasă
peste câteva minute afară ca să probeze copiii cizmele de iarnă
Alla ține în mâini un carnet cu foi A4 în care are lista tuturor familiilor și câți copii are fiecare. Se grăbește înaintea gloatei de vizitatori să bată la ușa lui Florin, un băiețel de doi anișori. Florin se uită pe fereastră curios, în timp ce mama îi pune o căciulă pe cap, îl înfășoară într-un pled albastru și-l scoate în pragul ușii. La ea nu s-a gândit. A ieșit într-un hanorac și-n fustă, așa cum stătea prin casă.

Pentru că este pandemie de coronavirus, Doina Cernavca nu intră în casă, ci îi scoate pe copii până la ușă. Mama lui Florin bagă mâna în pled și caută piciorușul băiatului de parcă ar căuta într-un sac. Îi găsește stângul și probează câteva perechi de încălțăminte de diferite mărimi până se găsește cea potrivită. În hol, în spatele mamei, stau doi flăcăi în adidași. Poate au noroc și ei să primească cadouri. Rușinoși, ies pe prima scară a casei și probează o pereche de cizme pe care o pot purta nu doar prin nămeți, ci și prin glodul satului. Nici strada principală a satului nu este asfaltată, iar în curți calci pe lut bătătorit și înghețat. În general, multe case din sătucul Schinoasa au doar un singur gard, în fața casei, și o poartă. Prin curți aleargă bezmetice câteva găini sau rațe în căutarea a ceva de ciugulit.

Cei mai norocoși au câte un porc pe lângă casele fără tencuială. În cele mai multe case sunt amenajate doar camerele în care dorm.

Pe alocuri vezi și gospodării care au și mașină, și baie în casă, și computer, și telefoane mobile performante. Așa cum se întâmplă în toată țara, locuitorii satului Schinoasa pleacă peste hotare să câștige un ban sau merg toamna la Briceni ca să facă mături, iar iarna se întorc acasă. Doar trei locuitori din întreg satul Schinoasa au loc de muncă permanent. Restul prestează munci sezoniere.
Florin este curios să vadă de ce e gălăgie în ograda lui
Doina Cernavca este obișnuită cu aceste imagini. De anul trecut a început să aleagă satele în care nu există nici grădiniță, nici școală sau o altă instituție. Asociația se axează și pe sate unde locuiesc minoritățile etnice.

„Renata, îți plac? Ți-s buni? O să mergi la grădiniță?" sunt întrebările pe care le pune cel mai des Doina celor mici după ce se aleg cu o pereche de încălțăminte groasă. Scopul proiectului care a prins viață cu cinci ani în urmă este să-i ajute pe copii să nu abandoneze școala. Anul trecut, când au fost pentru prima dată la Schinoasa, a văzut că cei mici purtau „galoși sau cizme nicidecum potrivite pentru iarnă".
Doina Cernavca
directoarea executivă a AO „Ajută un om"
„Încercăm să le explicăm părinților că ei ar trebui să înțeleagă că pe lângă faptul că la școală mănâncă o masă caldă, că învață, că socializează, e un alt mediu, e o altă șansă oferită propriului copil. De ce să nu faci tu un efort când copilul de încălțat are, de îmbrăcat are, rechizite are. De ce să îl ții acasă când poate să învețe?"
Ce este abandonul școlar?
Abandonul şcolar presupune părăsirea școlii înaintea absolvirii, renunțarea la studii deliberat sau forțat de anumite împrejurări. Copiii care sunt în situație de risc de abandon școlar sunt cei, care în virtutea unor cauze și circumstanțe de ordin individual, familial, socio-economic sau educațional, sunt în pericol de a abandona instituția de învățământ. Asta se referă și la cei care absentează frecvent de la școală sau cei care au o performanță școlară mai slabă, dar și la cei din grupurile discriminate. În Republica Moldova, rata de abandon școlar în rândul elevilor din școala primară și gimnazială pentru anii 2014-2019 este de 16,5%. În România rata este de 13,1% și în Ucraina de 5,7%. Printre principalele cauze ale abandonului școlar se numără situația financiară precară a familiei, lipsa motivației pentru învățare, familii dezorganizate și altele.
În timp ce Doina Cernavca încalță un copil cu cizme noi, alți copii ai satului
se uită dintr-o parte nerăbdători ca să primească și ei cadouri
Copiii scriu cereri
Dar cei 114 copii din satul Schinoasa sunt norocoși. Mediatoarea Alla Popcov știe cum să-i convingă pe adulți să aibă grijă ca cei mici să meargă la școală. E în funcție din 2006 și astăzi se poate lăuda cu faptul că toți copiii de vârstă preșcolară și școlară urcă zilnic în microbuzul spre Țibirica. Totuși, la început nu a fost ușor.

„Era foarte greu la început, pentru că puțini copii se duceau la școală. Nu erau obișnuiți să meargă acolo. Li se părea că așa trebuia să fie, dar încetișor, împreună cu părinții am mers înainte. Le-am zis că trebuie să meargă la școală, că trebuie să aibă carte. Acum sunt foarte bucuroasă că o cerere pentru un ajutor social, copilul ajută părintele să o scrie..."
Și directoarea liceului Țibirica confirmă spusele mediatoarei comunitare. Cei 51 de copii mai mari de șapte ani frecventează toți ca unul școala. „Nu putem vorbi de abandon școlar la Schinoasa", spune Elena Vieru, directoarea liceului. Succesul de astăzi se datorează celor peste 10 ani de muncă intensă cu părinții și cu autoritățile.
51
copii din Schinoasa merg la Liceul Teoretic din Țibirica, dintre care
25
sunt în clasele primare
24
sunt în clasele gimnaziale
2
sunt la etapa liceală
Ema are doar adidașii roz și o pereche de cizme lunecoase.
A probat o pereche de cizme albastre și altele roz. Le-a ales pe ultimele
Elena Vieru povestește că se menține o legătură foarte strânsă între profesori, părinți și copii. Dacă un copil nu vine la școală, imediat este sunat părintele pentru explicații. Dacă părintele nu are telefon mobil, administrația școlii o contactează pe Alla Popcov, mediatoarea.

Până la pandemie se organiza pe lună cel puțin o întâlnire cu părinții. În cazul în care erau adunări generale, părinții de la Schinoasa erau aduși cu microbuzul școlar la Țibirica. În alte situații, directoarea Elena Vieru și profesorii mergeau direct la Schinoasa. Un alt factor care a contribuit la integrarea copiilor din Schinoasa în sistemul de învățământ este transportarea lor dimineața la școală și după ore înapoi acasă. Pe deasupra, copiii care veneau cu primul microbuz și ajungeau prea devreme la școală, primeau câte un ceai fierbinte.
Dar această bucurie a fost furată de pandemie. Din cauza ei, nu se mai organizează ceaiul de dimineață. Tot din cauza pandemiei, anul trecut au întâmpinat greutăți în procesul de învățare. Nu toți copiii de la Schinoasa au computere sau telefoane. Chiar dacă până în luna mai s-au adaptat într-un final, rămân copii care și astăzi nu au parte de aceste instrumente. „Nu ne este ușor să lucrăm cu ei, dar au înțeles că sunt obligați să vină la școală, să respecte niște reguli. Colaborăm foarte bine cu mediatoarea", menționează Elena Vieru, directoarea Liceului Teoretic Țibirica. Cu toate acestea, managera școlii recunoaște că acum vreo 15 ani le-a fost mult mai greu să lucreze cu locuitorii din Schinoasa din cauza atitudinii lor. „Nu prea plecau la muncă, adică așteptau niște ajutoare... Acum ei se străduie să obțină singuri un venit. E mai greu pentru cei care au copiii și îi lasă la bunei. În rest, ei își fac bucățica. Acum sunt complet alți oameni, și judecă altfel, și sunt responsabili".

În trei zile de școală (18-20 ianuarie), doar un singur copil din Schinoasa a absentat motivat. În rest, toți au fost la școală.
Fratele lui Sirioja (băiatul din stânga) este mai puțin bucuros, pentru că
donatorii nu au avut încălțăminte de mărimea piciorului lui
Unul dintre ei este Sirioja. E un băiat dolofan de 11 ani. Bombonel, câinele urecheat al vecinilor, aleargă după băiat. Lătratul pițigăiat al cățelului se suprapune cu râsul colorat al lui Sirioja. Celor doi le place jocul.

Îmbujorat, Sirioja își trage pantalonii peste brâu. I se vede burta, dar n-are timp să-și bage maioul în pantaloni pe un frig de aproape –10 grade Celsius. Nici haină groasă nu poartă. În schimb, e încălțat în cizmele groase pe care le-a primit astăzi în dar. „Sunt calde, e bine", remarcă băiatul. A văzut copii din satul lui care nu au cizme de iarnă și uneori nu se pot duce la școală din cauza asta. Se întristează pentru câteva clipe, însă îi trece repede.

„Vreau un mărsădăs", spune Sirioja despre cea mai mare dorință a lui când va fi mare. Și mai vrea să fie polițist. Vrea să rămână în Schinoasa, pentru că îi place aici.

Este mândru de cizmele noi pe care le-a primit astăzi și cu care se va lăuda luni la școală. El și colegii lui ajung să învețe și datorită încălțămintei primite în dar de la Asociație.
Renata nu are încă vârsta de grădiniță. Primește prima pereche de cizme de iarnă din viața ei
Școala empatică
din Cehia
Un caz de succes și un exemplu poate fi o școală din Cehia despre care au scris jurnaliștii de la Transitions. În orășelul Trmice din Regiunea Ústí nad Labem, în care locuiesc aproape 3 500 de oameni există o școală care a reușit să-i convingă pe copii să vină la școală zilnic. În această regiune a Cehiei, unul din șapte copii părăsesc școala prematur, iar două treimi din toți copiii sunt din familii defavorizate.

Dar cum a reușit școala din Trmice să împingă copii care „nu sunt motivați de acasă și nu le pasă prea mult de nimic", așa cum îi descrie pe mulți directoarea Marie Gottfriedova, spre o educație de succes? O treime din elevii din Trmice sunt romi, o treime sunt cu nevoie speciale și o altă treime sunt din familii defavorizate. Toate aceste categorii se suprapun în diferite moduri.
Marie Gottfriedova, directoarea școlii din Trmice

Foto: Katerina Lanska
Dar succesul nu se datorează unor metode de predare miraculoase. Se datorează mult relației apropiate dintre profesori și părinți. Rețeta: actualitatea și bunăvoința. „De îndată ce apar primele cinci sau șase ore absente, profesorul din clasă vine să-mi spună și acționăm. De obicei, asistentul social al școlii merge la familie și acționează în concordanță cu situația familiei", spune Gottfriedova. Uneori este suficient să explicăm faptul că școala trebuie să monitorizeze prezența și să ceară un motiv pentru care copilul nu a fost prezent. Alteori, asistenta socială roagă pe cineva din familie să meargă cu ea la școală. Uneori, ea cooperează cu poliția locală sau cu asociația de romi „Romano Jasnica", al cărei personal este, de asemenea, în contact cu familiile.

„Să nu punem imediat acei părinți în rolul vinovaților", spune Gottfriedova. „Am putea afla, de exemplu, că mama s-a culcat cu febră și nu a putut să aibă grijă de un copil de șase luni, așa că a ținut fratele mai mare acasă cu ea. Vom reacționa cu înțelegere și o vom ruga să ne sune doar data viitoare și să ne spună adevărul". Majoritatea oamenilor răspund pozitiv la această abordare. La școală, se lucrează după principiul: cu cât contactul este mai personal, cu atât sunt mai mari șansele de înțelegere reciprocă.

De exemplu, un anumit de contact personal este întâlnirea dintre profesor, asistent social (care are rolul de mediator comunitar), părinte și copil. Profesoara îi explică copilului că întâlnirea dintre ei are loc pentru el. Acesta este un semnal foarte important și este o mare încurajare pentru copil.

Directoarea spune că este important ca întâlnirea să înceapă cu laude, prezentând ceea ce merge bine. Profesorul să povestească despre ceea ce apreciază la copil și că ceea ce face el este important pentru clasă. Apoi, transmite informații primite de la alți profesori.
Lecția de muzică în clasa a IX-a. Toată lumea lucrează împreună

Foto: Katerina Lanska
De exemplu, dacă profesorul de geografie l-a notat cu 7, vine și cu niște recomandări pentru copil. Profesorul îl încurajează să depună mai mult efort la lucrări ca să obțină o notă mai bună, deci îi oferă o recomandare mai specifică. Apoi, elevul are șansa să explice ce îl împiedică să depună eforturi maxime. Se recomandă ca întâlnirea să fie încheiată cu o anumită perspectivă, cu o speranță că totul va merge bine.

Asemenea întâlniri au loc de două ori pe an și durează uneori chiar și 90 de minute. „Obținem o mulțime de informații importante despre copil, dar mai presus de toate se acumulează ceva foarte valoros - cunoașterea faptului că suntem în aceeași barcă, că nu există lacune mari între noi și că copilul este centrul atenției", spune directoarea. „De asemenea, este important să nu vorbim doar atunci când există o problemă, ceea ce se întâmplă de obicei atunci când părinții sunt în contact cu școala".

Mai mult, școala are o mulțime de cercuri extrașcolare care sunt conduse chiar de profesorii lor. Dacă un profesor este apicultor are un club apicol, dacă profesorul este atlet, acesta va conduce un club de atletism. Prețurile sunt simbolice - 50 de coroane (2 dolari) pe semestru sau puțin mai mult dacă sunt implicate materiale. Cluburile sunt finanțate parțial din proiecte implementate în cooperare cu o universitate și din bugetul școlii. „Considerăm cluburile pentru copii drept o prioritate și preferăm să renunțăm la bunurile materiale în favoarea succesului copiilor" explică directoarea.

Pe lângă cele menționate, școala acordă premii clasei care are cele mai puține absențe. Clasa poate primi 2 000 de coroane (76 euro) pentru o activitate sau o călătorie și un copil poate câștiga o tabletă. „Copiii sunt cu adevărat implicați în acest concurs; uneori se merge la extreme, astfel încât părinții ne sună și spun că copilul lor vrea să meargă la școală cu febră", spune Gottfriedova râzând. De obicei sunt șapte sau opt copii cu absențe zero. Mersul la școală pentru a câștiga o tabletă nu este probabil motivația potrivită, dar nu se poate nega faptul că Trmice nu încetează niciodată să încerce să-și dea seama cum să rezolve problemele.
Cele zece principii după care funcționează
școala din Trmice, Cehia
1. Relații calde între profesori și elevi.

2. Cunoașterea bună a familiilor și comunicarea pozitivă cu acestea.

3. Atmosferă plăcută la școală ca elevilor să le placă să meargă la școală.

4. Munca cu personalul didactic: profesorii împărtășesc în mod regulat experiențe, oferă sprijin reciproc.

5. Munca individuală cu copiii.

6. Implicarea activă în proiecte ale Ministerului Educației sau ale universităților, din care școala poate obține fonduri suplimentare.

7. Investiția în asistenți școlari. Într-o școală cu minoritate etnică, este important ca unii dintre asistenți să fie din acel mediu.

8. Întâlniri tripartite (profesor, părinte, elev) pentru a construi încredere reciprocă.

9. Instrucțiuni interesante, accent pe motivația pozitivă. Într-o atmosferă de neîncredere nimeni nu vrea să învețe. Pasivitatea este cel mai mare dușman într-un astfel de mediu.

10. O mulțime de activități / cluburi după școală. Așa că toată lumea are șansa să se remarce la ceva.
Text de Georgeta Carasiucenco
Editare de Anastasia Condruc
Fotografii de Tatiana Beghiu
Imagini video de Ernest Todiev