Din când în când câte-o pasăre sfidează zările. Din când în când vântul invită apele Nistrului ba la un tangou, ba la un vals… Din când în când razele soarelui se uită în oglinda bătrânului fluviu. Admir (a câta oară!) această întindere de ape, cu încântătoare unduiri, cu peisaje care au nevoie de o mulţime epitete, de superlative. Şi chiar nu contează, în cazul subsemnatului, dacă drumurile sunt rele, importantă e dorinţa de a vedea locuri de poveste, localităţi pline de taine, de legende…
De data aceasta vă îndemn să ajungeţi la Marcăuţi, Dubăsari, acolo unde Nistrul „desenează” un tablou impresionant. Aici e o oază de culori şi o bijuterie de privelişti. Sus, pe una din bătrânele stânci, privind în zare, uluit de tot ceea ce vedeam, mi-am zis că doar cârcotaşii pot spune că Moldova nu are ce oferi turiştilor. Cei care afirmă că pământul nostru e unul sărac în peisaje cred că nu ştiu nimic despre frumuseţile de basm dintre Prut şi Nistru.
Ajuns aici la Marcăuţi, Dubăsari, aflat la cam 55 de km de Chişinău, rămân frapat de jocul apei Nistrului… De partea cealaltă, adică în Transnistria, este satul Molovata Nouă. Privit de sus, de lângă Marcăuţi (din partea dreaptă a Nistrului, ai impresia că e pe o peninsulă sau, vorba unui coleg, Molovata Nouă e satul din potcoava Nistrului. Pe mal de Nistru, pe muchie de stâncă, ochiul e „furat” de imagini ca din poveste. Ici o piatră veche, colo un râu bătrân, ba un val, ba o adiere de vânt. Aici, la Marcăuţi, cred că e un loc potrivit pentru romantici, dar şi pentru temerari, pentru cei frapaţi de arta fotografică, dar şi pentru cei dornici de descoperi misterele acestui pământ.
Satul Marcăuţi, atestat documentar la 1602, e unul mic. Arheologii, însă, au constatat că anterior aici au mai fost două localităţi – una cu cinci mii de ani în urmă, iar alta cu 2400 – 2300, doar că acestea au ars. Pe lângă bijuteriile nistrene aici mai pot fi admirate două movile funerare, care, potrivit cărţii „Localităţile Republicii Moldova”, au rămas de la nomazii războinici de dincolo de Ural.
La Marcăuţi, Dubăsari este şi o bijuterie spirituală deosebită – biserică „Acoperemântul Maicii Domnului”. De altfel, este unul dintre cele mai vechi sfinte locaşuri din spaţiul dintre Prut şi Nistru, fiind ridicat la 1816. Până la acea vreme a mai existat o biserică de lemn (la 1801, deja, este atestată în documente).
