Pagina de vineri din JURNAL DE LITORAL este despre Constanţa. Atunci când mă gândesc la Tomisul de odinioară, că aşa s-a numit localitatea la începuturile ei, îmi vine în minte melodia „O seară la Constanţa”. De altfel, puţini cunosc că acest cântec poartă semnătura unui basarabean, iar prin anii ’30 ai secolului trecut era un şlagăr interpretat la toate petrecerile din stânga Prutului. Mai târziu, cam peste opt decenii, în oraşul renumit de la malul mării avea să apară şi un restaurant cu numele de „O seară la Constanţa”. Prutul „l-au trecut” nu doar cântecul şi denumirea, dar şi renumite vinuri. Astfel, cei care aleg localul se pot delecta cu vinuri de Cricova sau Tomai şi… să citească despre vacanţa lui Eminescu la Constanţa?
Marele poet s-a odihnit în oraşul în vechiul oraş în iunie 1881 (în alte surse e indicat anul 1882). „Constanţa e un mic orăşel îndestul de frumos… O terasă pe ţărmul înalt dă o frumoasă privelişte pe toată întinderea mării şi când luna e deasupra apei, ea aruncă un plein de lucire albă, care pluteşte pe o parte a apei. Restul rămâne în întuneric şi noaptea marea îşi merită numele ei de neagră”, nota Mihai Eminescu. Se zice că poetul atât de mult a îndrăgit marea încât şi-a dorit să fie înmormântat pe mal. O confirmă şi versurile „Mai am un singur dor: / în liniştea serii / Să mă lăsaţi să mor / La marginea mării; / Să-mi fie somnul lin / Şi codrul aproape, / Pe-ntinsele ape / Să am un cer senin”. Un bust al poetului Mihai Eminescu se află pe malul Mării Negre.
Eminescu a stat timp de zece zile la fostul hotelul „D’Angleterre”, care, ulterior, şi-a schimbat denumirea , iar acum mai bine de două decenii a fost lăsat de izbelişte.
Hotelul în care a fost cazat Eminescu mai poate fi doar un punct de atracţie pentru turişti. Acum cei care ajung la Constanţa se pot caza la hotelurile: „Bulevard”, „Zodiac”, „Royal” (4*), „Voila”, „Ibis” (3*), „Jolie” (2*) etc.
Constanţa-i „cheamă la ea” pe cei care doresc să se odihnească, dar şi să „guste” istorie. Tomisul de odinioară are cu ce se lăuda şi despre asta citim în vechi scrieri, chiar la poetul latin Publius Ovidius Naso, cel care, la ordinul împăratului Octavian Augustus, a trăit în exil în oraşul de la malul mării.
„Certificate” ale vechimii Constanţei pot fi văzute la Edificiul roman cu Mozaic, Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie. Aici pot fi admirate monumente de marmură sau calcar, vase de ceramică sau sticlă, arme, monede, podoabe. De altfel, instituţia deţine una din cele mai mari şi mai fascinante colecţii de obiecte de arheologie din România. În una din sălile muzeului pot cunoaşte cea mai importată descoperire făcută la Constanţa – 24 de sculpturi antice care reprezintă diverse divinităţi: Isis, Fortuna cu Pontos, Dioscurii, Nemesis etc. Un exponat interesant este şarpele Glykon. Confecţionat din marmură încă în secolul II d.Hr,. acesta are o simbolistică interesantă: un şarpe cu bot de antilopă, ochi, urechi şi păr de om, corp de şarpe şi coadă de leu. Singurul loc neatins de construcții moderne, cu dovezi ale vechimii localităţii de la malul Mării Negre, se află lângă Catedrala Ortodoxă „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel”, ridicată între 1883-1885, dar inaugurată la 22 mai 1895.
Cei ce aleg Constanţa mai pot vizita, Marea Moschee, veche de un secol, Muzeul de Artă Populară, Muzeul Marinei, Complexul Muzeal de Ştiinţe ale Naturii (Microrezervaţia Delta Dunării, Delfinariul, Planetariul şi Acvariul), Portul şi, desigur, simbolul oraşului – Cazinoul.
Atât despre Constanţa în JURNAL DE LITORAL. Duminică va fi completată cu o nouă destinaţie – staţiunea Neptun-Olimp.
JURNAL DE LITORAL este un proiect realizat cu suportul Voyage Center PHILIPSKY – TOUR.
Text şi foto: Dinu Rusu
