Între 9 și 14 septembrie, în liniștea munților Călimani și departe de rutina zilnică, s-a desfășurat cea de-a treia ediție a Școlii de Scris de Moldova.org. O săptămână intensă, doar offline, dedicată poveștilor personale și modului în care scrisul poate aduce sens, comunitate și schimbare.
Mentorele Ana Gherciu și Natalia Graur au ghidat participantele printr-un proces de explorare și construcție a textelor.
Enlarge
Ediția din acest an s-a desfășurat conform unui curriculum actualizat. „Am adaptat-o în așa fel încât fiecare participantă să poată duce un eseu personal la capăt. Atunci când construiești relația cu scrisul, sentimentul de lucru dus la bun sfârșit este foarte important. Am planificat activitățile în așa fel încât fiecare etapă și informație nouă să vină la timpul potrivit și cu blândețe. Am discutat metode de aprofundare în subiect, despre structura textului și metode de scriere narativă”, a explicat Ana Gherciu.
Enlarge
Mediul în care s-a desfășurat Școala a fost la fel de important ca exercițiile de scris. „Când o să citiți textele scrise la Școală și o să vă gândiți «vai, cât talent», să știți că da, așa este, și că talentul ăsta a putut să iasă la iveală datorită unor condiții cum rar avem pentru scris. Un mediu în care sistemul nervos poate să se relaxeze: natură, mâncare bună, liniște, zonă fără semnal, sprijin emoțional. Chiar și cele mai dureroase povești au avut loc în grup, cu lacrimi, respirații adânci și, la final, dans.”
Fotografii de Tatiana Beghiu
Textele rezultate urmează acum să fie editate și pregătite pentru publicare. Ele ating teme sensibile și adânc personale: relația cu părinții și bunicii, moștenirile emoționale și materiale, depresia, burnout-ul sau căutările de sine.
Pentru participante, săptămâna petrecută la Școala de Scris a fost o experiență deopotrivă de introspecție și de apartenență.
Enlarge
„La Școala de Scris am învățat să aleg povești din mine care pot fi transpuse în text. M-am conectat la grup, apoi la propriul corp, astfel încât să le pot da sens cuvintelor. Siguranța pe care mi-a transmis-o grupul mi-a permis să fiu autentică și vulnerabilă”, a spus Maria Cibanu.
Enlarge
Rodica Caimac a povestit că pentru ea tabăra a însemnat descoperirea unor instrumente care vor rămâne utile și după finalul programului: „Mentorele mi-au oferit tehnici de scris pe care le-am practicat și le voi aplica în continuare. Pe parcurs, am reușit să scriu un eseu care reflectă realitatea multor femei din Moldova, cu detalii care pot fi simțite de cititori.”
Enlarge
Altele au descris experiența ca pe o suspendare a timpului. „S-a oprit timpul în loc și s-au pornit cuvintele. Pentru mine, Școala de Scris a fost despre a fi prezentă și a căuta întrebări înainte de a oferi răspunsuri. Lipsa unui feedback care îmi alimentează dorința de a plăcea sau teama de a fi judecată a fost ca o gură de aer proaspăt. 10/10 would totally recommend”, a spus Ecaterina Lefter.
Enlarge
Iar pentru Veronica Țurcanu, experiența a fost „ca o ploaie ciobănească” care a lăsat loc introspecției și conectării: „A fost o altfel de experiență de învățare, una în care fiecare dintre noi a fost și profesor, și student, dar cel mai mult am fost oameni cu dileme, preocupări și o mare pasiune pentru scris.”
Ediția din acest an a fost parțial finanțată prin Programul de Granturi al Coaliției Naționale „Viața fără Violență”, cu sprijinul Asociației pentru Relații Comunitare prin programul „Issues Affecting Women”. Proiectul a primit, de asemenea, finanțare de la Ministerul Culturii și sprijin comercial din partea Kaufland Moldova și România.
